ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II–a penală,

prin sentința penală nr. 1098 din 23 august 2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

A aplicat dispozițiile art. 71 – art.

64 C. pen.

În baza art. 88 din același cod, a

dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 11 ianuarie 2005, la

zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a

inculpatului.

A constatat că în procesul

analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,19 gr. heroină.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a

reținut, în esență, următoarele:

La data de 11 ianuarie 2005, în urma

autodenunțului consumatorului de droguri B.M.B., inculpatul a fost dovedit ca

fiind traficant de heroină.

După efectuarea tranzacției, la

domiciliul inculpatului, au fost găsite aruncate de jos cele 10 bancnote a câte

100.000 lei, inscripționate de polițiști, ce constituiseră plata dată de

denunțător pentru cele 0,19 grame heroină cumpărate de la inculpat.

Inculpatul nu a recunoscut

săvârșirea faptei, pretinzând că soția sa și nu el, a vândut drogurile.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a

solicitat achitarea, nefiind vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina

sa.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 798/ A din 20 octombrie 2005, a admis apelul declarat

de inculpatul M.M., a desființat în parte sentința atacată și rejudecând în

fond, în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către

inculpat a sumei de 3 milioane lei.

A menținut celelalte dispoziții ale

sentinței penale.

A menținut starea de arest a

inculpatului.

A dedus din pedeapsă, durata

executată de la 11 ianuarie 2005 la zi și a dispus că rămân în sarcina statului

cheltuielile judiciare efectuate.

În motivarea acestei soluții,

instanța de control judiciar a arătat că, deși inculpatul a negat comiterea

faptei, vinovăția acestuia rezultă în mod clar din probatoriul administrat în

cauză; încercările inculpatului de a deturna urmărirea penală, ca și revenirile

din instanță ale martorilor, au fost apreciate de către instanța de apel, drept

încercări neconvingătoare de a distrage atenția de la activitatea infracțională

a inculpatului.

În acest sens, s-a reținut, pe baza

probelor din dosar, că inculpatul trafica mari sume de bani în plan

internațional, în condițiile în care el figura ca fiind fără ocupație, fapt ce

denotă o dată în plus nesinceritatea și implicarea lui în activități ilicite

aducătoare de mari venituri pentru traficanții de droguri.

S-a apreciat, însă, de către

instanța de control judiciar că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art.

109 C. proc. pen., având în vedere că la percheziția domiciliară a fost

individualizată suma de 4 milioane lei, iar plata pentru heroina vândută

denunțătorului a fost de un milion lei și deci, diferența pentru care nu există

dovadă că ar rezulta din activități ilicite, urmează a fi restituită

inculpatului.

În termenul legal, inculpatul M.M. a

declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea recursului,

casarea hotărârilor atacate și în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct.

2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a

comis el fapta pentru care a fost trimis în judecată; că instanțele au comis o

gravă eroare, reținând o altă stare de fapt decât aceea reieșită din

probatorii.

A mai susținut că expertiza

efectuată în cauză nu a răspuns obiectivelor fixate de instanță și pe baza

probelor de la dosar, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între

sumele de bani primite de inculpat din străinătate și fapta ce s-a reținut în

sarcina sa.

Recursul declarat de inculpatul M.M.

este fondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc.

pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte

părți în tot cursul procesului penal, iar potrivit art. 171 alin. (2) din

același cod, asistența juridică este obligatorie, printre altele, când

învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză.

Din examinarea acestor texte rezultă

că apărarea era obligatorie în faza de urmărire penală din momentul în care recurentul

a fost privat de libertate, prin reținere sau arestare preventivă.

Din datele cauzei, se constată că

inculpatul M.M. a fost reținut la data de 11 ianuarie 2005, în urma organizării

unui flagrant (ordonanța de reținere nr. 16/D/P/2005) și la aceeași dată i-a

fost luată o primă declarație fără să fi fost asistat de un apărător, desemnat

din oficiu sau ales și în lipsa traducătorului autorizat de limba albaneză.

