ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6056/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 645 din 19

mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul

R.N., la 5 ani

închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., a fost

revocată liberarea condiționată privind restul rămas neexecutat de 713 zile

închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

841 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

urmând ca, după contopirea acestui rest cu pedeapsa stabilită în cauză,

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art.

71 alin. (2) – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de

arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 12 octombrie 2004.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,06 grame

heroină.

S-au reținut, în esență,

următoarele.

La data de 12 octombrie 2004, urmare

autodenunțului martorului V.A., care cumpăra heroină pentru consumul propriu de

la inculpatul R.N., s-a procedat la consemnarea seriilor a două bancnote, una

de 100.000 lei și alta de 500.000 lei pentru ca acesta să cumpere două doze de

heroină de la inculpat.

Ulterior, la percheziția corporală

efectuată asupra inculpatului, au fost găsite cele două bancnote înseriate.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 510/ A din 29 iunie 2005, a respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpat.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a

arestării preventive, de la 12 octombrie 2004, la zi.

Prin recursul declarat, inculpatul a

solicitat reducerea pedepsei aplicate, ținându-se seama de atitudinea sa

sinceră în cursul procesului penal.

Recursul inculpatului este fondat,

dar pentru un alt motiv decât cel invocat de recurent, care se referă la

greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor

părintești, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., eroare care constituie cazul

de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

C.

proc. pen.

Sub acest aspect, art. 8 din C.E.D.O.

conține prevederea că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de

libertate, instanța este datoare să verifice, în concret, dacă și în ce măsură

este justificată aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor

părintești prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., verificare care se face în

raport de faptul dacă această pedeapsă servește scopului protejării intereselor

minorului.

Or, în cauză, instanțele au

interzis, în mod automat, drepturile părintești ale inculpatului, R.N., ca

urmare a condamnării acestuia pentru infracțiunea sus-menționată, fără să

efectueze verificarea mai sus-arătată.

Examinând dacă și în ce măsură, în

acest caz se impunea această pedeapsă accesorie, Curtea constată că aplicarea

ei este nejustificată, întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu privește

nemijlocit minorul sau valorile adiacente intereselor acestuia.

Pentru aceste considerente, se va

admite, sub acest aspect, recursul inculpatului și se vor casa hotărârile

atacate, numai privitor la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art.

71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. d) C. pen., dispoziție care urmează să

fie înlăturată.

În rest, recursul inculpatului este

nefondat.

În raport de gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de împrejurările concrete

în care aceasta a fost comisă (în stare de recidivă; prin surprindere, în

flagrant, imediat după ce a vândut doze de heroină), pedeapsa de 5 ani

închisoare a fost just individualizată, neimpunându-se reducerea acesteia, așa

cum solicită inculpatul recurent.

Nefiind nici alte temeiuri de casare

care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie admis,

numai referitor la primul aspect, constatat din oficiu, enunțat la început.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 510/ A din 29 iunie 2005 a Curții

de Apel București, secția I penală.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 645 din 19 mai 2005 a Tribunalului

București, secția I penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispoziției art.

64 lit. d) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie,

dispoziție pe care o înlătură.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, durata arestării preventive de la 12 octombrie 2004 la 27

octombrie 2005.

Onorariul, în sumă de 100 lei (1.000.000

lei) pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 27

octombrie 2005.