ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6422/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 822 din 17

iunie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, inculpatul

I.M.K.

a fost condamnat, la o pedeapsă

de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 din

aceeași lege.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 4 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 1346 din 1 noiembrie 2002 a Judecătoriei sectorului 3

București, rămasă definitivă prin neapelare la 14 noiembrie 2002 și s-a dispus

executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în

final inculpatul să execute o pedeapsă de 7 ani închisoare și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după

executarea pedepsei principale.

S-a făcut în cauză aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a dedus detenția

de la 20 august 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului,

conform art. 350 alin. (1) C. proc. pen.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut următoarele:

Pe data de 20 august 2004,

inculpatul i-a vândut denunțătoarei I.F. 4 doze de heroină în amestec cu

cofeină, pentru suma de 1.000.000 lei, iar la percheziție s-au mai găsit asupra

sa 11 doze din același drog.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul I.M.K., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul

individualizării pedepsei, în sensul că aceasta este prea mare în raport cu

fapta comisă.

Prin decizia penală nr. 602 din 3

august 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat,

apelul inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., a fost

dedusă prevenția de la 20 august 2004 la zi, iar conform art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

Reiterând motivele, în termen legal inculpatul

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel.

Înalta Curte, examinând motivele de recurs

invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Potrivit art. 72 C. pen., la

stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții

generale a Codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de

gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările

care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Instanțele au efectuat o justă individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului

acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile

generale arătate mai sus.

Infracțiunea reținută în sarcina

inculpatului, trafic de droguri de mare risc, este unanim apreciată ca fiind

deosebit de gravă, condiții în care nu se pot avea în vedere, neexistând

corespondent în probele dosarului, reevaluarea criteriilor de individualizare

cu care au operat instanțele de fond și de apel.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpat.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul I.M.K. împotriva deciziei penale nr. 602 din 3 august 2005

a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

reținerii și arestării preventive de la 20 august 2004 la 14 noiembrie 2005 și

timpul reținerii de 24 ore din data de 27 iunie 2002.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON (2.200.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 noiembrie 2005.