ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4920/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 478 din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 1708/2004, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. d) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata I.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. S-au aplicat inculpatei prevederile art. 71, în referire la art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1,6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului 2, inculpata urmând să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată în cauză, în final având de executat pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen. A fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august 2003, la 1 aprilie 2004. Prin aceeași sentință, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen.

și art. 109 C. pen., a fost condamnată inculpata I.D.M. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. A fost menținută starea de arest a inculpatei și s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august 2003 la 1 aprilie 2004. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,790 grame heroină, depusă la I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, cu procesul verbal din 18 august 2003. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.400.000 lei, din totalul sumei de 8.470.000 lei, consemnată la C.E.C. și restituirea către I.M. a diferenței de 7.070.000 lei. În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., a fost obligată fiecare inculpată la câte 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 250.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin denunțul formulat, numita G.V., arestată în altă cauză pentru infracțiunea de trafic de droguri, a precizat că inculpata I.M. se ocupă cu traficul de droguri, activitate în care este ajutată de fiica sa D., de cumnata ei M. și de un minor de 14 ani al cărui nume nu-l cunoaște. În consecință, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a autorizat introducerea în cauză a investigatorului sub acoperire A. nume de cod (precum și procurarea de către acesta a heroinei) și a colaboratorului C. nume de cod.

Astfel, s-a reținut că la data de 5 august 2003, în jurul orei 12,00, sub supravegherea investigatorului sub acoperire, colaboratorul C., s-a deplasat la adresa din București, str. Ziduri între Vii și a procurat de la inculpata I.D.M., două punguțe ce conțineau o substanță pulverulentă de culoare bej pentru suma de 400.000 lei. În urma expertizei, s-a stabilit că punguțele conțineau 0,06 grame heroină. Tot astfel, la data de 11 august 2003, în jurul orei 12,30, colaboratorul a cumpărat de la aceeași inculpată 3 punguțe, pentru suma de 600.000 lei, ce conțineau 0,13 grame heroină, în amestec cu cofeină. La data de 13 august 2003, investigatorul sub acoperire a înmânat colaboratorului suma de 1.000.000 lei, formată din 10 bancnote a câte 100.000 lei, înseriate conform procesului-verbal atașat la dosar, iar în jurul orei 14,00, acesta s-a deplasat la adresa mai sus menționată, unde a predat suma de bani inculpatei I.M., aceasta spunându-i să aștepte la parter.

La scurt timp, a coborât fiica inculpatei, respectiv I.D.M., care i-a predat colaboratorului 5 punguțe conținând 0,17 gr. heroină în amestec cu cofeină. Tot la data de 13 august 2003, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, numitul I.S., care a adus la cunoștință faptul că a cumpărat, în repetate rânduri, heroină pentru consum propriu de la numitele I.M. și I.D.M., indicând adresa unde locuiau acestea. După ce i-au fost aduse la cunoștință prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, I.S. a precizat că dorește să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii celor două traficante de droguri. Sub supravegherea organelor de poliție, numitul I.S.

s-a deplasat la adresa sus menționată și pe holul comun de la etaj a înmânat inculpatei I.D.M. suma de 400.000 lei, în prezența inculpatei I.M., primind în schimb două punguțe, în care se aflau 0,08 grame heroină în amestec cu cofeină, conform raportului de expertiză tehnico-științifică efectuat ulterior. Lucrătorii de poliție au trecut la efectuarea unei descinderi la adresa de domiciliu a inculpatelor, pentru identificarea și prinderea persoanelor care se ocupau cu comercializarea heroinei și, în urma percheziției efectuate, au fost descoperite 26 punguțe cu o substanță pulverulentă de culoare bej, asupra inculpatei I.M., două teancuri de bani, cu sumele de 7.720.000 lei și respectiv 1.800.000 lei, iar pe masa din sufragerie, suma de 400.000 lei.

Cu aceeași ocazie au fost găsiți și identificați martorii I.R.N. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 14 ani), V.G. și I.G. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 20 ani). În prezența martorului asistent și a persoanelor identificate în locuință, s-a procedat la verificarea seriilor banilor găsiți, constatându-se că seriile celor 4 bancnote de 100.000 lei găsite pe masă, precum și a celor 6 bancnote de 100.000 lei, din teancul de 1.800.000 lei, găsit asupra inculpatei I.M., coincideau cu seriile celor 10 bancnote de 100.000 lei, înmânate de investigatorul sub acoperire colaboratorului C., în vederea procurării a 5 doze de heroină. Sumele de bani găsite au fost ridicate și consemnate la C.E.C. (mai puțin suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnotele înseriate).

