ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3632/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3632/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 20 august 2002, reclamanta SC A. SRL Medgidia cheamă în judecată pe pârâta SC
M.P.C. SRL București solicitând instanței, în temeiul art. 139 alin. (1) și (2)
din Legea nr. 3/1996 și al art. 42 din Legea nr. 129/1992, să pronunțe o hotărâre
prin care să dispună obligarea pârâtei la încetarea imediată a producerii și
comercializării băuturii răcoritoare J.F. în recipientul „Pahar pentru băuturi
răcoritoare” pentru care nu deține aviz sau licență de utilizare, producere sau
comercializare, model industrial al cărui titular de drept este reclamanta,
precum și obligarea la repararea prejudiciului cauzat prin reproducerea fără
drept a produsului „Pahar pentru răcoritoare” înregistrat la O.S.I.M. sub nr. 010632,
constând în pierderi efectiv suferite prin beneficiu nerealizat în valoare de
500.000.000 lei determinat de pierderea piețelor de desfacere cauzată de
concurența neloială și daune morale în valoare de 800.000.000 lei, cu
cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 13494
din 6 noiembrie 2002, Tribunalul București, secția comercială, admite excepția
prematurității introducerii acțiunii invocată de pârâtă și respinge acțiunea
reclamantei reținând, în esență, că prin raportare la temeiul de drept invocat
de reclamantă, art. 42 din Legea nr. 129/1992, dreptul acesteia la acțiune nu
s-a născut, nefiind făcută dovada parcurgerii prealabilă a procedurii speciale
prevăzută de menționata lege, respectiv a introducerii, în termenul legal, a
unei plângeri penale la organele competente.
Prin decizia comercială nr. 644
din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială, admite
recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva soluției instanței de fond,
casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe,
reținând că obiectul acțiunii promovată de reclamantă nu îl reprezintă
„opoziția” prevăzută de art. 21 din Legea nr. 129/1992 pentru a fi necesară
parcurgerea procedurii reglementată de art. 24,25 și 37 din aceeași lege,
reclamanta ca titular al certificatului de înregistrare a modelului industrial
având la dispoziție atât acțiunea penală [(alin. (2)] dar și acțiunea civilă
conform dreptului comun [(alin. (6)], iar recurenta reclamantă a probat că
anterior introducerii acțiunii, respectiv la 13 august 2002 a formulat o
plângere penală împotriva reprezentantului intimatei pârâte, precum și că
dispozițiile art. 139 alin. (1) și (2) din Legea nr. 8/1996 nu condiționează
introducerea cererii de parcurgerea vreunei proceduri prealabile.
Prin sentința comercială nr.
967 din 25 februarie 2005, Tribunalul București, secția a VI-a comercială,
respinge, ca neîntemeiate, excepția lipsei calității procesuale active a
reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei invocate
de către aceasta din urmă, admite acțiunea reclamantei și obligă pârâta la
încetarea imediată a producerii și comercializării băuturii răcoritoare J.F. în
recipientul „pahar pentru băuturi răcoritoare” pentru care nu deține avizul sau
licența de utilizare, producere sau comercializare, precum și la repararea
pierderii suferite prin beneficiu nerealizat, în valoare de 117.589.000 lei și
respinge cererea de acordare a daunelor morale ca neîntemeiată, cu 28.865.000
lei cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei.
Pentru a decide astfel,
instanța a reținut, în esență, că pârâta a reprodus fără drept modelul
industrial numit „pahar pentru băuturi răcoritoare” înregistrat de către
reclamantă la O.S.I.M. la data de 22 martie 2001 cu certificat nr. 010632
eliberat la 4 februarie 2002 valabil de la 22 martie 2001 la 22 martie 2006 și
anterior depozitului reglementar pentru același produs făcut de pârâtă la O.S.I.M.
cu nr. 2002/0629 la 25 aprilie 2002.
