ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5392/2004

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 407 din 19

martie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul

nr. 2769/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe

inculpatul G.G. la 8 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o durată de 3 ani.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34

lit. b) și art. 35 C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de

8 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată din executarea pedepsei de 5 ani și 6 luni închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 962/1998 a Judecătoriei sectorului 3

București și s-a contopit restul rămas neexecutat de 689 zile cu pedeapsa

aplicată în cauză, în final inculpatul G.G. va executa o pedeapsă de 8 ani

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 18 aprilie 2003 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestului preventiv.

În baza art. 116 C. pen., s-au

interzis inculpatului dreptul de a se afla pe raza municipiului București pe o

perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76

C. pen., a condamnat pe inculpata Z.N.I. la 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat încadrarea juridică din art. 194 alin. (1) C. pen., în art. 26 C.

pen., raportat la art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 71 – art. 76 C.

pen. și a condamnat-o pe inculpată la 5 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea aceea de 5

ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 18 aprilie 2003 la zi.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., s-a menținut măsura arestului preventiv.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc.

pen., s-a constatat prejudiciul acoperit parțial prin restituire în natură.

S-a luat act că partea vătămată

I.I.M. nu s-a constituit parte civilă pentru diferența de prejudiciu rămas

nerecuperat (50.000 lei).

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea a câte 25.000 lei de la fiecare inculpat.

În baza art. 191 C. proc. pen., a

obligat fiecare inculpat la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat,

din care câte 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-au avansat din fondul

Ministerului Justiției.

Pentru a se pronunța astfel,

tribunalul a reținut următoarele:

În seara zilei de 17 aprilie 2003,

în jurul orelor 20,00, în timp ce partea vătămată I.I.M. se afla la intersecția

străzilor Theodor Speranția cu Anestinelor, a fost acostată de inculpatul G.G.,

care era însoțit de sora sa, inculpata Z.N.I., sub pretextul că are nevoie de o

brichetă. După ce a folosit bricheta oferită de partea vătămată, inculpatul

G.G. a împins pe partea vătămată cu spatele de gardul metalic din apropiere,

cerându-i să-i dea bunurile aflate asupra sa, dar aceasta a refuzat. Inculpații

au încadrat pe partea vătămată și au obligat-o să se deplaseze pe străzile

alăturate. Pe una din aceste străzi, inculpatul G.G. i-a cerut din nou părții

vătămate să-i dea toate bunurile pe care le are în buzunare. În cele din urmă

inculpatul a imobilizat pe partea vătămată, iar inculpata Z.N.I. a luat din

buzunarele acesteia suma de 50.000 lei, permisul de conducere, buletinul de

identitate și două fotografii pe hârtie tip A4 ce o reprezentau pe fosta sa

prietenă, martora B.M. Inculpata nu a reușit să ia telefonul mobil, întrucât

partea vătămată îl ținea strâns în mână. Cu privire la cele două fotografii,

partea vătămată le-a spus inculpaților că este prietena sa, care l-a părăsit.

Fiind lovită și amenințată în continuare, partea vătămată a fost nevoită să-i

dea inculpatului G.G. și telefonul mobil.

La insistențele părții vătămate de a

se i se restitui bunurile, inculpatul i-a replicat că îi va restitui bunurile

în schimbul sumei de 3.000.000 lei, stabilind punct de întâlnire la Foișorul de

Foc, în aceeași seară, orele 22,30. Totodată, inculpatul G.G. a amenințat pe

partea vătămată că dacă nu va veni la locul de întâlnire sau dacă va anunța

organele de poliție, îi cunoaște adresa din buletin și-l va căuta să-l omoare.

După despărțirea de cei doi

inculpați, partea vătămată s-a deplasat la domiciliul lui C.R. căruia i-a

povestit cele întâmplate și apoi a anunțat familia și organele de poliție,

împreună cu care s-a deplasat la punctul de întâlnire. Inculpații au venit cu

un taxi, condus de martorul M.S. A coborât numai inculpatul G.G. care s-a

îndreptat spre partea vătămată și când s-a apropiat a scos telefonul mobil din

buzunar și a întrebat-o dacă a adus banii. În acel moment au intervenit

organele de poliție. La percheziția asupra inculpatului G.G. s-au găsit telefonul

mobil al părții vătămate și cele două fotografii pe coală A4, iar asupra

inculpatei Z.N.I. s-au găsit permisul de conducere și buletinul de identitate

aparținând părții vătămate.

