ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3633/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1123 din 14 septembrie 2005, Tribunalul București l-a condamnat pe inculpatul C.T.; - în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 lit. a) și art. 80 C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A fost aplicată și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (fapta din 24 ianuarie 2004). S-a dispus deducerea reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 25 iunie 2004 la 15 iulie 2005, restituirea sumei de 2 milioane ROL către denunțătorul R.C.M.

și confiscarea de la inculpat a telefonului mobil și a cartelei SIM. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că pe baza denunțului martorului R.C.M., la data de 25 iunie 2004, organul de urmărire penală a organizat prinderea în flagrant a inculpatului C.T., denunțat ca traficant de droguri. Astfel, după consemnarea seriilor bancnotelor ce compuneau suma de 2.000.000 lei într-un proces-verbal, martorul R.C.M. l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpatul C.T., solicitându-i să-i vândă 8 doze heroină conform înțelegerii, cei doi s-au întâlnit în Zona Parcului Humulești din București, supravegheați de echipa operativă, care a observat momentul în care martorul i-a înmânat inculpatului banii iar acesta i-a remis în schimb o pungă din material plastic.

Punga a fost predată lucrătorilor de poliție, care apoi au procedat la reținerea inculpatului, asupra căruia s-a găsit suma de bani, remisă de denunțător. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, substanța aflată în punga predată de inculpat denunțătorului este heroină în amestec cu cafeină. Apărarea inculpatului, în sensul că suma de bani găsită asupra sa reprezenta o restituire a împrumutului dat martorului R.C.M. în urmă cu circa două săptămâni, a fost înlăturată de instanță ca nedovedită. Asemenea, instanța a constatat că susținerile martorului R.C.M., că la data de 24 iunie 2004, a mai cumpărat 4 doze heroină de la același inculpat, predându-le și pe acestea organului de poliție, nu se coroborează cu alte mijloace de probă în identificarea inculpatului C.T.

ca vânzător astfel că, fiind sesizată prin rechizitor și cu acest act material, în forma infracțiunii continuate, a procedat, conform art. 334 C. proc. pen., la schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. și, pentru infracțiunea de trafic de droguri pretins săvârșită la data sus menționată, l-a achitat pe inculpat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul C.T. a declarat apel, solicitând achitarea întrucât nu a vândut droguri, banii primiți de la denunțător fiind restituirea unui împrumut. Prin decizia penală nr. 1019 din 21 decembrie 2005, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că vinovăția acestuia este temeinic stabilită.

Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, susținând oral, personal și prin apărător, că nu este autorul vânzării de droguri și justificând prezența sumei de 2 milioane lei asupra sa ca fiind restituirea împrumutului dat denunțătorului. Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul este susținut în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., însă va fi admis în considerarea din oficiu a cazului de casare prevăzut de pct. 17 1 din același text de lege. Situația de fapt a fost corect stabilită pe baza mijloacelor de probă legal administrate.

Echipa operativă de urmărire penală, conform procesului verbal din 25 iunie 204, a pregătit întâlnirea denunțătorului cu inculpatul astfel încât, pe de o parte, să existe asigurarea că primul nu deține asupra sa alte bunuri decât cele aflate sub control iar, pe de altă parte, ca întâlnirea să poată fi observată și supravegheată. De urmare, martorul R.C.M. avea asupra sa suma de 2.000.000 lei, compusă din bancnote ale căror serii au fost consemnate prin proces - verbal. Apoi avansarea telefonic a întâlnirii s-a făcut în prezența echipei operative, care a reținut dialogul celor doi, martorul cerându-i inculpatului să-i vândă 8 doze heroină iar acesta din urmă răspunzând afirmativ, stabilind și locul de întâlnire.

În sfârșit, momentul realizării în fapt a vânzării drogului de către inculpat a fost, de asemenea, observat de echipa operativă, căreia i-a fost predată de îndată punga cu dozele de heroină. Martorul asistent al întregii activități de pregătire și realizare a tranzacției, B.G.D., confirmă realitatea celor consemnate prin procesul-verbal de constatare din 25 iunie 2004. În acest context, susținerile inculpatului C.T. în sensul că urma găsită asupra sa, compusă din bancnote ale căror serii corespund celor consemnate în procesul verbal, reprezintă împrumutul restituit de denunțător, fără să se coroboreze cu alte mijloace de probă, nu corespund realității, fiind justificat înlăturate. Prin hotărârile pronunțate în cauză au fost, însă, aplicate greșit dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen., privind confiscarea telefonului mobil al inculpatului.

Măsura de siguranță a confiscării speciale are ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute de legea penală. Pentru a dispune confiscarea specială în condițiile art. 118 lit. b) C. pen., este necesar să se stabilească împrejurarea că bunul a servit sau a fost destinat să servească la săvârșirea infracțiunii. Ori, telefonul mobil este un mijloc comun de comunicare, nefiind identificată o asemenea legătură între acesta și comiterea infracțiunii, încât, în mod vădit, fapta nu ar fi fost săvârșită fără folosirea telefonului. Pe de altă parte, se consideră că un lucru a servit la săvârșirea unei infracțiuni, atunci când făptuitorul l-a folosit pentru executarea unui act ce se circumscrie laturii obiective a acelei infracțiuni, și nu, ca în cauză, realizării unui act pregătitor, care numai ulterior se convertește un act de executare, prin asocierea lui altor acțiuni proprii elementului material.

Față de cele ce preced, Curtea constată că instanțele au reținut corect existența faptei și a vinovăției inculpatului, aplicând însă greșit dispozițiile legale referitoare la confiscarea telefonului acestuia, motiv pentru care, admițând recursul inculpatului C.T. și casând hotărârile, vor fi înlăturate dispozițiile art. 118 lit. b) C. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.T. împotriva deciziei penale nr. 1019 din 21 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Casează decizia penală atacată și sentința penală nr. 1123 din 14 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la greșita aplicare a dispozițiilor art. 118 lit. b) C. pen., dispoziții pe care le înlătură. Dispune restituirea telefonului mobil către inculpat. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru asistența juridică a inculpatului, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2006.