ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2005
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2200/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din
dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.
1331 din 13 octombrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a condamnat
pe inculpatul T.C. la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor,
prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii,
prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 16 din Legea nr.
143/2000.
S-a constatat că inculpatul
este arestat în altă cauză.
În esență, s-au reținut
următoarele:
La data de 12 august 2003,
inculpatul a fost surprins în timp ce vindea o doză de heroină din cele șapte
pe care le avea asupra sa, în greutate de 0,442 gr. și 18 pastile de metadonă.
Curtea de Apel București,
secția I penală, prin decizia penală nr. 862 din 18 noiembrie 2004, a respins,
ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
S-a constatat, totodată, că
inculpatul este arestat în altă cauză.
Prin recursul declarat,
inculpatul a solicitat reducerea pedepsei aplicate sub minimul special și
aplicarea dispozițiilor art. 81 sau art. 86
1
C. pen.
Recursul inculpatului nu
este fondat.
Din examinarea lucrărilor
dosarului, rezultă că instanțele au reținut, în mod corect, fapta și vinovăția
inculpatului, și au făcut o justă individualizare a pedepsei aplicate.
La stabilirea pedepsei
instanța a avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite,
reflectat de modul în care inculpatul a conceput și realizat traficul de
droguri, dar, totodată a ținut seama și de datele ce caracterizează persoana
inculpatului (nu are antecedente penale, cu o atitudine sinceră, împrejurarea
că a facilitat identificarea unui alt traficant de droguri). În concluzie,
instanțele au făcut o corectă individualizare a pedepsei, astfel că nu se
impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri
de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul
inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli
judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de inculpatul T.C. împotriva deciziei penale nr.
862 din 18 noiembrie 2004a Curții de Apel București, secția I penală.
Constată că inculpatul este
arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să
plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință
publică, azi 31 martie 2005.