ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4920/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4920/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 478

din 1 aprilie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în

dosarul nr. 1708/2004, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 lit. d)

din Legea nr. 143/2000, a fost condamnată inculpata I.M. la o pedeapsă de 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

S-au aplicat inculpatei

prevederile art. 71, în referire la art. 64 C. pen., privind pedeapsa

accesorie.

În temeiul art. 83 C. pen.,

s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1,6 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului

2, inculpata urmând să execute această pedeapsă, alături de pedeapsa aplicată

în cauză, în final având de executat pedeapsa de 11 ani și 6 luni închisoare și

5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în

condițiile art. 65 C. pen.

A fost menținută starea de

arest a inculpatei și s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august

2003, la 1 aprilie 2004.

Prin aceeași sentință, în

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 99 și urm. C. pen. și art. 109 C. pen., a fost condamnată inculpata I.D.M.

la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa

accesorie.

A fost menținută starea de

arest a inculpatei și s-a dedus arestarea preventivă a acesteia de la 13 august

2003 la 1 aprilie 2004.

În baza art. 17 din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,790 grame heroină, depusă la

I.G.P., Direcția Cazier Judiciar și Evidență Operativă, cu procesul verbal din

18 august 2003.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a dispus confiscarea sumei de 1.400.000 lei, din totalul sumei de

8.470.000 lei, consemnată la C.E.C. și restituirea către I.M. a diferenței de

7.070.000 lei.

În baza art. 191 alin. (1) C.

proc. pen., a fost obligată fiecare inculpată la câte 3.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care câte 250.000 lei, onorariu avocat oficiu, s-a

dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut că, prin denunțul formulat, numita G.V.,

arestată în altă cauză pentru infracțiunea de trafic de droguri, a precizat că

inculpata I.M. se ocupă cu traficul de droguri, activitate în care este ajutată

de fiica sa D., de cumnata ei M. și de un minor de 14 ani al cărui nume nu-l

cunoaște.

În consecință, Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București a autorizat introducerea în cauză a investigatorului

sub acoperire A. nume de cod (precum și procurarea de către acesta a heroinei)

și a colaboratorului C. nume de cod.

Astfel, s-a reținut că la

data de 5 august 2003, în jurul orei 12,00, sub supravegherea investigatorului

sub acoperire, colaboratorul C., s-a deplasat la adresa din București, str. Ziduri

între Vii și a procurat de la inculpata I.D.M., două punguțe ce conțineau o

substanță pulverulentă de culoare bej pentru suma de 400.000 lei. În urma

expertizei, s-a stabilit că punguțele conțineau 0,06 grame heroină.

Tot astfel, la data de 11

august 2003, în jurul orei 12,30, colaboratorul a cumpărat de la aceeași

inculpată 3 punguțe, pentru suma de 600.000 lei, ce conțineau 0,13 grame

heroină, în amestec cu cofeină.

La data de 13 august 2003,

investigatorul sub acoperire a înmânat colaboratorului suma de 1.000.000 lei,

formată din 10 bancnote a câte 100.000 lei, înseriate conform procesului-verbal

atașat la dosar, iar în jurul orei 14,00, acesta s-a deplasat la adresa mai sus

menționată, unde a predat suma de bani inculpatei I.M., aceasta spunându-i să

aștepte la parter.

La scurt timp, a coborât

fiica inculpatei, respectiv I.D.M., care i-a predat colaboratorului 5 punguțe

conținând 0,17 gr. heroină în amestec cu cofeină.

Tot la data de 13 august

2003, s-a prezentat la sediul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București,

numitul I.S., care a adus la cunoștință faptul că a cumpărat, în repetate

rânduri, heroină pentru consum propriu de la numitele I.M. și I.D.M., indicând

adresa unde locuiau acestea.

După ce i-au fost aduse la

cunoștință prevederile art. 15 din Legea nr. 143/2000, I.S. a precizat că

dorește să colaboreze cu organele de urmărire penală, în vederea prinderii

celor două traficante de droguri. Sub supravegherea organelor de poliție,

numitul I.S. s-a deplasat la adresa sus menționată și pe holul comun de la etaj

a înmânat inculpatei I.D.M. suma de 400.000 lei, în prezența inculpatei I.M.,

primind în schimb două punguțe, în care se aflau 0,08 grame heroină în amestec

cu cofeină, conform raportului de expertiză tehnico-științifică efectuat

ulterior.

