ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 471/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 840 din 22 iunie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, au fost condamnați inculpații: - I.N. la 12 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 14 alin. (1) lit. d) din aceeași lege și cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumelor de 5.240.000 lei și 92 dolari S.U.A. - C.F.L. la 4 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei, conform art. 110 raportat la art. 110 1 C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 74 și art. 76 C. pen.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 1.450.000 lei. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că inculpatul I.N. i-a încredințat inculpatei minore spre deținere o pungă cu bile de heroină cu înțelegerea ca, atunci când se ivea ocazia comercializării, inculpatul să vină să ia de la inculpata minoră doza necesară de heroină, aducându-i ulterior, spre păstrare și parte din banii obținuți. Astfel, în ziua de 29 ianuarie 2003, inculpatul I.N. a vândut martorului M.A. două doze de heroină. Efectuând o percheziție, atât corporală a celor doi inculpați, cât și a locuințelor acestora, organele de poliție au găsit sume în lei și dolari, printre care și bancnotele de câte 100.000 lei marcate cu inscripția „flagrant droguri, 29 ianuarie 2003” (o bancnotă asupra inculpatului și două bancnote în buzunarul pantalonilor minorei).

Prin decizia penală nr. 736 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București s-a admis apelul inculpatului I.N., în sensul confiscării de la acesta a sumei de numai 700.000 lei și a restituirii sumei de 4.540.000 lei. Apelul a fost extins și cu privire la inculpata minoră C.F.L. căreia i s-a redus cuantumul pedepsei de la 4 ani la 3 ani închisoare. Împotriva acestei decizii, inculpatul I.N. a declarat recurs, prin care, ca și în apel, a solicitat înlăturarea circumstanței agravante prevăzută de art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, întrucât înțelegerea privind deținerea și comercializarea heroinei a avut-o cu B.M., bunicul inculpatei minore, iar nu cu aceasta. De asemenea, consideră că pedeapsa aplicată este prea aspră în raport cu situația sa personală și cere reducerea ei.

Recursul nu este fondat. Examinând actele dosarului se constată că susținerea recurentului că nu a „folosit-o”, în sensul art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, pe minora C.F. la săvârșirea infracțiunii nu este justificată, fiind contrazisă de probele administrate în cauză. Astfel, această circumstanță agravantă reținută corect de instanțe, rezultă din declarațiile constante ale minorei, coroborate cu declarațiile martorilor C.M. și M.A., precum și cu procesele-verbale întocmite de organele de poliție de organizare a flagrantului și în special, de percheziția domiciliară și corporală. În ceea ce privește pedeapsa aplicată recurentului, se constată că la stabilirea cuantumului de 12 ani închisoare, s-a ținut seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., ca și necesitatea de a se asigura scopul preventiv-educativ al pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen.

Față de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii la săvârșirea căreia inculpatul a atras și un minor, nu se impune reducerea cuantumului pedepsei aplicate. În consecință, urmează a se respinge recursul declarat de inculpatul I.N., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.N. împotriva deciziei penale nr. 736 din 14 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 30 ianuarie 2003 la 21 ianuarie 2005. Obligă recurentul inculpat să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.