ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6611/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6611/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 559 din 27

aprilie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr.

143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.D.,

la 2 ani închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 74 – art. 76 lit. d) C.

pen., a fost condamnat inculpatul la 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpatul a executat 2 ani închisoare și un an interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C.

pen.

S-a făcut aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția de la 16 septembrie 2004 la 27 aprilie 2005.

În baza art. 350 C. proc. pen., cu

referire la art. 160

b

alin. (3) C. proc. pen., s-a menținut starea

de arest.

S-a constatat consumată în laborator

cantitatea de 0,24 grame heroină în amestec cu cofeină.

A fost obligat inculpatul la

3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariul

avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de judecată a reținut că,

la data de 16 septembrie 2004, în urma unei percheziții corporale, efectuate

asupra inculpatului, s-au descoperit nouă doze heroină, despre care a declarat

că le-a procurat cu suma de 7.400.000 lei de la numita G., pe care a descris-o

după semnalmente, indicându-i și domiciliul.

Cele două doze de heroină au fost

cumpărate în scopul consumului în comun cu martorii Z.D.A. și C.G.A.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel procurorul solicitând înlăturarea dispozițiilor art. 16 din Legea

nr. 143/2000 față de numita A.G. și inculpatul G.M.D., care a cerut schimbarea

încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) în

cea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reducerea

pedepsei.

Prin decizia penală nr. 639 din 23

august 2005, Curtea de Apel București, secția II-a penală, a respins apelurile

declarate de procuror și inculpat.

Împotriva acestei decizii a formulat

recurs inculpatul G.M.D., solicitând schimbarea încadrării juridice dată faptei

din infracțiunea de oferire de droguri în cea de consum de droguri, iar în

subsidiar reducerea pedepsei.

Recursul declarat este nefondat.

Infracțiunea de trafic de droguri

potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 se realizează printre altele

și prin acțiunile de oferire, punerea în vânzare, distribuirea, livrarea cu

orice titlu, deținerea ori alte operațiuni privind circulația drogurilor de

risc fără drept.

Inculpatul atât în faza de urmărire

penală cât și în fața instanței de fond a declarat că a împrumutat suma de

740.000 lei de la numitul Z.D. pentru a procura droguri urmând să le consume

împreună cu acesta cât și cu numita C.G.A., astfel că fapta inculpatului de a

fi procurat și oferit droguri constituie modalitate de săvârșire a infracțiunii

de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Examinând decizia recurată și prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

8

pct. 14 C. proc.

pen., Curtea apreciază că în mod corect instanța de apel a aplicat corespunzător

criteriile de individualizare judiciară a pedepsei prevăzute de art. 72 C.

pen., având în vedere atât modul cât și mijloacele de săvârșire a faptei, cât

și elementele ce caracterizează persoana și conduita inculpatului (tânăr, cu

reale posibilități de reeducare, cu un comportament adecvat anterior comiterii

faptei, regretul manifestat) considerente care au stat la baza reținerii

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen., cu

consecința reducerii pedepsei sub minimul special.

În raport de aceste considerente,

având în vedere și faptul că nu există motive de care să fie luate în

considerare din oficiu, conform dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) va

respinge recursul declarat de inculpat, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M.D. împotriva deciziei penale nr. 639 din 23 august

2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori

și familie.

Deduce din pedeapsa aplicată,

perioada arestării preventive de la 16 septembrie 2004 la 23 noiembrie 2005.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 noiembrie 2005.