Lucrătorii de poliție au

trecut la efectuarea unei descinderi la adresa de domiciliu a inculpatelor,

pentru identificarea și prinderea persoanelor care se ocupau cu comercializarea

heroinei și, în urma percheziției efectuate, au fost descoperite 26 punguțe cu

o substanță pulverulentă de culoare bej, asupra inculpatei I.M., două teancuri

de bani, cu sumele de 7.720.000 lei și respectiv 1.800.000 lei, iar pe masa din

sufragerie, suma de 400.000 lei.

Cu aceeași ocazie au fost

găsiți și identificați martorii I.R.N. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 14

ani), V.G. și I.G. (fiul inculpatei I.M., în vârstă de 20 ani).

În prezența martorului

asistent și a persoanelor identificate în locuință, s-a procedat la verificarea

seriilor banilor găsiți, constatându-se că seriile celor 4 bancnote de 100.000

lei găsite pe masă, precum și a celor 6 bancnote de 100.000 lei, din teancul de

1.800.000 lei, găsit asupra inculpatei I.M., coincideau cu seriile celor 10

bancnote de 100.000 lei, înmânate de investigatorul sub acoperire

colaboratorului C., în vederea procurării a 5 doze de heroină.

Sumele de bani găsite au

fost ridicate și consemnate la C.E.C. (mai puțin suma de 1.000.000 lei, compusă

din bancnotele înseriate).

De asemenea, au fost

ridicate și cele 26 punguțe găsite în cotul racordului de scurgere a chiuvetei,

în urma expertizării, stabilindu-se că acestea conțineau 0,84 grame heroină, în

amestec cu cofeină.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatele, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pentru inculpata I.M.

s-a solicitat, în principal, achitarea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., sub aspectul

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 14 din Legea nr. 143/2000,

cu motivarea că, în cauză, nu sunt probe suficiente din care să rezulte

vinovăția acesteia, drogurile găsite fiind ale coinculpatei I.D.M., folosite de

aceasta pentru consumul propriu. În subsidiar, s-a solicitat redozarea pedepsei

aplicate.

În apelul său, inculpata I.D.M.

a solicitat redozarea pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen., art. 99 și urm. C. pen., apreciind că este prea

aspră, întrucât nu este cunoscută cu antecedente penale.

Prin decizia penală nr. 333

din 11 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, au

fost respinse, ca nefondate apelurile declarate de cele două inculpate.

A fost menținută starea de

arest a acestora și s-a dedus arestarea preventivă pentru fiecare de la 13

august 2003 la zi.

A fost obligată fiecare

inculpată să plătească statului câte 900.000 lei, cu titlu de cheltuieli

judiciare, din care onorariile de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărătorul desemnat din oficiu, s-a dispus a fi avansate din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

deciziei, Curtea de Apel București, secția I penală a reținut că, vinovăția

inculpatelor a fost dovedită prin denunțul numitei G.V., procesele – verbale

întocmite de investigatorul sub acoperire A., declarațiile colaboratorului C.,

procesul-verbal de depistare în flagrant a infracțiunii, declarațiile

martorilor I.S., V.G., I.G., I.R.N. și C.M., precum și declarațiile celor două

inculpate.

În imobilul inculpatelor

s-au găsit, în racordul chiuvetei de la bucătărie, 26 doze de heroină, aruncate

probabil cu câteva secunde înainte de a pătrunde în casă poliția.

Pe de altă parte, asupra

inculpatei I.M. s-au găsit bancnotele înseriate (10 x 100.000 lei), bani

primiți în schimbul dozelor de la inculpata I.D.M.

Cât privește

individualizarea judiciară a pedepselor aplicate, Curtea a apreciat că aceasta

s-a făcut just, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen., vizând criteriile

generale de individualizare, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul

social concret al faptelor săvârșite, modalitatea de comitere a acestora,

coroborate cu circumstanțele personale ale inculpatelor.

Împotriva deciziei penale nr.

333 din 11 mai 2004, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală,

au declarat recurs, în termen legal, inculpatele I.M. și I.D.M., care au

invocat cazurile de casare, prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

și pct. 14 teza I C. proc. pen., susținând, în principal, că faptei săvârșite i

s-a dat o greșită încadrare juridică în infracțiunea de trafic de droguri, în

realitate ele fiind doar deținătoare de astfel de substanțe, în vederea

consumului propriu.

