ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1978/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1978/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1265 din 26

septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 1889/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea

juridică a faptei inculpatului Ț.M., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la

două pedepse de câte 10 ani închisoare (art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000)

și, respectiv 5 ani închisoare [(art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)].

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

a) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 10

ani închisoare, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani

după executarea pedepsei în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.M., din art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după executarea

pedepsei, conform art. 65 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen., s-a

schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.S., din art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani

închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după

executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen.

În baza dispozițiilor art. 350 C.

proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

prevenția inculpaților, astfel:

- pentru inculpatul Ț.M. de la 10

februarie 2005 la zi;

- pentru inculpatul P.M. de la 24

februarie 2005 la zi;

- pentru inculpatul P.S. de la 24

februarie 2005 la zi.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000

s-a confiscat de la inculpați 1,19 grame heroină în amestec cu cafeină, respectiv

22,30 grame heroină și cafeină rămasă în urma analizelor de laborator.

În baza art. 356 pct. 2 lit. e) C.

proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.S. a sumei de 10.600.000

lei, 200 dolari S.U.A., 50 Euro și trei telefoane mobile ridicate de la acesta.

Au fost obligați inculpații Ț.M. și P.M.

la plata sumei de câte 2.000.000 lei fiecare și pe P.S. la 2.500.000 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare statului.

Instanța de judecată a reținut că,

la data de 10 februarie 2005, martorul denunțător M.G., având asupra sa suma de

500.000 lei, înseriată de organele de cercetare penală, s-a deplasat la

locuința inculpatului Ț.M., de la care a cumpărat două doze de heroină. În urma

percheziției domiciliare, s-au mai descoperit în locuință, în afara sumei de

500.000 lei, 32 punguțe conținând 38 grame heroină și o seringă hipodermică, în

care acesta își injecta droguri.

Pentru a beneficia de dispozițiile art.

16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul Ț.M. s-a oferit să participe la

surprinderea și tragerea la răspundere penală a numiților G. și S.

În acest scop, concubina sa T.I. a

pus la dispoziție suma de 3.000.000 lei și a luat legătura cu inculpatul P.S.

pentru a-i procura droguri.

Cei doi s-au deplasat cu un

autoturism taxi pe șos. Trafic Greu unde au fost imobilizate și s-a găsit o

pungă cu heroină ce aparținea lui P.S.

Inculpatul P.S. s-a oferit să

denunțe un alt traficant de la care procura droguri, luând legătura cu

coinculpatul P.M. După efectuarea schimbului de bani, droguri, s-au găsit

asupra lui P.M. diferite sume de lei și valută, între care și banii înseriați

de organele de urmărire penală.

La rândul său, inculpatul P.M. a

contribuit la depistarea și trimiterea în judecată a altor traficanți de

droguri.

Pentru considerentele de mai sus,

s-a dispus schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpaților P.S. și P.M.,

prin nereținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Întrucât dispozițiile art. 4 din

Legea nr. 143/2000 au fost modificate prin introducerea alin. (2), anterior

săvârșirii faptelor de către inculpați, s-a schimbat încadrarea juridică din art.

4 în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Situația de fapt a fost stabilită pe

baza probelor de constatare a infracțiunilor flagrante, rapoartelor de

constatare tehnico-științifică, declarațiilor martorilor și ale inculpaților.

La individualizarea pedepselor au

fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei sentințe, au

formulat apel inculpații Ț.M., P.S. și P.M.

Ț.M. a criticat hotărârea pentru

greșita reținere în sarcina sa a două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1)

și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat la câte 10 ani

închisoare, omisiunea reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracțiuni comise, solicitând ca față de cele

de mai sus, să se reducă pedepsele aplicate.

Inculpații P.M. și P.S. au criticat

sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere că nu

posedă antecedente penale și au colaborat cu organele de anchetă. P.S. a mai

solicitat ca după reducerea pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a

executării.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 2 lit.

a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 960/ A din 6 decembrie 2005, a admis

apelurile formulate de inculpații Ț.M., P.M. și P.S. împotriva sentinței penale

nr. 1265 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pe care a desființat-o în parte și rejudecând în fond a dispus:

A admis apelurile declarate de

inculpații Ț.M., P.M. și P.S. împotriva sentinței penale nr. 1265 din 26

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală.

A desființat în parte sentința și

rejudecând, în fond:

În baza art. 334 C. proc. pen., a

modificat încadrarea juridică pentru inculpatul Ț.M. din două infracțiuni

prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 într-o infracțiune

unică de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 pentru care a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 16 din

Legea nr. 143/2000 și a condamnat inculpatul la 6 (șase) ani închisoare.

