ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1978/2006

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1265 din 26 septembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1889/2005, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului Ț.M., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din Legea nr. 143/2000 în art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, texte de lege în baza cărora l-a condamnat la două pedepse de câte 10 ani închisoare (art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr. 143/2000) și, respectiv 5 ani închisoare [(art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000)]. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. a) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 10 ani închisoare, în condițiile art. 71 – art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei în baza art. 65 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.M., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., s-a schimbat calificarea juridică a faptei inculpatului P.S., din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în art. 2 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, text de lege în baza căruia a fost condamnat la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

S-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei, conform art. 65 C. pen. În baza dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpaților, astfel: - pentru inculpatul Ț.M. de la 10 februarie 2005 la zi; - pentru inculpatul P.M. de la 24 februarie 2005 la zi; - pentru inculpatul P.S. de la 24 februarie 2005 la zi. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpați 1,19 grame heroină în amestec cu cafeină, respectiv 22,30 grame heroină și cafeină rămasă în urma analizelor de laborator. În baza art. 356 pct. 2 lit. e) C. proc.

pen., s-a dispus restituirea către inculpatul P.S. a sumei de 10.600.000 lei, 200 dolari S.U.A., 50 Euro și trei telefoane mobile ridicate de la acesta. Au fost obligați inculpații Ț.M. și P.M. la plata sumei de câte 2.000.000 lei fiecare și pe P.S. la 2.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare statului. Instanța de judecată a reținut că, la data de 10 februarie 2005, martorul denunțător M.G., având asupra sa suma de 500.000 lei, înseriată de organele de cercetare penală, s-a deplasat la locuința inculpatului Ț.M., de la care a cumpărat două doze de heroină. În urma percheziției domiciliare, s-au mai descoperit în locuință, în afara sumei de 500.000 lei, 32 punguțe conținând 38 grame heroină și o seringă hipodermică, în care acesta își injecta droguri.

Pentru a beneficia de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, inculpatul Ț.M. s-a oferit să participe la surprinderea și tragerea la răspundere penală a numiților G. și S. În acest scop, concubina sa T.I. a pus la dispoziție suma de 3.000.000 lei și a luat legătura cu inculpatul P.S. pentru a-i procura droguri. Cei doi s-au deplasat cu un autoturism taxi pe șos. Trafic Greu unde au fost imobilizate și s-a găsit o pungă cu heroină ce aparținea lui P.S. Inculpatul P.S. s-a oferit să denunțe un alt traficant de la care procura droguri, luând legătura cu coinculpatul P.M. După efectuarea schimbului de bani, droguri, s-au găsit asupra lui P.M. diferite sume de lei și valută, între care și banii înseriați de organele de urmărire penală.

La rândul său, inculpatul P.M. a contribuit la depistarea și trimiterea în judecată a altor traficanți de droguri. Pentru considerentele de mai sus, s-a dispus schimbarea încadrării juridice în favoarea inculpaților P.S. și P.M., prin nereținerea art. 16 din Legea nr. 143/2000. Întrucât dispozițiile art. 4 din Legea nr. 143/2000 au fost modificate prin introducerea alin. (2), anterior săvârșirii faptelor de către inculpați, s-a schimbat încadrarea juridică din art. 4 în art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Situația de fapt a fost stabilită pe baza probelor de constatare a infracțiunilor flagrante, rapoartelor de constatare tehnico-științifică, declarațiilor martorilor și ale inculpaților.

La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile stabilite de art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe, au formulat apel inculpații Ț.M., P.S. și P.M. Ț.M. a criticat hotărârea pentru greșita reținere în sarcina sa a două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, pentru care a fost condamnat la câte 10 ani închisoare, omisiunea reținerii în favoarea sa a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 pentru ambele infracțiuni comise, solicitând ca față de cele de mai sus, să se reducă pedepsele aplicate. Inculpații P.M. și P.S. au criticat sentința pentru greșita individualizare a pedepsei, avându-se în vedere că nu posedă antecedente penale și au colaborat cu organele de anchetă.

P.S. a mai solicitat ca după reducerea pedepsei să se dispună suspendarea condiționată a executării. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, conform art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., prin decizia penală nr. 960/ A din 6 decembrie 2005, a admis apelurile formulate de inculpații Ț.M., P.M. și P.S. împotriva sentinței penale nr. 1265 din 26 septembrie 2005 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pe care a desființat-o în parte și rejudecând în fond a dispus: A admis apelurile declarate de inculpații Ț.M., P.M. și P.S. împotriva sentinței penale nr. 1265 din 26 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală. A desființat în parte sentința și rejudecând, în fond: În baza art. 334 C. proc.

pen., a modificat încadrarea juridică pentru inculpatul Ț.M. din două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 într-o infracțiune unică de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000 și a condamnat inculpatul la 6 (șase) ani închisoare. A făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 pentru care reduce pedeapsa la 2 (doi) ani închisoare. A aplicat inculpatului pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani.

