ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 716/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1171

din 21 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, a fost condamnat inculpatul Z.V. la pedeapsa de 5 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută în art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a sentinței și până la terminarea executării

pedepsei.

Conform art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C.

pen., s-a computat detenția acestuia de la 19 iulie 2004 la 21 septembrie 2004.

În baza art. 65 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.

Conform art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui telefon

mobil și a sumei de 1.050.000 lei.

Inculpatul a fost obligat la

5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut că, la

data de 19 iulie 2004, inculpatul Z.V. a fost surprins, în flagrant, de

organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A., sector 4 București, vânzându-i

martorului B.M., trei doze de heroină pentru suma de 900.000 lei.

Inițial, organele de poliție

au procedat la consemnarea sumei de 900.000 lei sub aspectul bancnotelor și

seriilor, aceasta fiind găsită în buzunarul pantalonilor inculpatului, împreună

cu o altă sumă, în total 1.050.000 lei.

Prima instanță a mai constatat

că martorul B.M. l-a sunat pe inculpat pe telefonul mobil al acestuia,

stabilind să se întâlnească în zona Timpuri Noi din București unde au fost

surprinși de organele de poliție.

Cele trei doze conținând

0,09 g heroină au fost consumate cu ocazia analizelor de laborator motiv pentru

care nu au fost confiscate.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 792 din 1 noiembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care a solicitat reducerea

pedepsei deoarece aceasta este prea severă în raport de gravitatea faptei și de

circumstanțele sale personale.

Împotriva hotărârilor

menționate, a declarat recurs inculpatul Z.V., în temeiul art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., susținând că la stabilirea pedepsei de 5 ani închisoare,

aplicată pentru infracțiunea comisă, nu au fost avute în vedere toate

criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. Recurentul a

solicitat reducerea pedepsei deoarece a colaborat cu organele de poliție, a

regretat comiterea faptei, are o situație familială dificilă și nu a mai fost

condamnat.

Recursul declarat este

nefondat.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt

și încadrarea juridică, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Probele administrate

confirmă faptul că în ziua de 19 iulie 2004, inculpatul a vândut trei doze de

heroină martorului B.M.

Referitor la pedeapsa de 5

ani închisoare, aplicată inculpatului, se constată că instanțele au recunoscut

în mod justificat, în favoarea inculpatului circumstanța atenuantă prevăzută de

art. 74 lit. a) C. pen., și a coborât sancțiunea sub minimul special prevăzut

de lege.

În acest cadru au fost

apreciate datele personale ale inculpatului care au vândut o cantitate mică de

stupefiante, nu are antecedente penale și lucra ca zilier.

Susținerea recurentului inculpat, în

sensul că se impune să se dea o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante,

este neîntemeiată, o reducere a pedepsei fiind nejustificată față de

împrejurările concrete în care a fost comisă fapta și a datelor care

caracterizează persoana acestuia.

Deoarece pedeapsa aplicată a

fost just individualizată atât ca întindere cât și ca modalitate de executare,

iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri din cele

prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în

considerare din oficiu, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpat.

Conform art. 88 C. pen., se

va deduce din pedeapsă, perioada reținerii și arestării preventive începând cu

19 iulie 2004 la zi.

Recurentul va fi obligat la

plata sumei de 1.600.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat, în

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul Z.V. împotriva deciziei penale nr. 792 din 1

noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și a arestării preventive de la 19 iulie 2004, la

31 ianuarie 2005.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 31 ianuarie 2005.