Inculpații nu au recunoscut

săvârșirea faptelor, susținând că partea vătămată le-a oferit spre vânzare pe

fata din fotografie în schimbul sumei de 5.000.000 lei și că în momentul în

care inculpatul G.G. i-a spus că-l duce la poliție, partea vătămată a început

să plângă și le-a oferit telefonul și actele, spunându-le că le lasă garanție,

urmând ca în aceeași seară să se întâlnească pentru a le da suma de bani pe

care va reuși să o strângă, ei fiind de acord cu această ofertă.

Tribunalul a înlăturat declarațiile

inculpaților ca fiind nesincere, făcute în scopul de a scăpa de răspunderea

penală.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs inculpații.

Inculpata Z.N.I. a solicitat

achitarea pentru infracțiunea de tâlhărie și în subsidiar reducerea pedepselor,

iar inculpatul G.G. a solicitat reducerea pedepselor.

Prin decizia penală nr. 367 din 14

mai 2004, Curtea de Apel București, a respins apelul declarat de inculpați, ca

nefondat.

S-a reținut că din probele

administrate în cauză rezultă cu certitudine săvârșirea faptelor de către cei

doi inculpați, că inculpata Z.N.I. a exercitat violențe asupra părții vătămate

și că fapta sa întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

S-a mai reținut că și pedepsele

aplicate sunt just individualizate în raport cu criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Împotriva acestei decizii au

formulat recurs inculpații, a căror critică a vizat greșita condamnare pentru

săvârșirea infracțiunii de șantaj și respectiv complicitate la șantaj,

prevăzută de art. 194 C. pen. și respectiv art. 26, raportat la art. 194 C.

pen., iar în subsidiar reducerea pedepselor.

Examinând cauza în raport de

dispozițiile art. 385

15

pct. 14 și art. 17

1

C. proc.

pen., constată că recursurile sunt nefondate.

Deși în apel inculpata Z.N.I. a

solicitat achitarea numai pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar

inculpatul G.G. a solicitat doar redozarea pedepsei, în recurs inculpații

susțin că nu sunt probe din care să rezulte săvârșirea infracțiunii de șantaj,

respectiv complicitate la șantaj.

Susținerea este nefondată, dat fiind

că, declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorului

C.R., din care rezultă că partea vătămată se afla într-o stare de șoc când a

ajuns la locuința sa și i-a relatat că a fost agresată și deposedată de bunuri

de inculpați, în schimbul restituirii acestora, cerându-i o sumă de bani.

Martorul M.S. care i-a transportat

pe cei doi inculpați în zona Foișorului de Foc a relatat discuția auzită între

cei doi inculpați în legătură cu întâlnirea ce urma a avea loc, în jurul orei

22,30.

În fine, procesul-verbal încheiat de

organele de poliție în seara zilei de 17 aprilie 2003 cu ocazia întâlnirii la

locul și ora menționate de partea vătămată, cu inculpații, ocazie cu care s-a

găsit asupra acestora bunurile aparținând părții vătămate, confirmă situația de

fapt, reținută de instanță.

Nici critica privind

individualizarea pedepsei nu este fondată, întrucât instanțele au dat eficiență

tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., așa încât o reindividualizare

în sensul reducerii acestora nu se impune.

Examinând cauza din oficiu, nu se

constată că sunt motive care să conducă la casarea hotărârilor.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează să se respingă, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.G. și Z.N.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 14

mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații G.G. și Z.N.I. împotriva deciziei penale nr. 367 din 14

mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, timpul arestării preventive de la 18 aprilie 2003 la 21

octombrie 2004.

Obligă pe recurenți să plătească

statului câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 octombrie 2004.