ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 741/2005

Asupra recursului penal de

față:

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1233/

F din 30 septembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul A.N.

la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În temeiul art. 65 C. pen.,

s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.

S-a dedus din pedeapsa

aplicată, timpul executat preventiv începând cu 31 octombrie 2003.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (1) și

(2) din Legea 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 6,47 gr. heroină

și a sumei de 9.000.000 lei.

A fost obligat inculpatul să

plătească către stat suma de 3.000.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond a reținut că, în urma denunțului formulat de M.C. și

folosindu-se investigatori acoperiți a fost depistat și prins inculpatul A.N.,

care la data de 29 octombrie 2003, i-a vândut colaboratoarei M. 4 doze de

heroină pentru suma de 4.500.000 lei, situație ce s-a repetat și în ziua de 30

octombrie 2000, când din nou i s-a vândut colaboratoarei M., care era însoțită

de investigatorul acoperit A., 4 grame heroină cu suma de 4.500.000 lei.

În contextul situației de

fapt expuse și reținute, constând în aceea că, inculpatul în baza aceleiași

rezoluțiuni infracționale a comercializat la datele de 29 și 30 octombrie 2003,

cantitatea de 6,47 grame heroină pentru care a primit suma de 9.000.000 lei,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen.

Prin urmare, inculpatul a

fost condamnat în baza acestor texte de lege și cu aplicarea circumstanțelor

atenuante personale la o pedeapsă de 4 ani închisoare cu executarea în regim de

detenție.

Sentința a fost atacată cu

apel de către inculpat potrivit art. 362 și art. 363 C. proc. pen., întrucât nu

se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri și că a vândut

aceste droguri, fiind constrâns de achitarea unei datorii, iar în subsidiar

reducerea pedepsei.

Curtea de Apel București, a

examinat apelul declarat de către inculpat în raport de motivele invocate, de

actele și dovezile de la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din

oficiu potrivit art. 371 C. proc. pen. și prin decizia penală nr. 852/ A din 11

noiembrie 2004 a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., pe considerent că hotărârea instanței de fond este legală și

temeinică.

În considerente s-a arătat

că nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice a faptei,

întrucât, potrivit probatoriului de la dosar, rezultă în mod ireversibil că

inculpatul apelant a comercializat la cele două date cantitatea de 6,47 grame

heroină.

De asemenea, din punct de

vedere a individualizării pedepsei, s-a menționat că instanța de fond a avut în

vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. și în consecință i-a

aplicat o pedeapsă, și cu reținerea circumstanțelor atenuante personale care să

reflecte gravitatea faptei și să fie de natură să ducă la reeducarea sa.

În temeiul art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs de către inculpat,

invocând aceleași critici ca și în apel, referitoare la greșita condamnare

pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în

împrejurările în care el nu este traficant, iar cele două operațiuni le-a

efectuat fiind constrâns de o persoană pentru achitarea unei datorii, precum și

reducerea pedepsei, care este mare, exagerată.

Motivele de recurs invocate

constituie cazuri de casare potrivit pct. 17 și 14 de la art. 385

9

C.

proc. pen.

Examinând recursul declarat,

în raport de motivele invocate, de actele și lucrările de la dosar, de decizia

și sentința pronunțate în cauză, cum și din oficiu, se constată că, recursul de

față este nefondat și în consecință se va respinge, pentru considerentele ce

vor fi expuse mai jos.

Potrivit lucrărilor de la

dosar, respectiv denunțul lui M.C., procesul verbal din 28 octombrie 2003,

declarațiile inculpatului în care recunoaște că se aproviziona cu heroină din

zona Ferentari și pe care a vândut-o unei fete care era însoțită de un bărbat

cu numele de B., rapoartele de constatare tehnico științifică, vizând natura

substanței vândută de inculpat, rezultă în mod ireversibil aceeași situație de

fapt reținută de către cele două instanțe și anume că în urma denunțului

formulat de către M.C., organele de poliție au solicitat Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel București, emiterea unei autorizații pentru folosirea de

investigatori acoperiți în vederea depistării și tragerii la răspundere penală

a recurentului inculpat, cunoscut sub porecla de N.C.

În urma obținerii

autorizațiilor la data de 29 octombrie 2003, investigatorul acoperit A. a

însoțit-o pe colaboratoarea sub acoperire M., până la adresa inculpatului, unde

aceasta a pătruns în curte, s-a întâlnit cu acesta, i-a cerut să-i vândă cantitatea

de 4 grame heroină și i-a plătit suma de 4.500.000 lei, situație ce s-a repetat

și la data de 30 octombrie 2003.

În urma rapoartelor de

constatare tehnico-științifică s-a constatat că substanța vândută de inculpat

este drog de mare risc.

Susținerea recurentului că,

el este consumator și nu traficant este infirmată de probatoriul de la dosar,

cum și de poziția adoptată care nu a vrut să denunțe și nici să faciliteze

identificarea și tragerea la răspundere penală a persoanelor de la care cumpăra

droguri și le revindea.

În ceea ce privește celălalt

motiv vizând greșita individualizare a pedepsei ca fiind mare, exagerată, se

constată că este de asemenea neîntemeiată.

Instanțele au făcut o justă

și corectă individualizare a pedepsei când i-au aplicat inculpatului pedeapsa

de numai 4 ani închisoare, prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale și

au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen., atât cele

referitoare la gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările

și modul în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzută de lege, care

sunt cuprinse între 10 și 20 ani închisoare, cum și datele personale ale

acestuia, care este infractor primar și a recunoscut comiterea infracțiunii.

Ca atare, nu sunt temeiuri

care să justifice reducerea pedepsei, întrucât pedeapsa aplicată nu este mare, ea

reflectând gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa

socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia și să atingă finalitatea

înscrisă în art. 52 C. pen.

Din oficiu, nu se constată

cazuri de casare din cele înscrise la art. 385

9

C. proc. pen.

Reținând că, în cauză au

fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivele de recurs invocate nu

constituie cazuri de casare, potrivit art. 385

9

C. proc. pen.,

recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

Se va deduce în continuare

detenția.

Văzând și dispozițiile art. 189

și urm. C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul A.N., împotriva deciziei penale nr. 852/ A din

11 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru Cauze

cu Minori și Familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2003, la 1 februarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care,

suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 februarie 2005.