ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 776/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1172 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, inculpatul T.A. a fost condamnat la 6 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. b) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 iunie 2004 la zi, a confiscat de la inculpat în baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 suma de 3.000.000 lei și l-a obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt că inculpatul, în ziua de 25 iunie 2004 a fost surprins în timp ce vindea cantitatea de 10 doze (0,26 gr.) heroină lui M.C. de la care a primit suma de 3.000.000 lei. Prin decizia penală nr. 836 din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat prin care solicita reducerea pedepsei. Împotriva acestei decizii, inculpatul T.A. a declarat recurs, solicitând atât prin apărătorul său cât și personal, reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, temei de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și, deasemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

La aplicarea pedepsei, instanțele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și în care sens au ținut seama de gradul sporit de pericol social al infracțiunii comise cât și al persoanei inculpatului (a mai fost sancționat administrativ pentru fapte de furt și a avut o conduită sinceră și de regret în cursul procesului penal), astfel că, pedeapsa stabilită, sub limita minimă prevăzută de lege ca efect al reținerii de circumstanțe atenuante personale este necesară pentru reeducarea sa și prevenirea comiterii altor infracțiuni. Cum nici din oficiu nu se constată alte motive de casare în favoarea inculpatului, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A., împotriva deciziei penale nr. 836/ A din 8 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 25 iunie 2004 la 2 februarie 2005. Obligă recurentul să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 februarie 2005.