ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1239/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.

1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, a fost

condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen., inculpatul

T.M.

la 6 ani închisoare, cu aplicarea

art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-a

interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și

b) C. pen., timp de 2 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19

mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de

1.000.000 lei, provenită din vânzarea drogurilor, constatându-se probele

consumate în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această

soluție, instanța fondului a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 12 mai 2004, s-a

prezentat la sediul D.G.P. a municipiului București – S.C.C.O.A. numitul P.M.,

care a formulat un denunț, arătând că este consumator de heroină și își procura

dozele de la un anume „M. a lui A.”, ce locuiește în București; denunțătorul a

arătat că în cursul aceleiași zile a cumpărat de la „M. a lui A.”, în schimbul

sumei de 1.000.000 lei, 4 doze cu heroină și a predat organelor de urmărire

penală, 4 pungulițe din celofan ce conțineau cantitatea de 0,12 grame heroină

în amestec cu cofeină.

Martorul denunțător P.M. a

fost de acord, pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr.

143/2000 ca, sub supravegherea organelor de urmărire penală, să permită

identificarea și tragerea la răspundere penală a inculpatului.

În acest sens, la data de 19

mai 2004, martorul a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 1.000.000

lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate într-un

proces-verbal.

Având asupra sa suma de

1.000.000 lei, martorul s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind

supravegheat de organele de urmărire penală, care procedaseră la organizarea

unui dispozitiv de supraveghere în zona respectivă.

La scurt timp, în fața

blocului Z 15, a apărut inculpatul, care, după ce a verificat vizual zona,

asigurându-se că totul este în ordine, i-a înmânat martorului 4 pungulițe de

material plastic ce conțineau cantitatea de 0,13 grame heroină în amestec cu

cofeină.

În acest moment au

intervenit organele de poliție, care au procedat la imobilizarea inculpatului,

cu ocazia percheziției corporale, găsindu-se asupra acestuia, în buzunarul din

dreapta al pantalonilor, suma de 1.000.000 lei, compusă din bancnote având

seriile identice cu cele consemnate anterior în procesul-verbal.

Împotriva acestei soluții a

declarat apel inculpatul T.M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

vizând:

- greșita încadrare juridică

dată faptei;

- redozarea pedepsei

aplicate ca o consecință a schimbării încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.

Curtea de Apel București,

secția I penală, prin decizia penală nr. 995 din 21 decembrie 2004, a respins,

ca nefondat, apelul declarat de inculpatul T.M. împotriva sentinței penale nr.

1487 din 17 noiembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală.

S-a dedus prevenția

inculpatului de la 19 mai 2004 la zi și s-a menținut starea de arest a

acestuia.

Împotriva acestei decizii,

în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, reluând motivele invocate prin

apel, respectiv a criticat-o pentru eronata încadrare juridică și pentru

pedeapsa stabilită și pe care o apreciază prea severă deși i s-au acordat

circumstanțe atenuante.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul

administrat în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se reține că

atât încadrarea juridică, precum și individualizarea pedepsei aplicate, s-au

făcut în deplină concordanță cu activitatea infracțională efectiv desfășurată

de inculpat și cu respectarea dispozițiilor legale privitoare la criteriile de

stabilire a sancțiunii penale, prevăzute de art. 72 C. pen.

Așa fiind, văzând că

susținerile în apărare făcute de către făptuitor nu se regăsesc în probele

administrate și că acesta, la diferite intervale de timp, realizând aceeași

rezoluție infracțională, i-a vândut denunțătorului P.M., 8 doze de heroină,

temeinic și legal s-a reținut încadrarea juridică de trafic de droguri de mare

risc în formă continuată, infracțiune prevăzută și pedepsită de art. 2 alin.

(2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C.

pen.

Acestea fiind faptele comise

și care sunt de o gravitate deosebită pentru membrii societății și în raport de

comportamentul oscilant și nesincer, prin sfidarea totală a prinderii în

flagrant, pedeapsa aplicată inculpatului nu poate fi aplicată ca excesivă în

condițiile în care prin recunoaștere și de circumstanțe atenuante a fost coborâtă

sub limita minimă prevăzută de către textul ce incriminează infracțiunea

comisă.

Pentru toate aceste

considerente se mai reține că, sancțiunea penală aplicată, va fi de natură să

asigure atât reinserția socială a inculpatului, precum și prevenția generală,

cerințe exprese ale art. 52 C. pen.

În consecință, hotărârea

atacată urmează a fi menținută, iar recursul respins, ca nefondat, potrivit

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și

dispozițiile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr.

995 din 21 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa

aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 19 mai 2004, la 18

februarie 2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 februarie 2005.