ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5105/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 1256 din 19 decembrie 2002, a condamnat pe inculpații:

- D.A.C. la 11 ani și 6 luni închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b)C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1123 din 26 iunie 1998, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București și a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute, în final, 13 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 65 lit. a) și b) C. pen.

- N.A., a fost condamnat la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

A făcut aplicarea art. 75 și art. 64 C. pen., a menținut starea de arest a inculpaților și a dedus detenția pentru inculpatul D.A.C. de la 23 noiembrie 1995, la 29 noiembrie 1995 și de la 7 septembrie 2001 la zi și pentru inculpatul N.A. de la 7 septembrie 2002 la zi. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

În perioada 04 septembrie 2001 – 07 septembrie 2001, Serviciul Supravegherii Operative și Investigații din Cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București au efectuat o acțiune de supraveghere operativă asupra inculpatului D.A.C., la solicitarea organelor de poliție din cadrul secției 11, care se sesizase din oficiu, cu privire la faptul că inculpatul comercializează droguri la domiciliu.

În urma desfășurării acestei activități de supraveghere înregistrată prin filmare pe suport magnetic, s-a constatat că inculpatul D.A.C. (zis „C.”) și inculpatul N.A. (zis „M.”) comercializează droguri pe strada Lăcrămioarei.

În data de 07 septembrie 2001 s-a efectuat o percheziție domiciliară la domiciliul celor doi din str. L., dar nu au fost descoperite substanțe stupefiante sau psihotrope, ridicându-se sumele de 2845 dolari S.U.A. de la inculpatul D.A.C., 205 dolari S.U.A. și 110 mărci germane de la inculpatul N.A. și 2.662.000 lei de la N.A.

Cu aceeași ocazie au fost efectuat cercetări în grădina din fața imobilului unde cei doi inculpați locuiesc la parter, găsindu-se mai multe bucăți de folii din plastic pe care, în urma constatării tehnico-științifice s-au pus în evidență urme de heroină (raport nr. 189322 din 10 septembrie 2001).

În cauză au fost audiați martorii R.M., R.M.A., A.L.G. și D.G.F., din ale căror declarații a rezultat că în anii 2000-2001 au vândut droguri primite de la inculpați în acest scop. Aceștia au recunoscut că în diferite perioade de timp obișnuiau să vândă droguri pentru inculpați în schimbul unor sume de bani sau chiar droguri pe care inculpații le dădeau pentru serviciile aduse.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpații.

În apelul său, parchetul a criticat soluția pronunțată pentru nelegalitate, vizând greșita aplicare a prevederilor art. 169 C. proc. pen., instanța dispunând restituirea sumelor de 2.662.000 lei și 250 dolari S.U.A. și 110 mărci germane și nu cum corect ar fi trebuit să facă aplicarea prevederilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și să dispună confiscarea sumelor de bani deținute din vânzarea drogurilor și, greșita schimbare a încadrării juridice a inculpaților. Astfel, pentru inculpatul D.A.C.

[

(recidivist art. 37 lit. a) C. pen.)] din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 142/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și pentru inculpatul N.A. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În apelurile lor, inculpații au criticat soluția pronunțată pentru nelegalitate, vizând omisiunea instanței de fond de a dispune aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și netemeinicie, solicitând redozarea pedepselor aplicate, dându-se astfel o mai mare eficiență dispozițiilor art. 72 C. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 270 din 20 mai 2003, admite apelurile declarate de procuror și de inculpați, desființează în parte sentința și în fond;

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen. și art. 16 din Legea nr. 14/2000 condamnă pe inculpatul D.A.C. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Menține dispoziția de revocare a suspendării condiționate a executării pedepsei de un an și 6 luni aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1123/1998 a Judecătoriei sector 6 București definitivă prin decizia penală nr. 1036/1998 a Tribunalului București, inculpatul urmând să execute această pedeapsă alături de pedeapsa aplicată, în final, 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 16 din aceeași lege condamnă pe inculpatul N.A. la 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

S-a motivat că din ansamblul probator administrat în cauză s-a dovedit cu certitudine și fără echivoc vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor pentru care aceștia au fost trimiși în judecată.

Instanța fondului a greșit însă când a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) din aceeași lege.

Din interpretarea acestor două texte de lege, rezultă că cele două infracțiuni sunt distincte, cu obiecte materiale distincte, așa încât cea de-a doua nu este agravanta primei.

În speță este vorba doar de droguri de mare risc, heroină, așa încât încadrarea juridică corectă este aceea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum era prevăzută în actul de sesizare al instanței.

De asemenea, instanța fondului greșit nu a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,

Potrivit dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 cei care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege.

Astfel, urmare a denunțurilor efectuate de inculpați în cursul cercetării penale, în Arestul secției 11 poliție, aspect reținut de altfel și de procuror, în Rechizitoriul nr. 2972/P din 29 noiembrie 2001 a fost identificat și depistat numitul N.V. care avea asupra sa 154,5 gr. heroină, așa încât Parchetul de pe lângă Tribunalul București a emis pe numele acestuia M.A.P. nr. 902 din 22 noiembrie 2001 pe o durată de 30 zile.

A apreciat că în mod corect instanța de fond a restituit inculpaților sumele de bani ridicate din domiciliile acestora, întrucât nu s-a făcut dovada prevenției ilicite a acestora.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații N.A. și D.A.C.

Prin recursul său, procurorul a criticat decizia atacată pentru aplicarea greșită a dispozițiilor art. 169 C. proc. pen. și pentru greșita individualizare a pedepselor.

