ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5482/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 158 din 18

februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, au fost condamnați, între

alții, inculpații:

- D.D.M. la 7 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea

art. 74 lit. c) și art. 76 C. pen., și la un an închisoare pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c) și

art. 76 C. pen.

În

baza art. 33 lit. a) și art.  34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata să

execute 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatei drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea

pedepsei.

- A.A.D. la 11 ani închisoare pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea

art. 37 lit. a) C. pen. și la 4 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de

art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea

mai grea, de 11 ani închisoare.

Conform art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 1776/2001 a Judecătoriei sectorului 4 București și s-a

dispus ca inculpatul să execute în total 14 ani închisoare. Conform art. 64

lit. a) și b) C. pen., s-au interzis inculpatului dispozițiile prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani.

S-a computat din pedeapsă, durata

arestului preventiv.

Conform art. 17 din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpați cantitatea de 0,27 gr și 6 comprimate

metadonă.

Fiecare inculpat a fost obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că, în luna ianuarie 2002, la locuința inculpatei D.D. s-a efectuat

percheziție, ocazie cu care s-au găsit substanțe stupefiante.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică rezultă că, substanțele stupefiante ambalate în pungi

conțineau heroină, din care 4 doze aparțineau inculpatului A.A.D., iar două

doze inculpatei.

S-a mai constatat că cele 12 pastile

ridicate din locuința inculpatei conțineau substanță ce face parte din tabelul

II anexă la Legea nr. 143/2000.

Din probele administrate în cauză,

rezultă că ambii inculpați consumau stupefiante și se ocupau împreună de

comercializarea acestora. Din declarațiile lor rezultă că la comercializarea a

20 de doze de stupefiante le revenea o doză pentru consum propriu. Mai rezultă

că, această comercializare se făcea în apartamentul în care inculpații locuiau

împreună.

Inculpata a recunoscut faptele

astfel cum au fost reținute, iar inculpatul A.A.D. a recunoscut numai consumul

de droguri.

Apărarea lui a fost respinsă,

avându-se în vedere declarațiile coinculpatei și ale martorilor audiați în

cauză.

Prin decizia penală nr. 248 din 8

mai 2003, Curtea de Apel București, a respins ca nefondate, apelurile

inculpaților.

Inculpata D.D. critică hotărârile

pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, iar inculpatul A.A.D. susține

că nu a comis infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, ci numai pe aceea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, iar în

subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.

Motivele de casare invocate de

inculpați sunt cele prevăzute de art. 385

9

pct. 14 și 18 C. proc.

pen.

Recursurile nu sunt fondate.

Din probele administrate în cauză,

declarațiile inculpaților și ale martorilor, procesul-verbal de percheziție și

concluziile constatării tehnico-științifice, rezultă neîndoielnic că ambii

inculpați, care locuiau împreună, se ocupau cu comercializarea drogurilor. Mai

rezultă că ambii erau consumatori de droguri.

Instanțele au făcut o corectă

aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., referitoare la individualizarea

pedepselor, au avut în vedere împrejurările de atenuare a răspunderii penale a

inculpatei, dar și faptul că inculpatul A.A.D. este recidivist și că față de el

nu există circumstanțe atenuante, el având o conduită nesinceră în cursul

procesului penal.

Așa fiind, Curtea, în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile și va

obliga pe fiecare recurent la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de

inculpații A.A.D. și D.D.M. împotriva deciziei penale nr. 248 din 8 mai 2003 a

Curții de Apel București, secția I penală, ca nefondate.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2002 la 26 noiembrie

2003, pentru ambii inculpați.

Obligă

pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.500.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi

26 noiembrie 2003.