ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3632/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 20 august 2002, reclamanta SC A. SRL Medgidia cheamă în judecată pe pârâta SC M.P.C. SRL București solicitând instanței, în temeiul art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 3/1996 și al art. 42 din Legea nr. 129/1992, să pronunțe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la încetarea imediată a producerii și comercializării băuturii răcoritoare J.F. în recipientul „Pahar pentru băuturi răcoritoare” pentru care nu deține aviz sau licență de utilizare, producere sau comercializare, model industrial al cărui titular de drept este reclamanta, precum și obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin reproducerea fără drept a produsului „Pahar pentru răcoritoare” înregistrat la O.S.I.M.

sub nr. 010632, constând în pierderi efectiv suferite prin beneficiu nerealizat în valoare de 500.000.000 lei determinat de pierderea piețelor de desfacere cauzată de concurența neloială și daune morale în valoare de 800.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 13494 din 6 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția comercială, admite excepția prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă și respinge acțiunea reclamantei reținând, în esență, că prin raportare la temeiul de drept invocat de reclamantă, art. 42 din Legea nr. 129/1992, dreptul acesteia la acțiune nu s-a născut, nefiind făcută dovada parcurgerii prealabilă a procedurii speciale prevăzută de menționata lege, respectiv a introducerii, în termenul legal, a unei plângeri penale la organele competente.

Prin decizia comercială nr. 644 din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva soluției instanței de fond, casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținând că obiectul acțiunii promovată de reclamantă nu îl reprezintă „opoziția” prevăzută de art. 21 din Legea nr. 129/1992 pentru a fi necesară parcurgerea procedurii reglementată de art. 24,25 și 37 din aceeași lege, reclamanta ca titular al certificatului de înregistrare a modelului industrial având la dispoziție atât acțiunea penală [(alin. (2)] dar și acțiunea civilă conform dreptului comun [(alin. (6)], iar recurenta reclamantă a probat că anterior introducerii acțiunii, respectiv la 13 august 2002 a formulat o plângere penală împotriva reprezentantului intimatei pârâte, precum și că dispozițiile art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 nu condiționează introducerea cererii de parcurgerea vreunei proceduri prealabile.

Prin sentința comercială nr. 967 din 25 februarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială, respinge, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocate de către aceasta din urmă, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta la încetarea imediată a producerii și comercializării băuturii răcoritoare J.F. în recipientul „pahar pentru băuturi răcoritoare” pentru care nu deține avizul sau licența de utilizare, producere sau comercializare, precum și la repararea pierderii suferite prin beneficiu nerealizat, în valoare de 117.589.000 lei și respinge cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată, cu 28.865.000 lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.

Pentru a decide astfel, instanța a reținut, în esență, că pârâta a reprodus fără drept modelul industrial numit „pahar pentru băuturi răcoritoare” înregistrat de către reclamantă la O.S.I.M. la data de 22 martie 2001 cu certificat nr. 010632 eliberat la 4 februarie 2002 valabil de la 22 martie 2001 la 22 martie 2006 și anterior depozitului reglementar pentru același produs făcut de pârâtă la O.S.I.M.

cu nr. 2002/0629 la 25 aprilie 2002. Prin decizia comercială nr. 776 din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite apelul pârâtei, schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantei și menține celelalte dispoziții, reținând că pârâta apelantă nu a întreprins în cauză o acțiune în contrafacere în sensul dispozițiilor art. 83 coroborat cu art. 85 din Legea nr. 84/1998 deoarece nu fabrică ea paharul de plastic pentru băutura răcoritoare, aceasta din urmă fiind un produs propriu, sub marcă protejată, pe care o comercializează sub denumirea de J.F.M., că folosește pahare diferite de cele ale reclamantei intimate, cumpărate de la SC M.M.

SRL și având o folie exterioară cu caracteristici, de asemenea, diferite, față de modelul industrial protejat în discuție, precum și că în cauză este vorba de o concurență loială, că apelanta pârâtă comercializează produsul său sub o marcă și ea înscrisă și protejată la O.S.I.M., că sporirea profitului său nu s-a dovedit a rezulta numai ca urmare a comercializării produsului în litigiu și ca rezultat al unei concurențe neloiale. Împotriva deciziei de mai sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ., admiterea acestuia, constatarea nelegalității și netemeiniciei hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 967 din 25 februarie 2005. În susținerea recursului său recurenta critică instanța de apel pentru aprecierea greșită a raportului juridic litigios neavând în vedere că produsul comercializat de recurentă este protejat de un titlu de proprietate industrială și reținând eronat faptul că intimata pârâtă a efectuat fapte de comerț loiale prin cooptarea clientelei sale. Recurenta reproșează, de asemenea, instanței de apel o motivare teoretică, străină de natura pricinii și străină și de materialul probator administrat în cauză în fața instanței de fond, respectiv de raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză.

Decizia atacată este criticată de recurentă și pentru faptul că este rezultatul unei aplicări greșite de către instanță a dispozițiilor Legii nr. 11/1991, art. 5, art. 9 ale Legii nr. 8/1996, art. 10, art. 47 alin. (6), art. 139 alin. (1) și (2), ale art. 42 din Legea nr. 129/1996 modificată prin Legea nr. 585/2002, fiind astfel netemeinică și nelegală. Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, decizia atacată fiind legală și temeinică pronunțată cu corecta aplicare a legii și în special a dispozițiilor Legii nr. 21/1996 [(art. 6 alin. (1) lit. b)] și ale art. 134 pct. 2 din Constituția României. Recursul este nefondat.

Din actele dosarului reiese că instanța de apel a apreciat corect actul juridic dedus judecății, stabilind corect și întemeiat că în cauză nu se poate reține în sarcina pârâtei o acțiune în contrafacere și nici de concurență neloială, aceasta comercializând un produs diferit de cel comercializat de reclamantă, cu o altă denumire, protejat și acesta la O.S.I.M., în recipiente pe care nu le produce ea însăși ci le-a cumpărat de la o altă societate, neîncălcând dreptul de proprietate industrială al reclamantei, în speță neconstatându-se nici acte de deturnare a clientelei acesteia. Se reține, de asemenea, că instanța de apel a examinat întregul probatoriu administrat în cauză, inclusiv raportul de expertiză contabilă ale cărui concluzii nu le apreciază drept convingătoare cu privire la stabilirea unui prejudiciu rezultat pentru reclamanta recurentă din acte de concurență neloială înfăptuite de pârâta intimată, pronunțând astfel o hotărâre temeinică.

Se constată astfel și că decizia recurată este judicios, coerent și pertinent motivată, instanța de apel făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale apropriate cauzei, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 84/1998 și ale Legii nr. 21/1996. Față de cele de mai sus se constată că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu se pot reține ca fondate, decizia atacată cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se sprijină, strict legate de natura pricinii, instanța interpretând corect actul juridic dedus judecății și făcând o corectă aplicare a legii, pronunțând astfel o hotărâre temeinică și legală. Astfel fiind, cu aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 776 din 18 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2006.