ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 806/2006

Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II–a penală, prin sentința penală nr. 1098 din 23 august 2005, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul M.M. la o pedeapsă de 10 ani închisoare. A aplicat dispozițiile art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 88 din același cod, a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, prevenția de la 11 ianuarie 2005, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului. A constatat că în procesul analizelor de laborator a fost consumată cantitatea de 0,19 gr. heroină. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 60 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Hotărând astfel, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: La data de 11 ianuarie 2005, în urma autodenunțului consumatorului de droguri B.M.B., inculpatul a fost dovedit ca fiind traficant de heroină. După efectuarea tranzacției, la domiciliul inculpatului, au fost găsite aruncate de jos cele 10 bancnote a câte 100.000 lei, inscripționate de polițiști, ce constituiseră plata dată de denunțător pentru cele 0,19 grame heroină cumpărate de la inculpat. Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, pretinzând că soția sa și nu el, a vândut drogurile. Împotriva sentinței penale a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat achitarea, nefiind vinovat de săvârșirea faptei reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 798/ A din 20 octombrie 2005, a admis apelul declarat de inculpatul M.M., a desființat în parte sentința atacată și rejudecând în fond, în baza art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpat a sumei de 3 milioane lei. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale. A menținut starea de arest a inculpatului. A dedus din pedeapsă, durata executată de la 11 ianuarie 2005 la zi și a dispus că rămân în sarcina statului cheltuielile judiciare efectuate.

În motivarea acestei soluții, instanța de control judiciar a arătat că, deși inculpatul a negat comiterea faptei, vinovăția acestuia rezultă în mod clar din probatoriul administrat în cauză; încercările inculpatului de a deturna urmărirea penală, ca și revenirile din instanță ale martorilor, au fost apreciate de către instanța de apel, drept încercări neconvingătoare de a distrage atenția de la activitatea infracțională a inculpatului. În acest sens, s-a reținut, pe baza probelor din dosar, că inculpatul trafica mari sume de bani în plan internațional, în condițiile în care el figura ca fiind fără ocupație, fapt ce denotă o dată în plus nesinceritatea și implicarea lui în activități ilicite aducătoare de mari venituri pentru traficanții de droguri.

S-a apreciat, însă, de către instanța de control judiciar că în cauză se impune aplicarea dispozițiilor art. 109 C. proc. pen., având în vedere că la percheziția domiciliară a fost individualizată suma de 4 milioane lei, iar plata pentru heroina vândută denunțătorului a fost de un milion lei și deci, diferența pentru care nu există dovadă că ar rezulta din activități ilicite, urmează a fi restituită inculpatului. În termenul legal, inculpatul M.M. a declarat recurs împotriva deciziei penale, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și în principal, achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., deoarece nu a comis el fapta pentru care a fost trimis în judecată; că instanțele au comis o gravă eroare, reținând o altă stare de fapt decât aceea reieșită din probatorii.

A mai susținut că expertiza efectuată în cauză nu a răspuns obiectivelor fixate de instanță și pe baza probelor de la dosar, nu se poate stabili o legătură de cauzalitate între sumele de bani primite de inculpat din străinătate și fapta ce s-a reținut în sarcina sa. Recursul declarat de inculpatul M.M. este fondat pentru următoarele considerente: Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal, iar potrivit art. 171 alin. (2) din același cod, asistența juridică este obligatorie, printre altele, când învinuitul sau inculpatul este arestat, chiar în altă cauză. Din examinarea acestor texte rezultă că apărarea era obligatorie în faza de urmărire penală din momentul în care recurentul a fost privat de libertate, prin reținere sau arestare preventivă.