Inculpații în recursul lor au cerut reducerea pedepselor și aplicarea grațierii.

Asupra criticilor formulate.

Potrivit art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, se confiscă, banii, valorile sau orice alte bunuri dobândite prin valorificarea drogurilor și alte bunuri provenite din săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 210 din aceeași lege.

În urma unor activități de supraveghere, în perioada 4 septembrie 2000 – 7 septembrie 2000, asupra imobilului, din București, str. Lăcrămioarei, activități ce au fost făcute prin filmare, s-a constatat că inculpații D.A.C. și N.A. comercializează droguri de mare risc (heroină) către mai multe persoane.

Din raportul de supraveghere informativ-operativ, rezultă că inculpații desfășurau activitatea de distribuire a drogurilor, în fața scării blocului, unde locuiau. Astfel, aceștia stăteau pe trotuar în spatele unui autoturism, iar cumpărătorul își lua doza din partea din față a mașinii, de pe roată sau de pe aripă, după care părăsea zona.

Alte modalități de distribuire a drogurilor, constau în aceea că, inculpații lăsau să cadă pe jos doza de heroină, după care cumpărătorul o plătea, o ridica și pleca sau prin așezare de către inculpatul N.A. a dozelor cu heroină în fața scării blocului, lângă un autoturism, după care la o distanță de 2-3 metri se încasa prețul de la cumpărător sau inculpații dădeau doza de heroină direct cumpărătorului, după ce acesta achita prețul.

De asemenea, din același raport, a mai rezultat că, de mai multe ori, cumpărătorii își injectau doze chiar din zona supravegheată, iar cu ocazia verificărilor efectuate în grădina din fața blocului inculpaților, au fost descoperite mai multe folii transparente cu urme de heroină.

Fiind audiați martorii, au declarat că au cumpărat de la inculpat heroină cu suma de 100.000 lei doza.

Urmare celor arătate mai sus, la data de 7 septembrie 2001, s-a efectuat la domiciliul inculpaților din str. L., o percheziție, ocazie cu care s-a ridicat sumele de 2.845 dolari S.U.A. de la inculpatul D.A.C., 205 dolari S.U.A. și 110 mărci germane de la inculpatul N.A., precum și suma de 2.662.000 de la numita N.A.

Față de probele administrate în cauză, respectiv raportul de supraveghere informativ – operativ, dar și din declarațiile martorilor a rezultat, în mod indubitabil, atât vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, dar și faptul că sumele de bani ridicate de la domiciliul acestora provin din valorificarea drogurilor.

În speță, așadar, trebuiau confiscate sumele de bani ridicate de la inculpați, în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, iar nu restituite acestora, în baza art. 169 C. proc. pen., cum greșit s-a procedat.

Nefăcând aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și aplicând greșit dispozițiile art. 169 C. proc. pen., instanțele au pronunțat o soluție nelegală, a cărui casare se impune.

Ca atare, critica adusă hotărârilor prin primul motiv de recurs formulat de procuror este întemeiată și urmează a fi admisă.

Sunt neîntemeiate susținerile făcute de toți recurenții privitor la pedepsele aplicate, deoarece instanța de apel, la stabilirea sancțiunilor, a avut în vedere în mod just gravitatea faptelor comise și pericolul social pe care îl prezintă făptuitorul, existând temeiuri suficiente că scopul pedepsei înscris în art. 52 C. pen., poate fi realizat în cuantumul stabilit de instanță.

Pentru considerentele care preced, recursul declarat de procuror urmează a fi admis, a se casa hotărârile atacate numai în ce privește măsura de restituire a sumelor ridicate de la inculpați, dispoziție pe care o înlătură, iar conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, va confisca de la inculpați următoarele sume:

- de la N.A., suma de 2.662.000 lei, depusă la D.G.P.M.B. Serviciul Financiar cu chitanța nr. 0298637 din 10 septembrie 2001 și sumele de 205 dolari S.U.A. și 110 mărci germane, depuse la B.N.R., sucursala Municipiului București, Serviciul Tezaur și Casierie, cu adresa având nr. de intrare 36221 din 21 septembrie 2001;

- de la D.A.C. suma de 2.845 dolari S.U.A., care a fost depusă la aceeași bancă cu adresa având nr. de intrare 36220 din 21 septembrie 2001, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Totodată, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpați, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se vor deduce din pedepsele aplicate, perioada executată de la 23 noiembrie 1995, la 29 noiembrie 1995 și timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001, la 7 noiembrie 2003 pentru inculpatul D.A.C. și timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001, la 7 noiembrie 2003 pentru inculpatul N.A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 270 din 20 mai  2003 a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpații D.A.C. și N.A.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 1256 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privirea restituirea sumelor ridicate de la inculpați.

Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 confiscă de la inculpați următoarele sume:

- de la inculpatul N.A., a sumelor 2.662.000 lei, 250 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății precum și echivalentul în lei a 110 mărci germane la ultimul curs valutar al lunii în care a fost în circulație.

- de la inculpatul D.A.C. a sumei de 2.845 dolari S.U.A. sau echivalentul în lei la cursul valutar din ziua efectuării plății.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor pronunțate.

Respinge recursurile declarate de inculpații D.A.C. și N.A. împotriva deciziei penale nr. 270 din 20 mai 2003 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate, perioada executată de la 23 noiembrie 1995 la 29 noiembrie 1995 și timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul D.A.C. și timpul arestării preventive de la 7 septembrie 2001 la 7 noiembrie 2003, pentru inculpatul N.A.

Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 noiembrie 2003.