De asemenea, au fost ridicate și cele 26 punguțe găsite în cotul racordului de scurgere a chiuvetei, în urma expertizării, stabilindu-se că acestea conțineau 0,84 grame heroină, în amestec cu cofeină. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Astfel, pentru inculpata I.M. s-a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 din Legea nr. 143/2000, cu motivarea că, în cauză, nu sunt probe suficiente din care să rezulte vinovăția acesteia, drogurile găsite fiind ale coinculpatei I.D.M., folosite de aceasta pentru consumul propriu.

În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei aplicate. În apelul său, inculpata I.D.M. a solicitat redozarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., apreciind că este prea aspră, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale. Prin decizia penală nr. 333 din 11 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de cele două inculpate. A fost menținută starea de arest a acestora și s-a dedus arestarea preventivă pentru fiecare de la 13 august 2003 la zi. A fost obligată fiecare inculpată să plătească statului câte 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care onorariile de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această deciziei, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că, vinovăția inculpatelor a fost dovedită prin denunțul numitei G.V., procesele – verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A., declarațiile colaboratorului C., procesul-verbal de depistare în flagrant a infracțiunii, declarațiile martorilor I.S., V.G., I.G., I.R.N. și C.M., precum și declarațiile celor două inculpate. În imobilul inculpatelor s-au găsit, în racordul chiuvetei de la bucătărie, 26 doze de heroină, aruncate probabil cu câteva secunde înainte de a pătrunde în casă poliția. Pe de altă parte, asupra inculpatei I.M. s-au găsit bancnotele înseriate (10 x 100.000 lei), bani primiți în schimbul dozelor de la inculpata I.D.M.

Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că aceasta s-a făcut just, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., vizând criteriile generale de individualizare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora, coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatelor. Împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, au declarat recurs, în termen legal, inculpatele I.M. și I.D.M., care au invocat cazurile de casare, prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 și pct. 14 teza I C. proc. pen., susținând, în principal, că faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de trafic de droguri, în realitate ele fiind doar deținătoare de astfel de substanțe, în vederea consumului propriu.

În subsidiar, ambele inculpate au solicitat reindividualizarea pedepselor, în raport de împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și de datele ce caracterizează persoana lor. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că prima instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatelor, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de către acestea încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din probele administrate în cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpatele erau cunoscute în zona în care locuiesc, drept vânzătoare de droguri de mare risc (heroină), iar activitățile de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor primite din partea unor consumatori, pe care cele două inculpate îi aprovizionau (a se vedea denunțul numitei G.V., declarațiile martorilor I.S., V.G., C.M., I.G. și I.R.N., procesele-verbale întocmite de investigatorul sub acoperire A. și declarațiile colaboratorului C.). În cursul cercetărilor au fost cumpărate doze de heroină de la inculpate, cu bancnote înseriate anterior la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite la domiciliul acestora.

Coroborând aceste date cu cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților unui consumator obișnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect instanțele de fond și apel au dispus condamnarea inculpatelor, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de acestea circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative, prin care poate fi săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare risc. Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, vizând redozarea sancțiunilor aplicate, Înalta Curte apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatelor nu justifică nici măcar clemența dovedită de instanțele de fond și apel, care au aplicat sancțiuni la minimul special, prevăzut de textul incriminator și cu atât mai puțin o eventuală coborâre sub acest plafon, în lipsa oricăror elemente de atenuare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.

Inculpata I.M. este recidivistă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea unei pedepse anterioare de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a executării, aplicată prin sentința penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului 2 București, împrejurare ce arată explicit faptul că nu a înțeles condițiile, în care poate beneficia de clemență. Mai mult, inculpata și-a corupt moral propria fiică, respectiv pe I.D.M., atrăgând-o în sfera activității infracționale, fapt ce impune un proces reeducațional îndelungat, cu accent pe latura punitivă a pedepsei. În lanțul infracțional ce susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum sunt cele două inculpate, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social. În contextul întăririi atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități, manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială. Aceste infracțiuni care au dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate celor două inculpate, nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.M. și I.D.M., împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august 2003 la 1 octombrie 2004, pentru ambele inculpate.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatele I.M. și I.D.M., împotriva deciziei penale nr. 333 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august 2003 la 1 octombrie 2004, pentru ambele inculpate. Obligă pe recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2004.