ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2293/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1212/ F din

5 octombrie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, inculpatul M.M.D. a

fost condamnat, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

16 din aceeași lege, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare.

În baza art. 61 C. pen., s-a hotărât

revocarea liberării condiționate pentru restul de 599 zile de închisoare rămase

neexecutate din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată aceluiași inculpat, prin

sentința penală definitivă nr. 486 din 21 mai 2002 a Tribunalului București, secția

a II-a penală.

S-a solicitat contopirea restului de

pedeapsă în pedeapsa nouă aplicată, rămânând ca inculpatul să execute 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complementară privind interdicția de exercitare a drepturilor prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 27 aprilie 2005 la 5 octombrie

2005.

S-a constatat cp drogurile ridicate

de la inculpat au fost consumate în procesul de analiză.

S-a hotărât restituirea către

inculpat a sumei de 3.800.000 lei, care nu are legătură cu fapta dedusă

judecății.

A fost confiscat de la inculpat

telefonul celular indisponibilizat la cercetare, menționat în procesul verbal

de percheziție corporală.

S-a constatat că au fost restituite

martorului S.C.N. banii folosiți la realizarea flagrantului.

S-a dispus confiscarea celor 2,35 gr.

heroină în amestec cu cafeină, respectiv 32,6 gr. heroină în amestec cu

cafeină, predate organelor de urmărire penală, de către martorul I.I.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilo9r judiciare către stat.

Instanța de fond, analizând

materialul probator aflat în dosarul cauzei, a reținut vinovăția inculpatului,

referitor la următoarea situație de fapt:

La data de 26 aprilie 2005, în baza

denunțului formulat de numitul G.Șt. și cu ajutorul prietenului acestuia,

numitul S.C., organele de urmărire penală au organizat o acțiune, în urma

căreia a fost reținut inculpatul M.M.D.

Astfel, martorul S.C. a pus la

dispoziția organelor de urmărire penală suma de 1.000.000 ROL, compusă dintr-o

bancnotă de 500.000 ROL și 5 bancnote a câte 100.000 ROL fiecare ale căror

serii au fost consemnate într-un proces verbal. Martorul l-a apelat telefonic

pe inculpat, solicitându-i acestuia să-i aducă 500.000 lei (în limbaj codat 5

doze de heroină), stabilind să se întâlnească în intersecția str. Zețari cu

str. Baicului.

La ora cuvenită, inculpatul a venit

însoțit de martorul I.I. Martorul S.C. și inculpatul s-au deplasat pe str. Leopardului

distanțându-se de martorul I.I. Aici, inculpatul a primit de la martor banii ce

fuseseră anterior înseriați, dându-i în schimb 5 pungulițe, conținând 0,17

grame heroină, în amestec cu cafeină.

La scurt timp au intervenit organele

de poliție, cărora martorul S.C. le-a predat cele 5 doze primite de la

inculpat. La percheziția corporală, efectuată inculpatului s-a găsit în

buzunarul stâng al pantalonilor suma de 4.800.000 lei, dar care a susținut că

le-a primit de la inculpat pentru a le ține, care conțineau 2,56 și, respectiv,

32,89 gr heroină cu cafeină.

S-a constatat însă că procurorul a

apreciat că nu sunt suficiente probe pentru a dispune trimiterea în judecată

sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 nici a martorului I.I., dar nici a inculpatului M.M.D.

Inculpatul, deși a încercat să

prezinte faptele într-un alt context decât cel real, a recunoscut, în esență,

existența acestor fapte și vinovăția sa.

Apelul declarat de inculpatul M.M.D.

a fost respins, de către Curtea de Apel București, secția I penală, prin

decizia nr. 1004 din 15 decembrie 2005.

Împotriva acestei din urmă decizii,

în termen legal, a declarat recurs inculpatul, invocând temeiul prevăzut de art.

385

9

pct. 14 C. proc. pen., și solicitând să se dea o mai largă

eficiență circumstanțelor atenuante acordate, reducându-se pedeapsa aplicată.

Recursul este nefondat.

Din actele și probele dosarului

rezultă că instanța de fond a stabilit corect faptele și vinovăția recurentului

în funcție de care a stabilit și aplicat o pedeapsă bine individualizată,

corespunzătoare, criteriilor prevăzute de lege.

De asemenea, în mod judicios a fost

făcută aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, având în vedere denunțul

formulat de inculpat în cursul cercetărilor, denunț ce a fost confirmat și

finalizat prin trimiterea în judecată a unui alt traficant de droguri de mare

risc.

Cât privește solicitarea de a se da

o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante acordate, probabil, cele

rezultate din aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, alte circumstanțe

nefiind acordate și nici nefiind cazul de a se acorda, se apreciază că nu este

cazul, inculpatul fiind recidivist postcondamnatoriu, săvârșind o faptă de o

deosebită gravitate și beneficiind, deja, prin efectul legii, de reducerea, la

jumătate, a minimului de pedeapsă, prevăzut de lege.

În raport cu cele arătate, Curtea va

trebui să privească recursul de față, ca nefondat, și să-l respingă, ca atare,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținând, astfel,

hotărârea atacată.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive.

Văzând și reglementarea plății

cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv, a onorariului de avocat, pentru

apărarea din oficiu, onorariu, ce se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.M.D. împotriva deciziei penale nr. 1004 din 15

decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 27 aprilie 2005

la 7 aprilie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2006.