ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4258/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 428/

F din 31 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat

inculpatul R.M.A., la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și art. 37 lit. b) C. pen., și la 2 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 16 din același act normativ, și art. 37 lit. b) C. pen., a

contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea

de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

A aplicat art. 71 – art. 64 C.

pen.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a confiscat, în vederea distrugerii conform art. 18 din

același act normativ, cantitatea de 0,80 grame heroină rămasă după efectuarea

probelor de laborator.

A constatat că bunurile

personale confiscate de la inculpat cu ocazia percheziției corporale, au fost

predate acestuia,

S-a reținut că, în data de 3

iunie 2004, inculpatul R.M.A. a fost surprins de organele de poliție după ce a

vândut martorului A.N.V. 19 doze de heroină pentru suma de 8 milioane de lei,

iar cu ocazia percheziției corporale asupra acestuia a fost găsită o doză de

heroină pentru consum propriu.

În cursul urmăririi penale

acesta a facilitat identificarea, prinderea și reținerea numitului D.C., care a

comis același gen de infracțiuni, împrejurare în raport de care instanța a făcut

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

La stabilirea pedepselor

instanța de fond a avut în vedere pericolul social al infracțiunilor săvârșite,

modalitatea în care au fost comise și urmările produse, starea de recidivă, pe

de o parte, precum și atitudinea sinceră, cooperantă a inculpatului, pe

parcursul întregului proces, pe de altă parte. În raport de acestea, instanța a

apreciat că o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare este

în măsură a contribui la reeducarea inculpatului.

Curtea de Apel București,

secția I, penală, prin decizia penală nr. 355/ A din 12 mai 2005, a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii primei instanțe,

apreciind că starea de fapt este corect stabilită, încadrarea juridică este cea

legală, iar pedeapsa aplicată este just individualizată.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatul a declarat recurs, solicitând reindividualizarea pedepsei,

în sensul reducerii cuantumului acesteia.

Examinând cauza prin prisma

criticii formulate și în raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., se constată următoarele:

Prima instanță a aplicat

judicios criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și a

aplicat o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de norma incriminatoare.

În raport de aceste criterii

se constată că pedeapsa este just proporționalizată.

Pentru a reindividualiza

pedepsele aplicate inculpatului, în sensul coborârii acestora sub minimul

prevăzut de norma incriminatoare, în favoarea acestuia ar urma să fie reținute circumstanțe

atenuante judiciare.

Or, nu se poate da o

eficiență sporită circumstanțelor personale ale inculpatului, referire la

conduita procesuală sinceră și cooperantă, în sensul reținerii acestei

împrejurări ca circumstanță atenuantă judiciară, întrucât, în raport de

perseverență infracțională, aceasta unică împrejurare, judicios reținută în

circumstanțiere de prima instanță, nu relevă un pericol social mai redus decât

cel abstract, ilustrat de minimul de pedeapsă prevăzut de norma incriminatoare.

Ca atare, în cauză nu se constată

motive care să justifice reducerea pedepsei, așa încât hotărârile pronunțate în

cauză nu sunt supuse cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin.

(1) pct. 14 C. proc. pen., vizat de recurent.

Totodată, nici alte motive

de casare, susceptibile a fi puse în discuție din oficiu, nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.M.A.

Se va deduce timpul arestării

preventive de la 4 iunie 2004 la 11 iulie 2005.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul R.M.A. împotriva deciziei penale nr. 355/ A din

12 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 4 iunie 2004 la 11 iulie 2005.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare, din

care suma de 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 iulie 2005.