Prin decizia comercială nr. 776
din 18 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a VI-a comercială,
admite apelul pârâtei, schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge
acțiunea reclamantei și menține celelalte dispoziții, reținând că pârâta
apelantă nu a întreprins în cauză o acțiune în contrafacere în sensul
dispozițiilor art. 83 coroborat cu art. 85 din Legea nr. 84/1998 deoarece nu
fabrică ea paharul de plastic pentru băutura răcoritoare, aceasta din urmă
fiind un produs propriu, sub marcă protejată, pe care o comercializează sub
denumirea de J.F.M., că folosește pahare diferite de cele ale reclamantei
intimate, cumpărate de la SC M.M. SRL și având o folie exterioară cu
caracteristici, de asemenea, diferite, față de modelul industrial protejat în
discuție, precum și că în cauză este vorba de o concurență loială, că apelanta
pârâtă comercializează produsul său sub o marcă și ea înscrisă și protejată la
O.S.I.M., că sporirea profitului său nu s-a dovedit a rezulta numai ca urmare a
comercializării produsului în litigiu și ca rezultat al unei concurențe neloiale.
Împotriva deciziei de mai
sus reclamanta declară recurs solicitând, cu invocarea motivelor prevăzute de art.
304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, constatarea nelegalității
și netemeiniciei hotărârii atacate și menținerea ca temeinică și legală a
sentinței civile nr. 967 din 25 februarie 2005.
În susținerea recursului său
recurenta critică instanța de apel pentru aprecierea greșită a raportului
juridic litigios neavând în vedere că produsul comercializat de recurentă este
protejat de un titlu de proprietate industrială și reținând eronat faptul că
intimata pârâtă a efectuat fapte de comerț loiale prin cooptarea clientelei
sale.
Recurenta reproșează, de
asemenea, instanței de apel o motivare teoretică, străină de natura pricinii și
străină și de materialul probator administrat în cauză în fața instanței de
fond, respectiv de raportul de expertiză contabilă efectuată în cauză.
Decizia atacată este
criticată de recurentă și pentru faptul că este rezultatul unei aplicări
greșite de către instanță a dispozițiilor Legii nr. 11/1991, art. 5, art. 9 ale
Legii nr. 8/1996, art. 10, art. 47 alin. (6), art. 139 alin. (1) și (2), ale art.
42 din Legea nr. 129/1996 modificată prin Legea nr. 585/2002, fiind astfel
netemeinică și nelegală.
Prin întâmpinarea depusă la
dosar intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat, decizia
atacată fiind legală și temeinică pronunțată cu corecta aplicare a legii și în
special a dispozițiilor Legii nr. 21/1996 [(art. 6 alin. (1) lit. b)] și ale art.
134 pct. 2 din Constituția României.
Recursul este nefondat.
Din actele dosarului reiese
că instanța de apel a apreciat corect actul juridic dedus judecății, stabilind
corect și întemeiat că în cauză nu se poate reține în sarcina pârâtei o acțiune
în contrafacere și nici de concurență neloială, aceasta comercializând un
produs diferit de cel comercializat de reclamantă, cu o altă denumire, protejat
și acesta la O.S.I.M., în recipiente pe care nu le produce ea însăși ci le-a
cumpărat de la o altă societate, neîncălcând dreptul de proprietate industrială
al reclamantei, în speță neconstatându-se nici acte de deturnare a clientelei
acesteia.
Se reține, de asemenea, că
instanța de apel a examinat întregul probatoriu administrat în cauză, inclusiv
raportul de expertiză contabilă ale cărui concluzii nu le apreciază drept
convingătoare cu privire la stabilirea unui prejudiciu rezultat pentru
reclamanta recurentă din acte de concurență neloială înfăptuite de pârâta
intimată, pronunțând astfel o hotărâre temeinică.
Se constată astfel și că
decizia recurată este judicios, coerent și pertinent motivată, instanța de apel
făcând o corectă aplicare a dispozițiilor legale apropriate cauzei, respectiv a
dispozițiilor Legii nr. 84/1998 și ale Legii nr. 21/1996.
Față de cele de mai sus se
constată că niciunul dintre motivele invocate de recurentă nu se pot reține ca
fondate, decizia atacată cuprinzând motivele de fapt și de drept pe care se
sprijină, strict legate de natura pricinii, instanța interpretând corect actul
juridic dedus judecății și făcând o corectă aplicare a legii, pronunțând astfel
o hotărâre temeinică și legală.
Astfel fiind, cu aplicarea
dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de recurenta
reclamantă împotriva deciziei instanței de apel urmează a fi respins ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de reclamanta SC A. SRL Medgidia împotriva deciziei nr. 776 din 18 noiembrie
2005 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 16 noiembrie 2006.