Din datele cauzei, se constată că inculpatul M.M. a fost reținut la data de 11 ianuarie 2005, în urma organizării unui flagrant (ordonanța de reținere nr. 16/D/P/2005) și la aceeași dată i-a fost luată o primă declarație fără să fi fost asistat de un apărător, desemnat din oficiu sau ales și în lipsa traducătorului autorizat de limba albaneză. Pe de altă parte, în cauză unele activități desfășurate de către organele de urmărire penală, cum sunt declarațiile de martori, constatarea tehnico – științifică și audierea inculpatului, au avut loc în data de 11 ianuarie 2005, înainte de începerea urmăririi penale, fără a fi valorificate ulterior, în condițiile art. 224 C. proc. pen. Aceste aspecte evidențiază faptul că în realitate, urmărirea penală lipsește, aceasta constituind o încălcare a legii, făcând să fie lipsite de eficiență juridică toate actele de procedură realizate înainte de începerea urmăririi penale.

Procedând în acest fel, se constată că în cauză, organul de urmărire penală a încălcat dreptul la apărare al inculpatului, iar actele de urmărire penală întocmite în condițiile arătate, sunt lovite de nulitate, fapt ce echivalează cu o neefectuare a urmăririi penale și care nu se poate înlătura în alt mod, decât prin restituirea cauzei la organul de urmărire penală, în vederea refacerii acesteia, cu respectarea tuturor drepturilor procesuale ale inculpatului, ocazie cu care, urmează a se proceda la audierea inculpatului, în prezența interpretului de limba albaneză, i se vor pune în vedere toate învinuirile, cu încadrarea juridică completă și i se va da posibilitatea să-și formuleze apărările necesare.

Totodată, în cursul refacerii urmăririi penale, urmează a fi verificate toate solicitările pe care inculpatul înțelege să le formuleze în apărare, în sensul de administrare de probe, cum sunt: confruntarea cu martorii Z.C., M.Șt., I.C., testarea la poligraf a sa și a soției sale și audierea martorului P.A.S., având în vedere poziția inculpatului care în mod constant a negat faptele reținute în sarcina sa, iar solicitarea acestuia de completare a materialului probator, în sensul celor de mai sus, a fost respinsă prin rezoluția din 4 februarie 2005 a organului de urmărire penală. De asemenea, se va proceda la confruntarea inculpatului cu martorul denunțător B.M.B. Prin urmare, în cauză, fiind vorba de o încălcare a dreptului la apărare al inculpatului, care este sancționată, potrivit dispozițiilor art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., cu nulitatea absolută, cât și de administrarea unor probe care nu s-ar putea face în fața instanței decât cu mare întârziere, urmează a se admite recursul declarat de inculpatul M.M., a se casa hotărârile pronunțate iar cauza va fi restituită procurorului, conform art. 333 C. proc. pen., pentru refacerea și completarea urmăririi penale, cu respectarea prevederilor legale încălcate. Întrucât cauza urmează a fi restituită organului de urmărire penală, analizarea celorlalte motive de casare invocate de inculpat, nu se mai impune. Întrucât se apreciază că în prezent nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, prevăzute de art. 148 lit. b), e) și h) C. proc.

pen., Curtea va revoca această măsură, pe care o va înlocui, în baza art. 145 din același cod, cu măsura obligării inculpatului M.M. de a nu părăsi municipiul București și în consecință, va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 1/ UP din 12 ianuarie 2005 emis de Curtea de Apel București, secția I penală, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, urmează a fi plătit din fondul Ministerului Justiției, iar onorariul cuvenit interpretului de limba albaneză, va fi plătit din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul M.M. împotriva deciziei penale nr. 798/ A din 20 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 1098 din 23 august 2005 a Tribunalului București, secția a II–a penală. În baza art. 333 C. proc. pen., restituie dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul București, pentru refacerea și completarea urmăririi penale. Revocă măsura arestării preventive pe care, în baza art. 145 C. proc. pen., o înlocuiește cu măsura obligării de a nu părăsi municipiul București. Dispune punerea în libertate a inculpatului de îndată, dacă nu este arestat în altă cauză. Onorariul în sumă de 100 RON, cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpat, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Onorariul cuvenit interpretului de limba albaneză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi, 7 februarie 2006.