Pe de altă parte, în cauză unele

activități desfășurate de către organele de urmărire penală, cum sunt

declarațiile de martori, constatarea tehnico – științifică și audierea

inculpatului, au avut loc în data de 11 ianuarie 2005, înainte de începerea

urmăririi penale, fără a fi valorificate ulterior, în condițiile art. 224 C.

proc. pen.

Aceste aspecte evidențiază faptul că

în realitate, urmărirea penală lipsește, aceasta constituind o încălcare a

legii, făcând să fie lipsite de eficiență juridică toate actele de procedură

realizate înainte de începerea urmăririi penale.

Procedând în acest fel, se constată

că în cauză, organul de urmărire penală a încălcat dreptul la apărare al

inculpatului, iar actele de urmărire penală întocmite în condițiile arătate,

sunt lovite de nulitate, fapt ce echivalează cu o neefectuare a urmăririi

penale și care nu se poate înlătura în alt mod, decât prin restituirea cauzei

la organul de urmărire penală, în vederea refacerii acesteia, cu respectarea

tuturor drepturilor procesuale ale inculpatului, ocazie cu care, urmează a se

proceda la audierea inculpatului, în prezența interpretului de limba albaneză,

i se vor pune în vedere toate învinuirile, cu încadrarea juridică completă și i

se va da posibilitatea să-și formuleze apărările necesare.

Totodată, în cursul refacerii

urmăririi penale, urmează a fi verificate toate solicitările pe care inculpatul

înțelege să le formuleze în apărare, în sensul de administrare de probe, cum

sunt: confruntarea cu martorii Z.C., M.Șt., I.C., testarea la poligraf a sa și

a soției sale și audierea martorului P.A.S., având în vedere poziția

inculpatului care în mod constant a negat faptele reținute în sarcina sa, iar

solicitarea acestuia de completare a materialului probator, în sensul celor de

mai sus, a fost respinsă prin rezoluția din 4 februarie 2005 a organului de

urmărire penală.

De asemenea, se va proceda la

confruntarea inculpatului cu martorul denunțător B.M.B.

Prin urmare, în cauză, fiind vorba

de o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, care este sancționată,

potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc. pen., cu nulitatea absolută,

cât și de administrarea unor probe care nu s-ar putea face în fața instanței

decât cu mare întârziere, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul M.M.,

a se casa hotărârile pronunțate iar cauza va fi restituită procurorului,

conform art. 333 C. proc. pen., pentru refacerea și completarea urmăririi

penale, cu respectarea prevederilor legale încălcate.

Întrucât cauza urmează a fi

restituită organului de urmărire penală, analizarea celorlalte motive de casare

invocate de inculpat, nu se mai impune.

Întrucât se apreciază că în prezent

nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive a inculpatului, prevăzute de art. 148 lit. b), e) și h) C. proc.

pen., Curtea va revoca această măsură, pe care o va înlocui, în baza art. 145

din același cod, cu măsura obligării inculpatului M.M. de a nu părăsi municipiul

București și în consecință, va dispune punerea de îndată în libertate a

inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/ UP din 12

ianuarie 2005 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este

arestat în altă cauză.

Onorariul în sumă de 100 RON,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, urmează a fi plătit

din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limba

albaneză, va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 798/ A din 20 octombrie 2005 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 1098 din 23 august 2005 a Tribunalului București, secția a

II–a penală.

În baza art. 333 C. proc. pen.,

restituie dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru

refacerea și completarea urmăririi penale.

Revocă măsura arestării preventive

pe care, în baza art. 145 C. proc. pen., o înlocuiește cu măsura obligării de a

nu părăsi municipiul București.

Dispune punerea în libertate a inculpatului

de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză.

Onorariul în sumă de 100 RON,

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de

limba albaneză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 7

februarie 2006.