În baza art. 33 – art. 34 lit. b) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani. A aplicat inculpaților pedeapsa accesorie prevăzută de art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut starea de arest a inculpaților și a computat în continuare la zi arestul preventiv de la 10 februarie 2005 pentru Ț.M. și de la 24 februarie 2005 pentru inculpații P.M. și P.S. A menținut restul dispozițiilor sentinței. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Așa cum rezultă din probele administrate în cauză, pe baza cărora s-a reținut în mod corect situația de fapt, inculpatul Ț.M.

este autorul unei singure infracțiuni de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, constând în vânzarea celor două doze de heroină cu suma de 500.000 lei, către M.G. După cum rezultă din rezultatul deliberării, consemnat în minuta și dispozitivul sentinței, acesta a fost condamnat, la câte 10 ani închisoare, pentru două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, fără să rezulte în ce constă cea de-a doua infracțiune. De asemenea, din probele administrate rezultă că inculpatul Ț.M. a denunțat pe traficanții P.S. și P.M., așa cum rezultă din conținutul actului de trimitere în judecată și considerentele sentinței, astfel încât urma a se reține în favoarea acestuia dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 în raport de ambele infracțiuni.

În consecință, conform art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică în privința acestui inculpat, din două infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 într-o singură infracțiune prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege și din art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în art. 4 alin. (1) și (2) cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor aplicate inculpatului au fost avute în vedere pericolul social concret al infracțiunilor comise, conduita pe parcursul procesului penal și lipsa antecedentelor penale. Cu privire la inculpații P.M. și P.S.: Cererea acestora de reducere a pedepselor ca urmare a reținerii de circumstanțe atenuante nu este justificată, avându-se în vedere condițiile concrete în care au săvârșit infracțiunile, conduita generală și atitudinea manifestată pe parcursul procesului.

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., această măsură nu este aplicabilă în cauză, avându-se în vedere că pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 15 ani. Apelul celor doi inculpați este fondat sub aspectul greșitei condamnări la pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. c), d) și e) C. pen., pe durata executării pedepsei, avându-se în vedere considerentele expuse pentru inculpatul Ț.M. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații Ț.M., P.M. și P.S. Prin motivele de recurs, inculpații au criticat decizia pronunțată în apel pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizări a pedepselor aplicate, apreciind că acestea sunt prea severe în raport cu circumstanțele lor personale.

În drept, inculpații și-au întemeiat recursurile pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Recursurile formulate nu sunt fondate. În sarcina inculpaților s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, și respectiv și infracțiunea de deținere de droguri pentru consum propriu în sarcina inculpatului Ț.M. Inculpații nu au contestat săvârșirea infracțiunilor pentru care au fost trimiși în judecată și, de altfel, au fost și condamnați. În favoarea inculpaților au fost reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, limitele de pedeapsă fiind reduse cu jumătate. În raport de gravitatea faptelor comise de către recurenții-inculpați, care rezultă din modalitatea de săvârșire și modul de reținere, din urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor reținute, Înalta Curte constată că nu se impune reducerea pedepselor aplicate acestora.

De altfel, ținând cont de sinceritatea recurenților inculpați, de faptul că au colaborat cu organele judiciare și sunt infractori primari, pedepsele aplicate acestora au fost orientate spre minim, în condițiile aplicării art. 16 din Legea nr. 143/2000. Înalta Curte constată că pedepsele aplicate au fost corect individualizate, în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., și corespund, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursurile formulate de inculpați vor fi respinse ca nefondate.

Conform art. 385 16 alin. (2) C. proc. pen., cu referire la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce din durata pedepselor aplicate durata prevenției la zi pentru fiecare recurent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații P.S., P.M. și Ț.M. împotriva deciziei penale nr. 960/ A din 6 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedepsele aplicate, pentru inculpații P.S. și P.M. timpul arestării preventive de la 24 februarie 2005 la 28 martie 2006, iar pentru inculpatul Ț.M., timpul arestării preventive de la 10 februarie 2005 la 28 martie 2006. Obligă recurenții inculpați P.S. și P.M. la plata sumei de câte 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă pe recurentul inculpat Ț.M. la plata sumei de 120 RON, cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 martie 2006.