ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1123 din 14

septembrie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.T.;

- în baza art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art.

76 lit. a) și art. 80 C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

A fost aplicată și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

(fapta din 24 ianuarie 2004).

S-a dispus deducerea reținerii și

arestării preventive a inculpatului de la 25 iunie 2004 la 15 iulie 2005,

restituirea sumei de 2 milioane ROL către denunțătorul R.C.M. și confiscarea de

la inculpat a telefonului mobil și a cartelei SIM.

Inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că pe

baza denunțului martorului R.C.M., la data de 25 iunie 2004, organul de

urmărire penală a organizat prinderea în flagrant a inculpatului C.T., denunțat

ca traficant de droguri.

Astfel, după consemnarea seriilor

bancnotelor ce compuneau suma de 2.000.000 lei într-un proces-verbal, martorul

R.C.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul C.T., solicitându-i să-i

vândă 8 doze heroină conform înțelegerii, cei doi s-au întâlnit în Zona

Parcului Humulești din București, supravegheați de echipa operativă, care a

observat momentul în care martorul i-a înmânat inculpatului banii iar acesta

i-a remis în schimb o pungă din material plastic.

Punga a fost predată lucrătorilor de

poliție, care apoi au procedat la reținerea inculpatului, asupra căruia s-a

găsit suma de bani, remisă de denunțător.

Potrivit raportului de constatare

tehnico-științifică, substanța aflată în punga predată de inculpat

denunțătorului este heroină în amestec cu cafeină.

Apărarea inculpatului, în sensul că

suma de bani găsită asupra sa reprezenta o restituire a împrumutului dat

martorului R.C.M. în urmă cu circa două săptămâni, a fost înlăturată de

instanță ca nedovedită.

Asemenea, instanța a constatat că

susținerile martorului R.C.M., că la data de 24 iunie 2004, a mai cumpărat 4

doze heroină de la același inculpat, predându-le și pe acestea organului de

poliție, nu se coroborează cu alte mijloace de probă în identificarea

inculpatului C.T. ca vânzător astfel că, fiind sesizată prin rechizitor și cu

acest act material, în forma infracțiunii continuate, a procedat, conform art. 334

C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 41 alin.

(2) C. pen. și, pentru infracțiunea de trafic de droguri pretins săvârșită la

data sus menționată, l-a achitat pe inculpat.

Împotriva acestei hotărâri inculpatul

C.T. a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a vândut droguri, banii

primiți de la denunțător fiind restituirea unui împrumut.

Prin decizia penală nr. 1019 din 21

decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului,

constatând că vinovăția acestuia este temeinic stabilită.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpat, susținând oral, personal și prin apărător,

că nu este autorul vânzării de droguri și justificând prezența sumei de 2

milioane lei asupra sa ca fiind restituirea împrumutului dat denunțătorului.

Verificând hotărârea criticată pe

baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este susținut în

temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., însă va fi admis în considerarea din oficiu a cazului de casare

prevăzut de pct. 17

1

din același text de lege.

Situația de fapt a fost corect

stabilită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.

Echipa operativă de urmărire penală,

conform procesului verbal din 25 iunie 204, a pregătit întâlnirea

denunțătorului cu inculpatul astfel încât, pe de o parte, să existe asigurarea

că primul nu deține asupra sa alte bunuri decât cele aflate sub control iar, pe

de altă parte, ca întâlnirea să poată fi observată și supravegheată.

De urmare, martorul R.C.M. avea

asupra sa suma de 2.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost

consemnate prin proces - verbal.

Apoi avansarea telefonic a

întâlnirii s-a făcut în prezența echipei operative, care a reținut dialogul

celor doi, martorul cerându-i inculpatului să-i vândă 8 doze heroină iar acesta

din urmă răspunzând afirmativ, stabilind și locul de întâlnire.

În sfârșit, momentul realizării în

fapt a vânzării drogului de către inculpat a fost, de asemenea, observat de

echipa operativă, căreia i-a fost predată de îndată punga cu dozele de heroină.

Martorul asistent al întregii

activități de pregătire și realizare a tranzacției, B.G.D., confirmă realitatea

celor consemnate prin procesul-verbal de constatare din 25 iunie 2004.

În acest context, susținerile

inculpatului C.T. în sensul că urma găsită asupra sa, compusă din bancnote ale

căror serii corespund celor consemnate în procesul verbal, reprezintă împrumutul

restituit de denunțător, fără să se coroboreze cu alte mijloace de probă, nu

corespund realității, fiind justificat înlăturate.

Prin hotărârile pronunțate în cauză

au fost, însă, aplicate greșit dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., privind

confiscarea telefonului mobil al inculpatului.

Măsura de siguranță a confiscării

speciale are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea

săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală.

Pentru a dispune confiscarea

specială în condițiile art. 118 lit. b) C. pen., este necesar să se stabilească

împrejurarea că bunul a servit sau a fost destinat să servească la săvârșirea

infracțiunii.

Ori, telefonul mobil este un mijloc

comun de comunicare, nefiind identificată o asemenea legătură între acesta și

comiterea infracțiunii, încât, în mod vădit, fapta nu ar fi fost săvârșită fără

folosirea telefonului.

Pe de altă parte, se consideră că un

lucru a servit la săvârșirea unei infracțiuni, atunci când făptuitorul l-a

folosit pentru executarea unui act ce se circumscrie laturii obiective a acelei

infracțiuni, și nu, ca în cauză, realizării unui act pregătitor, care numai

ulterior se convertește un act de executare, prin asocierea lui altor acțiuni

proprii elementului material.

Față de cele ce preced, Curtea

constată că instanțele au reținut corect existența faptei și a vinovăției

inculpatului, aplicând însă greșit dispozițiile legale referitoare la

confiscarea telefonului acestuia, motiv pentru care, admițând recursul

inculpatului C.T. și casând hotărârile, vor fi înlăturate dispozițiile art. 118

lit. b) C. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și

sentința penală nr. 1123 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția

I penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b)

C. pen., dispoziții pe care le înlătură.

Dispune restituirea telefonului

mobil către inculpat.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Onorariul apărătorului desemnat din

oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.