ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4462/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 202 din 12 februarie 2002, Tribunalul București a condamnat pe inculpatul I.R. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de 365 zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 2162/2002 a Judecătoriei Brăila, și prin contopirea acestui rest cu pedeapsa pronunțată în cauză, s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 800.000 lei provenită din infracțiune. S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive, de la 04 octombrie 2003, la zi. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 03 octombrie 2003, în cadrul unei acțiuni organizată de poliție, inculpatul a fost prins în flagrant, comercializând 4 doze de heroină. Curtea de Apel București, prin decizia penală nr. 219/ R din 29 martie 2004, admițând apelul inculpatului, a desființat parțial sentința instanței de fond, deducând prevenția de la 03 octombrie 2003, în loc de 04 octombrie 2003, la zi. Împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul I.R.

a declarat recurs, cerând, în principal, să fie achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost comisă de acesta, iar în subsidiar redozarea pedepsei, în raport de circumstanțele sale personale. Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fiind corespunzătoare. Din probele administrate (procesul-verbal de depistare întocmit de organele de poliție, denunțul și declarațiile numitei P.G.F., planșele foto și declarațiile martorului P.D.A.), rezultă, fără dubiu, că la data de 3 octombrie 2003, inculpatul a fost surprins în flagrant, vânzând 4 doze de heroină, în schimbul sumei de 800.000 lei.

Referitor la pedeapsa de 10 ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că aceasta este orientată spre minimul special, la stabilirea ei instanța de fond având în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv gradul de pericol social sporit al infracțiunii comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, cât și persoana inculpatului, care posedă antecedente penale, iar în cursul procesului a adoptat o atitudine nesinceră. Întrucât din actele dosarului nu rezultă nici cazuri de casare prevăzute de art. 385 9 alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpat să fie respins, ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat. Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 04 octombrie 2003, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.R. împotriva deciziei penale nr. 219 din 29 martie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive, de la 4 octombrie 2003 la 9 septembrie 2004. Obligă pe recurent să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 septembrie 2004.