ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1239/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul T.M. la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., timp de 2 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor, constatându-se probele consumate în procesul analizelor de laborator. Pentru a pronunța această soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt: La data de 12 mai 2004, s-a prezentat la sediul D.G.P. a municipiului București – S.C.C.O.A. numitul P.M., care a formulat un denunț, arătând că este consumator de heroină și își procura dozele de la un anume „M. a lui A.”, ce locuiește în București; denunțătorul a arătat că în cursul aceleiași zile a cumpărat de la „M. a lui A.”, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, 4 doze cu heroină și a predat organelor de urmărire penală, 4 pungulițe din celofan ce conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină.

Martorul denunțător P.M. a fost de acord, pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire penală, să permită identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului. În acest sens, la data de 19 mai 2004, martorul a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal. Având asupra sa suma de 1.000.000 lei, martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind supravegheat de organele de urmărire penală, care procedaseră la organizarea unui dispozitiv de supraveghere în zona respectivă. La scurt timp, în fața blocului Z 15, a apărut inculpatul, care, după ce a verificat vizual zona, asigurându-se că totul este în ordine, i-a înmânat martorului 4 pungulițe de material plastic ce conțineau cantitatea de 0,13 grame heroină în amestec cu cofeină.

În acest moment au intervenit organele de poliție, care au procedat la imobilizarea inculpatului, cu ocazia percheziției corporale, găsindu-se asupra acestuia, în buzunarul din dreapta al pantalonilor, suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote având seriile identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal. Împotriva acestei soluții a declarat apel inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, vizând: - greșita încadrare juridică dată faptei; - redozarea pedepsei aplicate ca o consecință a schimbării încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000. Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 995 din 21 decembrie 2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M.

împotriva sentinței penale nr. 1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală. S-a dedus prevenția inculpatului de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. Împotriva acestei decizii, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin apel, respectiv a criticat-o pentru eronata încadrare juridică și pentru pedeapsa stabilită și pe care o apreciază prea severă deși i s-au acordat circumstanțe atenuante. Recursul este nefondat. Examinându-se probatoriul administrat în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că atât încadrarea juridică, precum și individualizarea pedepsei aplicate, s-au făcut în deplină concordanță cu activitatea infracțională efectiv desfășurată de inculpat și cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la criteriile de stabilire a sancțiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, văzând că susținerile în apărare făcute de către făptuitor nu se regăsesc în probele administrate și că acesta, la diferite intervale de timp, realizând aceeași rezoluție infracțională, i-a vândut denunțătorului P.M., 8 doze de heroină, temeinic și legal s-a reținut încadrarea juridică de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. Acestea fiind faptele comise și care sunt de o gravitate deosebită pentru membrii societății și în raport de comportamentul oscilant și nesincer, prin sfidarea totală a prinderii în flagrant, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi aplicată ca excesivă în condițiile în care prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante a fost coborâtă sub limita minimă prevăzută de către textul ce incriminează infracțiunea comisă.

Pentru toate aceste considerente se mai reține că, sancțiunea penală aplicată, va fi de natură să asigure atât reinserția socială a inculpatului, precum și prevenția generală, cerințe exprese ale art. 52 C. pen. În consecință, hotărârea atacată urmează a fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 995 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2004, la 18 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.