ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4614/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1294 din 18

decembrie 2003 a Tribunalului București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 3573/2003, au fost condamnați:

- inculpatul P.I., în baza art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., la pedeapsa de 7 ani

închisoare și în baza art. 239 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (trei fapte) la

câte 7 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

- inculpatul G.A.M. în baza art. 211

alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare și în baza art. 239 alin. (1),

(2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. (trei fapte) la câte 8

ani închisoare.

Conform

art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei

de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 703 din 27 iulie 1999, a

Judecătoriei sector 2 București și a fost contopit restul neexecutat de 342

zile, cu fiecare dintre pedepsele aplicate în cauză, inculpatul urmând să

execute, în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., 8 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

- inculpata G.D., în baza art. 211 alin.

(2) lit. c) și alin. (2

1

) lit. c) și alin. (2

1

) lit. a) C.

pen., la pedeapsa de 7 ani închisoare și în baza art. 239 alin. (1), (2) și (3)

C. pen. (trei fapte) la câte 7 ani închisoare, urmând să execute, conform art. 33

lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și

art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

dedusă prevenția de la 1 mai 2002, la zi, pentru fiecare inculpat.

S-a luat act că partea vătămată G.V.

și-a recuperat prejudiciul prin restituire și că părțile vătămate C.E., M.V. și

F.D. nu s-au constituit părți civile.

Au fost obligați inculpații să

suporte plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, incluzând și onorariile

avocaților din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, pe baza probelor administrate că, la 30 aprilie 2002, cei trei

inculpați, aflați pe terasa Restaurantului P., i-au aplicat lovituri cu palmele

peste față părții vătămate G.V. și au apucat-o de păr, obligând-o să se așeze

la masa lor, iar apoi, inculpatul G.A.M., a deposedat-o de o geantă și i-a luat

din geantă un telefon mobil, un pachet de țigări și suma de 164.000 lei, pe

care a împărțit-o cu ceilalți doi inculpați, iar la sosirea unui echipaj de

poliție, care a intervenit pentru legitimarea și reținerea lor, inculpații au

proferat injurii la adresa polițiștilor, trei persoane și au încercat să-i

lovească.

Împotriva acestei sentințe penale,

inculpații au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

cu motivarea că în ce privește infracțiunea de tâlhărie nu există, faptele lor

neîntrunind elementele constitutive ale unei asemenea infracțiuni, iar

împotriva lucrătorilor de poliție nu au săvârșit infracțiunea de ultraj, ci au

răspuns modului în care au fost tratați de aceștia.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 158/ A din 8 martie 2004, a respins, ca

nefondate, apelurile declarate de inculpații G.D., G.A.M. și P.I., împotriva

sentinței penale nr. 1294 din 18 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală.

S-a dedus prevenția pentru fiecare

inculpat de la 1 mai 2002 și menținut starea de arest a acestora.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, cei trei inculpați au declarat recurs, reluând în parte

motivele invocate în apel, respectiv, solicitând reaprecierea probelor și

achitarea lor, pentru infracțiunea de tâlhărie și reducerea pedepselor aplicate

pentru infracțiunea de ultraj.

Recursurile sunt nefondate.

Examinându-se probatoriul, în raport

de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că acesta a fost evaluat

corect și complet și fondat s-a stabilit că vinovăția tuturor inculpaților este

dovedită cu privire la ambele fapte penale, pentru care au fost trimiși în

judecată, iar încadrarea juridică dată activității lor infracționale este cea

legală.

Individualizarea pedepselor, de

asemenea, s-a realizat prin respectarea criteriilor, prevăzute de art. 52 și art.

72 C. pen., astfel încât nu se impune nici o modificare. Astfel acestea s-au

diferențiat de la inculpat la inculpat (în raport de datele personale ale

fiecăruia, unii recidiviști și alții nu), iar pedepsele rezultante nu cuprind

nici un spor de sancțiune, după cum era posibil (faptele fiind concurente) dar

nu obligatoriu.

Pentru aceste considerente,

hotărârea atacată va fi menținută, iar recursurile respinse potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate

de inculpații

G.D., G.A.M.

și P.I.,

împotriva

deciziei penale nr. 158 din 8 martie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Deduce din pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive

de la 1 mai 2002, până la 17 septembrie 2004, pentru fiecare inculpat.

Obligă recurenții inculpați la plata cheltuielilor judiciare către

stat, în sumă de câte 1.600.000 lei, din care onorariile cuvenite apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

septembrie 2004.