A făcut aplicarea art. 16 din Legea nr.

143/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 pentru care reduce pedeapsa la 2 (doi) ani închisoare.

A aplicat inculpatului pentru

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complimentară a

interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C.

pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o durată de 3 ani.

A aplicat inculpaților pedeapsa

accesorie prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpaților și a computat în continuare la zi arestul preventiv de la 10

februarie 2005 pentru Ț.M. și de la 24 februarie 2005 pentru inculpații P.M. și

P.S.

A menținut restul dispozițiilor

sentinței.

Cheltuielile judiciare au rămas în

sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de

apel a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din probele

administrate în cauză, pe baza cărora s-a reținut în mod corect situația de

fapt, inculpatul Ț.M. este autorul unei singure infracțiuni de trafic de

droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând

în vânzarea celor două doze de heroină cu suma de 500.000 lei, către M.G.

După cum rezultă din rezultatul

deliberării, consemnat în minuta și dispozitivul sentinței, acesta a fost

condamnat, la câte 10 ani închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art.

2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără să rezulte în ce constă cea

de-a doua infracțiune.

De asemenea, din probele

administrate rezultă că inculpatul Ț.M. a denunțat pe traficanții P.S. și P.M.,

așa cum rezultă din conținutul actului de trimitere în judecată și

considerentele sentinței, astfel încât urma a se reține în favoarea acestuia

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în raport de ambele infracțiuni.

În consecință, conform art. 334 C.

proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în privința acestui inculpat, din

două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000

într-o singură infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000,

cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și din art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 în art. 4 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului au fost avute în vedere pericolul social concret al

infracțiunilor comise, conduita pe parcursul procesului penal și lipsa

antecedentelor penale.

Cu privire la inculpații P.M. și P.S.:

Cererea acestora de reducere a

pedepselor ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante nu este justificată,

avându-se în vedere condițiile concrete în care au săvârșit infracțiunile,

conduita generală și atitudinea manifestată pe parcursul procesului.

Referitor la aplicarea dispozițiilor

art. 81 C. pen., această măsură nu este aplicabilă în cauză, avându-se în

vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 15 ani.

Apelul celor doi inculpați este

fondat sub aspectul greșitei condamnări la pedeapsa accesorie a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., pe durata

executării pedepsei, avându-se în vedere considerentele expuse pentru

inculpatul Ț.M.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recurs inculpații Ț.M., P.M. și P.S.

Prin motivele de recurs, inculpații

au criticat decizia pronunțată în apel pentru netemeinicie, sub aspectul

greșitei individualizări a pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt prea

severe în raport cu circumstanțele lor personale.

În drept, inculpații și-au întemeiat

recursurile pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Recursurile formulate nu sunt

fondate.

În sarcina inculpaților s-a reținut

infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și respectiv și infracțiunea de

deținere de droguri pentru consum propriu în sarcina inculpatului Ț.M.

Inculpații nu au contestat

săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și, de

altfel, au fost și condamnați.

În favoarea inculpaților au fost

reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă

fiind reduse cu jumătate.

În raport de gravitatea faptelor

comise de către recurenții-inculpați, care rezultă din modalitatea de săvârșire

și modul de reținere, din urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor

reținute, Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate

acestora.

De altfel, ținând cont de

sinceritatea recurenților inculpați, de faptul că au colaborat cu organele

judiciare și sunt infractori primari, pedepsele aplicate acestora au fost

orientate spre minim, în condițiile aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Înalta Curte constată că pedepsele

aplicate au fost corect individualizate, în raport de criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., și corespund, atât prin cuantum, cât și prin

modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este

prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, având în vedere

considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen., recursurile formulate de inculpați vor fi respinse ca

nefondate.

Conform art. 385

16

alin.

(2) C. proc. pen., cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va

deduce din durata pedepselor aplicate durata prevenției la zi pentru fiecare

recurent.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații P.S., P.M. și Ț.M. împotriva deciziei penale nr. 960/ A

din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru

cauze cu minori și de familie.

Deduce din pedepsele aplicate,

pentru inculpații P.S. și P.M. timpul arestării preventive de la 24 februarie

2005 la 28 martie 2006, iar pentru inculpatul Ț.M., timpul arestării preventive

de la 10 februarie 2005 la 28 martie 2006.

Obligă recurenții inculpați P.S. și P.M.

la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat Ț.M.

la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 martie 2006.