În subsidiar, ambele

inculpate au solicitat reindividualizarea pedepselor, în raport de

împrejurările concrete ale săvârșirii faptei și de datele ce caracterizează

persoana lor.

Înalta Curte, examinând

motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform

prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că prima

instanță a reținut, în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatelor,

pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor

comise de către acestea încadrarea juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpatelor,

atât sub aspectul naturii și al cuantumului acestora, cât și ca modalitate de

executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Din probele administrate în

cauză a rezultat, fără putință de tăgadă că inculpatele erau cunoscute în zona

în care locuiesc, drept vânzătoare de droguri de mare risc (heroină), iar

activitățile de urmărire și prindere s-au declanșat ca urmare a sesizărilor

primite din partea unor consumatori, pe care cele două inculpate îi

aprovizionau (a se vedea denunțul numitei G.V., declarațiile martorilor I.S., V.G.,

C.M., I.G. și I.R.N., procesele-verbale întocmite de investigatorul sub

acoperire A. și declarațiile colaboratorului C.).

În cursul cercetărilor au

fost cumpărate doze de heroină de la inculpate, cu bancnote înseriate anterior

la sediul poliției, bancnote ce au fost descoperite la domiciliul acestora.

Coroborând aceste date cu

cantitatea de droguri găsită la momentul descinderii, care excede necesităților

unui consumator obișnuit, Înalta Curte, constată că, în mod corect instanțele

de fond și apel au dispus condamnarea inculpatelor, pentru infracțiunea de

trafic de droguri de mare risc, activitățile desfășurate de acestea

circumscriindu-se uneia dintre cele 17 modalități normative, prin care poate fi

săvârșită această infracțiune, respectiv punerea în vânzare de droguri de mare

risc.

Cu privire la cel de al

doilea motiv de recurs, vizând redozarea sancțiunilor aplicate, Înalta Curte

apreciază că pericolul social al faptelor reținute în sarcina inculpatelor nu

justifică nici măcar clemența dovedită de instanțele de fond și apel, care au

aplicat sancțiuni la minimul special, prevăzut de textul incriminator și cu

atât mai puțin o eventuală coborâre sub acest plafon, în lipsa oricăror

elemente de atenuare din cele prevăzute de art. 74 C. pen.

Inculpata I.M. este

recidivistă postcondamnatorie, motiv ce a atras revocarea unei pedepse

anterioare de un an și 6 luni închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării, aplicată prin sentința penală nr. 777/2000 a Judecătoriei sectorului

2 București, împrejurare ce arată explicit faptul că nu a înțeles condițiile,

în care poate beneficia de clemență.

Mai mult, inculpata și-a

corupt moral propria fiică, respectiv pe I.D.M., atrăgând-o în sfera

activității infracționale, fapt ce impune un proces reeducațional îndelungat,

cu accent pe latura punitivă a pedepsei.

În lanțul infracțional ce

susține flagelul consumului de droguri, acești traficanți, distribuitori, cum

sunt cele două inculpate, reprezintă veriga cea mai pernicioasă, deoarece este

momentul decisiv al ajungerii drogului la consumator.

Activitatea acestui tip de

traficanți susține atât capii rețelelor de distribuție, prin furnizarea de

fonduri, cât și, viciul în sine, prin recrutarea și determinarea consumatorilor

care, de multe ori, nu sunt decât victime conjuncturale ale unui flagel social.

În contextul întăririi

atitudinii de combatere a traficului de droguri de către oficialități,

manifestarea de clemență din partea instanțelor judecătorești față de cei

prinși și deduși judecății, ar echivala cu un act de injustiție socială.

Aceste infracțiuni care au

dobândit caracter de fenomen în ultima perioadă de timp, aduc atingere uneia

dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea

publică, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale

criminalității organizate.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte constată că o reducere a cuantumului pedepselor aplicate celor două

inculpate, nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art.

52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondate, recursurile

declarate de inculpatele I.M. și I.D.M., împotriva deciziei penale nr. 333 din

11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce din pedepsele aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august

2003 la 1 octombrie 2004, pentru ambele inculpate.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurentele inculpate la plata sumei de câte 1.600.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatele I.M. și I.D.M., împotriva deciziei penale nr.

333 din 11 mai 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate, timpul arestării preventive de la 13 august 2003 la 1 octombrie 2004,

pentru ambele inculpate.

Obligă pe recurentele

inculpate la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică,

azi 1 octombrie 2004.