ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4045/2005

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 135

din 3 februarie 2005, Tribunalul București, secția a II–a penală, în baza art. 2

alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) a condamnat pe

inculpatul P.M. la 11 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) și a art. 74 – art. 76 C. pen., a mai

fost condamnat inculpatul la 4 luni închisoare.

S-au contopit pedepsele

potrivit art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., urmând ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea de 11 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului.

În temeiul prevederilor art.

2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a), a fost

condamnată inculpata S.D.C.

la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 raportat la art. 65 și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., s-au

interzis drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen.,

a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 2020 din 5 septembrie 2002 a Judecătoriei

sectorului 5 și a dispus executarea în întregime a pedepsei de 3 ani

închisoare, alături de pedeapsa de 10 ani închisoare, inculpata având în final

de executat 13 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a dedus arestul preventiv

de la 13 august 2002 la 9 septembrie 2002 și de la 9 august 2004 la zi.

În sfârșit s-a dispus în

temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 confiscarea drogurilor ridicate

și s-a constatat că suma de 1.200.000 lei a fost restituită numitului P.G.

S-a mai dispus obligarea

inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că, la data de 9 august 2004, numitul P.G.,

consumator de droguri a formulat un denunț pentru a beneficia de aplicarea

prevederilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în care arată că se aprovizionează

cu droguri de la inculpatul P.M., condiție în care în aceeași dată a avut loc o

livrare supravegheată.

Denunțătorul a solicitat 6

doze de heroină de la inculpatul P.M. pentru care a plătit 1.200.000 lei iar acesta

a trimis-o pe inculpata S.D. să aducă dozele de la „ascunzătoare”.

După ce s-a asigurat că

poliția nu se află în zonă, i-au înmânat cele 6 doze lui P.G. în prezența

martorului B.B. (consumator de droguri și prieten cu acesta).

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații, solicitând reducerea pedepselor, considerate a fi

prea severe.

Curtea de Apel București, secția

a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelurile și

prin aplicarea prevederilor art. 74 – art. 76 și art. 80 C. pen., a redus

pedeapsa aplicată inculpatului P.M., la 5 ani închisoare iar inculpatei S.D., la

4 ani închisoare, urmând ca aceasta din urmă să execute 7 ani închisoare ca

efect al aplicării prevederilor art. 83 C. pen.

Și împotriva acestei

hotărâri, Parchetul Curții de Apel București și inculpații au declarat recurs,

criticându-se hotărârea sub aspectul individualizării pedepselor.

Parchetul a solicitat

majorarea acestora în raport de gravitatea faptei și pericolul social ridicat

iar inculpații reducerea acestora.

Recursurile sunt nefondate.

Analizând actele și

lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate care corespund cazului de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., constată că

instanța a ținut seama de dispozițiile art. 72 C. pen., de elementele de

pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptelor

săvârșite, de persoana infractorilor și de împrejurările care atenuează sau

agravează răspunderea penală în raport de care instanța de control judiciar a

apreciat față de fiecare inculpat asupra aplicării circumstanțelor reale sau

personale.

Astfel, constatând că

pedepsele aplicate inculpaților sunt de natură a asigura prevenirea și

reinserția acestora în societate, Curtea, în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate

de parchet și de inculpați.

Va deduce din pedepsele

aplicate inculpaților timpul arestării preventive.

Văzând și prevederile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de

inculpații P.M. și S.D.C. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din 24 martie

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei S.D.C. timpul arestării preventive de la 13 august 2002 la 9

septembrie 2002 și de la 9 august 2004 la zi, iar pentru inculpatul P.M. timpul

arestării preventive de la 9 august 2004 la 1 iulie 2005.

Obligă fiecare inculpat la

plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 iulie 2005.