ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6056/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 645 din 19 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul R.N., la 5 ani închisoare și la 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și a art. 37 lit. a) C. pen. În baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată privind restul rămas neexecutat de 713 zile închisoare, din pedeapsa de 6 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 841 din 13 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, urmând ca, după contopirea acestui rest cu pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 alin. (2) – art. 64 C. pen.

Totodată, a fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 octombrie 2004. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a cantității de 0,06 grame heroină. S-au reținut, în esență, următoarele. La data de 12 octombrie 2004, urmare autodenunțului martorului V.A., care cumpăra heroină pentru consumul propriu de la inculpatul R.N., s-a procedat la consemnarea seriilor a două bancnote, una de 100.000 lei și alta de 500.000 lei pentru ca acesta să cumpere două doze de heroină de la inculpat. Ulterior, la percheziția corporală efectuată asupra inculpatului, au fost găsite cele două bancnote înseriate.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 510/ A din 29 iunie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reținerii și a arestării preventive, de la 12 octombrie 2004, la zi. Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate, ținându-se seama de atitudinea sa sinceră în cursul procesului penal. Recursul inculpatului este fondat, dar pentru un alt motiv decât cel invocat de recurent, care se referă la greșita aplicare a pedepsei complementare a interzicerii drepturilor părintești, prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., eroare care constituie cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc.

pen. Sub acest aspect, art. 8 din C.E.D.O. conține prevederea că, în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, instanța este datoare să verifice, în concret, dacă și în ce măsură este justificată aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părintești prevăzută de art. 64 lit. d) C. pen., verificare care se face în raport de faptul dacă această pedeapsă servește scopului protejării intereselor minorului. Or, în cauză, instanțele au interzis, în mod automat, drepturile părintești ale inculpatului, R.N., ca urmare a condamnării acestuia pentru infracțiunea sus-menționată, fără să efectueze verificarea mai sus-arătată. Examinând dacă și în ce măsură, în acest caz se impunea această pedeapsă accesorie, Curtea constată că aplicarea ei este nejustificată, întrucât infracțiunea săvârșită de inculpat nu privește nemijlocit minorul sau valorile adiacente intereselor acestuia.

Pentru aceste considerente, se va admite, sub acest aspect, recursul inculpatului și se vor casa hotărârile atacate, numai privitor la greșita aplicare a pedepsei accesorii prevăzută de art. 71 C. pen., cu referire la art. 64 lit. d) C. pen., dispoziție care urmează să fie înlăturată. În rest, recursul inculpatului este nefondat. În raport de gradul ridicat de pericol social al infracțiunii săvârșite, reflectat de împrejurările concrete în care aceasta a fost comisă (în stare de recidivă; prin surprindere, în flagrant, imediat după ce a vândut doze de heroină), pedeapsa de 5 ani închisoare a fost just individualizată, neimpunându-se reducerea acesteia, așa cum solicită inculpatul recurent. Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul să fie admis, numai referitor la primul aspect, constatat din oficiu, enunțat la început.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul R.N. împotriva deciziei penale nr. 510/ A din 29 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 645 din 19 mai 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispoziției art. 64 lit. d) C. pen., în condițiile art. 71 C. pen., ca pedeapsă accesorie, dispoziție pe care o înlătură. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 12 octombrie 2004 la 27 octombrie 2005. Onorariul, în sumă de 100 lei (1.000.000 lei) pentru apărarea din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 octombrie 2005.