ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4868/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 744 din 3 iunie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 lit. c) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul B.M.G. la 6 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul rămas neexecutat de 482 zile închisoare din pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 615 din 3 aprilie 2002 a Judecătoriei sector 1 București, definitivă prin decizia penală nr. 1529 din 23 august 2002 a Curții de Apel București pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 6 ani închisoare, inculpatul B.M.G. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. proc. pen., a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv de la 15 martie 2005 la zi.

A fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a constatat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cafeină și 0,11 grame heroină în amestec cu cafeină. A fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că, la data de 15 martie 2005, martorul S.E. a sesizat organelor de urmărire penală împrejurarea că este consumator de heroină de aproximativ 4 luni de zile, iar ocazional se deplasează în fața blocului de pe Aleea Livezilor, unde se întâlnește cu inculpatul B.M.G. pe care-l cunoaște sub numele de F.A. de la care își procură heroină. Totodată, martorul a pus la dispoziție suma de 1.000.000 lei, formată din 2 bancnote a câte 500.000 lei, care a fost consemnată într-un proces verbal și împreună cu organele de poliție s-au deplasat la adresa mai sus indicată.

În scara imobilului, martorul S.E. s-a întâlnit cu inculpatul B.M.G. căruia i-a înmânat banii consemnați, iar acesta din urmă i-a dat 5 doze de heroină. În continuare martorul S.E. a predat organelor de urmărire penală drogurile primite de la inculpat, iar acesta a fost imobilizat și, în urma percheziției corporale efectuate, i s-au găsit cele două bancnote de 500.000 lei. Fiind comparate bancnotele, s-a stabilit că seriile acestora corespund cu cele consemnate în procesul verbal de înseriere. Raportul de constatare tehnico-științifică a consemnat că probele puse la dispoziție, cele 5 punguțe ce conțin o substanță purverulentă de culoare bej, și predate de martorul S.E. conțin heroină în amestec cu cofeină.

S-a mai consemnat că a fost consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,12 grame heroină în amestec cu cofeină și 0,11 grame heroină în amestec cu cofeină. La individualizarea pedepsei instanța de fond a avut în vedere dispozițiile art. 72 C. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul B.M.G. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie susținând că se face vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 și nu de cea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, așa încât solicită prin schimbare de încadrare, condamnarea sa pentru această infracțiune. Examinând sentința atacată în raport de motivele invocate cât și din oficiu conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., instanța de apel a constat critica inculpatului nefondată pentru următoarele considerente: Din verificarea actelor și lucrărilor dosarului se reține vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc constând în aceea că, la data de 15 martie 2005, i-a oferit spre vânzare martorului S.E. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină, primind în schimb de la acesta suma de 1.000.000 lei. În ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, prin rechizitoriul Parchetului de le lângă Tribunalul București, din data de 8 aprilie 2005, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul laturii obiective, respectiv a elementului material caracterizat prin acțiunea de deținere în vederea consumului propriu.

În faza de urmărire penală inculpatul a încercat să justifice motivul pentru care a deținut heroină în data de 15 martie 2003, pretextând că de fapt nu i-a vândut martorului S.E. cele 5 doze, ci doar i le-a restituit. În faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că martorul S.E. l-a rugat „să-i țină 5 bile de heroină până când se întoarce de la secția de poliție”. În momentul în care i-a restituit cele 5 doze de heroină, martorul l-a rugat „să-i țină și suma de 1.000.000 lei”. Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză respectiv cu procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală, precum și cu declarațiile martorilor V.A.

și S.E., fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cum în mod corect a reținut și instanța de fond. La individualizarea pedepsei instanța de fond a dat eficiență tuturor criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea inculpatului și circumstanțe atenuante conform art. 74 lit. c) C. pen., ca urmare a aplicării art. 80 C. pen. În consecință, prin decizia penală nr. 500/ A din 27 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2168/2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat. Inculpatul B.M.G.

a declarat recurs împotriva deciziei, reiterând criticile formulate în apel și solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu motivarea că nu este traficant de droguri ci consumator, iar în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate în raport de circumstanțele sale personale. Recursul este nefondat. Înalta Curte, analizând soluția pronunțată în cauză în raport de cazurile de casare invocate, dar și în conformitate cu art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., apreciază ca neîntemeiate ambele critici formulate. Referitor la motivul principal de recurs, ce vizează greșita încadrare juridică a faptei, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că ambele instanțe au procedat la o judicioasă interpretare a materialului probator administrat, reținând că inculpatul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de trafic de stupefiante prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În faza de urmărire penală inculpatul a încercat să justifice motivul pentru care a deținut heroină în data de 15 martie 2003, pretextând că de fapt nu i-a vândut martorului S.E. cele 5 doze, ci doar i le-a restituit. În faza de cercetare judecătorească inculpatul a declarat că martorul S.E. l-a rugat „să-i țină 5 bile de heroină până când se întoarce de la secția de poliție”. În momentul în care i-a restituit cele 5 doze de heroină, martorul l-a rugat „să-i țină și suma de 1.000.000 lei”.

Declarațiile inculpatului nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză respectiv cu procesele verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală, precum și cu declarațiile martorilor V.A. și S.E., probe în raport de care s-a stabilit că, la data de 15 martie 2005, inculpatul i-a oferit spre vânzare numitului S.E. 5 doze de heroină în amestec cu cofeină, în schimbul sumei de 1.000.000 lei, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În ceea ce privește motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat, respectiv greșita individualizare a pedepsei aplicate, critică ce se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nici aceasta nu este fondată. Inculpatului i-a fost aplicată o pedeapsă privativă de libertate coborâtă sub minimul special tocmai în considerarea circumstanțelor sale personale, reținându-se aplicarea art. 74 lit. c) C. pen. Având, însă, în vedere și gradul ridicat de pericol social al infracțiunii, Înalta Curte apreciază că o reducere și mai mare a pedepsei nu se justifică, cuantumul de 6 ani aplicat de prima instanță și menținut de instanța de apel fiind menit să asigure atât reeducarea inculpatului cât și păstrarea unei proporții echilibrate între circumstanțele reale și circumstanțele personale ale inculpatului. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 365 16 pct. 2 raportat la art. 381 C. proc. pen. și art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive, de la 15 martie 2005 la zi. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 160 lei (1.600.000 lei), din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul formulat de inculpatul B.M.G. împotriva deciziei penale nr. 500/ A din 27 iunie 2005 pronunțată în dosarul nr. 2168/2005 de Curtea de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reținerii și arestării preventive de la 15 martie 2005 la zi. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 160 lei (1.600.000 lei) cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei (400.000 lei) reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 august 2005.