ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1172

din 21 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

inculpatul T.A. a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit.

a) C. pen.

Totodată, tribunalul a

menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 25 iunie 2004 la zi, a confiscat de la inculpat în baza art. 17

din Legea nr. 143/2000 suma de 3.000.000 lei și l-a obligat la 4.000.000 lei

cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel,

tribunalul a reținut în fapt că inculpatul, în ziua de 25 iunie 2004 a fost

surprins în timp ce vindea cantitatea de 10 doze (0,26 gr.) heroină lui M.C. de

la care a primit suma de 3.000.000 lei.

Prin decizia penală nr. 836

din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a

respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea

pedepsei.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul T.A. a declarat recurs, solicitând atât prin apărătorul său cât și

personal, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare

prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele

administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția

inculpatului și, deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei

penale comise.

La aplicarea pedepsei,

instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72

C. pen. și în care sens au ținut seama de gradul sporit de pericol social al

infracțiunii comise cât și al persoanei inculpatului (a mai fost sancționat

administrativ pentru fapte de furt și a avut o conduită sinceră și de regret în

cursul procesului penal), astfel că, pedeapsa stabilită, sub limita minimă

prevăzută de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante personale

este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni.

Cum nici din oficiu nu se

constată alte motive de casare în favoarea inculpatului, urmează a se respinge,

ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul T.A., împotriva deciziei penale nr. 836/ A din

8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2004 la 2 februarie

2005.

Obligă recurentul să

plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 2 februarie 2005.