ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2684/2006

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1171 din 8

septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.M. la 10 ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen.,

s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas

neexecutat de 318 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată

prin sentința penală nr. 496 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului București,

definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 12 iunie 2001 a Curții Supreme de

Justiție, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta

sentință, inculpatul având de executat 10 ani închisoare cu aplicarea

dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au

interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

timp de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., a dedus

reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 12 noiembrie 2003 la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 3,34 grame heroină, rămasă în urma

analizelor de laborator, constatând că proba de 0,34 grame heroină s-a consumat

în cadrul analizelor de laborator.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr.

143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 5.550.000 lei vechi.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că fapta de trafic de droguri de mare risc pentru

care inculpatul Z.M. a fost trimis în judecată este dovedită cu următoarele

mijloace de probă: procese-verbale de constatare, proces-verbal de capcanare

criminalistică a banilor, proces-verbal de consemnare a denunțurilor, planșe

fotografice, declarații martori, rapoarte de constatare tehnico-științifică,

declarații inculpat.

La cercetarea judecătorească a fost

audiat inculpatul, care susține că în noaptea respectivă doi cunoscuți ai

inculpatului pe nume N. și C., i-au adus o femeie ca să se distreze, aceștia

fiind proxeneți, la ale căror servicii mai apelase și altă dată. Inculpatul a

susținut că s-a dus la un bar în Gara de Nord pentru a-și alege o damă de

consumație iar N. și C. i-au arătat două fete, ca să-și aleagă una. În timp ce

el discuta cu fetele la masă, cei doi prieteni au ieșit circa 10 minute afară

și apoi a auzit focuri de armă.

Inculpatul a susținut că trăiește

din veniturile părinților, depunând la dosar, în copie, autorizația de

funcționare nr. 197 din 21 noiembrie 2003, emisă de Primăria sectorului 5

București pe numele mamei inculpatului Z.V.

La dosar inculpatul a depus acte

medicale în circumstanțiere, din care a rezultat că a fost spitalizat pentru

asm bronșic și disfuncție ventilatoare obstructivă discretă, precum și o copie

de pe biletul de liberare nr. 13582/2003, din care rezultă că a fost liberat

condiționat la data de 18 iulie 2003 din executarea unei pedepse de 3 ani

închisoare aplicată prin sentința penală nr. 496/2000 a Tribunalului București

și copie de pe hârtiile anterioare de condamnare.

Ca martor a fost audiat în ședința

publică din 12 octombrie 2004, F.C. care a susținut declarația dată de

inculpat, în sensul că ei se aflau în zona Gării de Nord pentru a procura fete

pentru distracție.

În ședința publică din 9 noiembrie

2004 au fost audiați în calitate de martori B.M.C. și G.C.I., care au revenit

asupra declarațiilor date la urmărirea penală, motiv pentru care Tribunalul din

oficiu s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie

mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen.

Martorul R.D. și M.Șt.C. au fost

citați cu mandat de aducere, martorul R.D. fiind găsit în Arestul

Penitenciarului Jilava, iar în privința martorului M.Șt.C., neputând fi găsit,

instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen.

Martorul R.D., fiind audiat în

ședința din 17 mai 2005 a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul Z.M. și nu

știe nimic despre el.

Așa fiind, instanța a reținut că

situația de fapt este cea expusă în rechizitoriu, descrisă pe larg mai sus,

aceasta fiind corespunzătoare adevărului și în consens cu probele administrate

în cauză la urmărirea penală.

Împotriva acestei sentințe a declarat

apel inculpatul Z.M. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

solicitând în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat

la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea

pedepsei.

Curtea de Apel București a reținut

că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de

mare risc rezultă din declarațiile denunțătorilor R.D., B.M.C., coroborate cu

depozițiile martorilor M.Șt.C. și G.C.I. și cu procesul-verbal aflat la dosar

urmărire penală.

S-a apreciat, însă, ca întemeiat

motivul de apel invocat în subsidiar de inculpat, referitor la individualizarea

pedepsei, reținându-se că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi

atins și printr-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond.

În consecință, prin decizia penală nr.

808 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis

apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei instanțe.

Rejudecând, s-a redus pedeapsa

aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, cu

aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de

318 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 496/2000

a Tribunalului București, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată,

inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C.

pen.

S-au menținut celelalte dispoziții

ale sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul Z.M., care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând

în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.

Recursul este neîntemeiat.

Curtea, analizând critica invocată

în principal de inculpat, prin care acesta susține că nu este autorul

infracțiunii, apreciază că aceasta se poate încadra în cazul de casare prevăzut

de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată.

Fapta inculpatului a fost probată

prin declarațiile inițiale ale denunțătorilor R.D. și B.M.C., coroborate cu

cele ale martorilor M.Șt.C. și G.C.I. și procesul-verbal de prindere în flagrant.

Mai mult, în cursul nopții în care a

fost organizat flagrantul, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,

exprimându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de poliție în vederea

identificării celorlalți făptuitori. În acest sens, inculpatul a condus

organele de poliție la locuințele numiților L.N. și F.C.

Totodată, organele de poliție au

contactat telefonic în acea noapte pe numitul L.N. la numărul indicat de

inculpat, acesta recunoscând comiterea faptei, precizând că se va prezenta la

poliție după ce va contacta un avocat.

În acest context, în mod corect s-au

apreciat ca nesincere declarațiile prin care atât inculpatul cât și martorii au

revenit asupra depozițiilor inițiale, mai ales că revenirea acestora nu a fost

în nici un fel justificată, motiv pentru care tribunalul s-a sesizat din oficiu

cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă.

Nici motivul de recurs invocat în

subsidiar de inculpat ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. (greșita individualizare a pedepsei) nu este fondat.

Având în vedere circumstanțele

atenuante reținute în favoarea inculpatului, în apel s-a procedat la reducerea

pedepsei aplicate, de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, iar o nouă

reducere a acesteia nu se justifică.

Pentru considerentele mai sus

expuse, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

Conform art. 385

16

C.

proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce

prevenția pentru inculpat de la 12 noiembrie 2003 la zi.

În baza art. 192 C. proc. pen.,

inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul

avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 808 din 24 octombrie

2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 28 aprilie

2006.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2006.