ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1238/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1200 din 27 septembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, a dispus, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., condamnarea inculpatului P.T.M. la 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 aceeași instanță a revocat grațierea pentru restul de un an, 10 luni și 9 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 571 din 23 aprilie 2001, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1626 din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel București și s-a dispus executarea acestuia alături de pedeapsa aplicată în cauză, astfel încât inculpatul urma să execute în final pedeapsa de 11 ani, 10 luni și 9 zile închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus detenția de la 22 iunie 2004 la zi, iar în baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. S-a constatat consumată în procesul analizelor de laborator cantitatea de 0,370 grame heroină ridicată de la inculpat. S-a mai dispus restituirea către inculpat a telefonului mobil depus la D.G.P.M.B. – S.C.J.E.O. cu dovada seria B nr. 15533/1.07.2004 și a sumei de 1.400.000 lei depusă la C.E.C. – Agenția Victoria cu recipisa de consemnare nr. 42.30.01/04/40.6/000277.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: Urmare a denunțurilor formulate la datele de 9 iunie 2004 și 22 iunie 2004 de numitul F.C. și martorul M.C.I., potrivit cărora fiind consumatori de droguri, în ultimul timp s-au aprovizionat cu heroină de la o persoană cunoscută sub numele de M. zis C., la prețul de 250.000 lei doza și, urmare a acordului martorului M.C.I. de colaborare cu organele de urmărire penală, la data de 22 iunie 2004, i-a fost înmânată acestuia suma de 2.500.000 lei, compusă din 3 bancnote a câte 500.000 lei și 10 bancnote a câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în procesul verbal.

În jurul orei 13,00, martorul l-a apelat pe inculpat la numărul de telefon și i-a solicitat 10 doze de heroină, au căzut de acord fixându-și locul de întâlnire în zona Pieței Giulești. După 10 minute cei doi s-au întâlnit, iar inculpatul i-a înmânat martorului cele 10 pungulițe din material plastic ce conțineau substanță pulverulentă de culoare bej, primind în schimb de la acesta suma de 2.500.000 lei. Prins și imobilizat, inculpatul a fost identificat și percheziționat în prezența martorului B.Șt., găsindu-se asupra sa suma de 3.900.000 lei ce cuprindea și bancnotele inseriate în sumă de 2.500.000 lei și un telefon mobil. Din raportul de constatare tehnico-științifică nr. 28.0944 din 22 iunie 2004, a rezultat că cele 10 punguțe predate de inculpat martorului conțineau 0,370 gr.

heroină în amestec cu cofeină, heroina făcând parte din Tabelul nr. 1 anexă la Legea nr. 143/2000 și este, conform art. 1 lit. c) din aceeași lege, drog de mare risc. Instanța a reținut starea de recidivă, prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., deoarece inculpatul a săvârșit infracțiunea dedusă judecății, după ce a fost grațiat, la data de 17 octombrie 2002, din executarea pedepsei de 3 ani și 6 luni ce i-a fost aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 571 din 23 aprilie 2001 pronunțată de Judecătoria sector 6 București, definitivă prin decizia penală nr. 1626 din 1 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, și înainte de termenul de 3 ani prevăzut de art. 7 din Legea nr. 543/2002. Prin decizia penală nr. 809 din 5 noiembrie 2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului și i-a menținut starea de arest, deducându-i prevenția de la 22 iunie 2004 la zi.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță, a făcut o judicioasă apreciere a probelor și o analiză corespunzătoare a acestora și astfel a reținut în mod corect atât situația de fapt, cât și vinovăția inculpatului și încadrarea juridică a faptei penale săvârșite de acesta. Fiind nemulțumit de soluția pronunțată, în termen legal, a declarat recurs, reiterând prin apărătorul desemnat din oficiu, aceleași critici formulate și în apel. Astfel, a arătat că nu se poate reține în sarcina sa infracțiunea de trafic de droguri, întrucât nu are posibilități financiare pentru a procura aceste droguri, iar martorului denunțător i-a dat heroina la rugămintea acestuia, din doza sa pentru consum propriu, fără a fi plătită.

În consecință, în baza art. 334 C. proc. pen., a solicitat schimbarea de încadrare juridică dată faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 în cea prevăzută de aceeași lege, text în temeiul căruia a solicitat reindividualizarea pedepsei, în sensul coborârii acesteia și raportat la faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere, soția sa este casnică, iar mama sa este bolnavă. Recursul este nefondat. Din verificarea dosarului cauzei, se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în concordanță cu probele administrate, iar încadrarea juridică dată faptei săvârșite este, de asemenea, corectă.

Câtă vreme infracțiunea de trafic de droguri a fost flagrantă și probată prin depistarea heroinei la martorul denunțător, iar suma de 2.500.000 lei, achitată drept contravaloarea celor 10 punguțe cu drog, s-a regăsit la inculpat, solicitarea de schimbare de încadrare juridică a faptei săvârșite nu poate fi reținută, întrucât nu are astfel nici un suport probator. Totodată se constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și corespunzător realizării scopului prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, ambele critici fiind fondate și cum nu se constată nici motive care ar putea fi examinate din oficiu, urmează a se respinge recursul, ca nefondat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. De asemenea, recurentul inculpat urmează a fi obligat să plătească statului 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T.M. împotriva deciziei penale nr. 809 din 5 noiembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 22 iunie 2004, la 18 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 februarie 2005.