ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2684/2006

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1171 din 8 septembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul Z.M. la 10 ani închisoare. În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 318 zile închisoare din pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 496 din 15 septembrie 2000 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 3044 din 12 iunie 2001 a Curții Supreme de Justiție, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință, inculpatul având de executat 10 ani închisoare cu aplicarea dispozițiilor art. 71 – art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe timp de 3 ani, în condițiile art. 66 C. pen. În baza art. 88 C. pen., a dedus reținerea și arestarea preventivă a inculpatului de la 12 noiembrie 2003 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 3,34 grame heroină, rămasă în urma analizelor de laborator, constatând că proba de 0,34 grame heroină s-a consumat în cadrul analizelor de laborator. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 5.550.000 lei vechi. A fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că fapta de trafic de droguri de mare risc pentru care inculpatul Z.M. a fost trimis în judecată este dovedită cu următoarele mijloace de probă: procese-verbale de constatare, proces-verbal de capcanare criminalistică a banilor, proces-verbal de consemnare a denunțurilor, planșe fotografice, declarații martori, rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații inculpat. La cercetarea judecătorească a fost audiat inculpatul, care susține că în noaptea respectivă doi cunoscuți ai inculpatului pe nume N. și C., i-au adus o femeie ca să se distreze, aceștia fiind proxeneți, la ale căror servicii mai apelase și altă dată. Inculpatul a susținut că s-a dus la un bar în Gara de Nord pentru a-și alege o damă de consumație iar N. și C. i-au arătat două fete, ca să-și aleagă una.

În timp ce el discuta cu fetele la masă, cei doi prieteni au ieșit circa 10 minute afară și apoi a auzit focuri de armă. Inculpatul a susținut că trăiește din veniturile părinților, depunând la dosar, în copie, autorizația de funcționare nr. 197 din 21 noiembrie 2003, emisă de Primăria sectorului 5 București pe numele mamei inculpatului Z.V. La dosar inculpatul a depus acte medicale în circumstanțiere, din care a rezultat că a fost spitalizat pentru asm bronșic și disfuncție ventilatoare obstructivă discretă, precum și o copie de pe biletul de liberare nr. 13582/2003, din care rezultă că a fost liberat condiționat la data de 18 iulie 2003 din executarea unei pedepse de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 496/2000 a Tribunalului București și copie de pe hârtiile anterioare de condamnare.

Ca martor a fost audiat în ședința publică din 12 octombrie 2004, F.C. care a susținut declarația dată de inculpat, în sensul că ei se aflau în zona Gării de Nord pentru a procura fete pentru distracție. În ședința publică din 9 noiembrie 2004 au fost audiați în calitate de martori B.M.C. și G.C.I., care au revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală, motiv pentru care Tribunalul din oficiu s-a sesizat cu privire la săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art. 260 C. pen. Martorul R.D. și M.Șt.C. au fost citați cu mandat de aducere, martorul R.D. fiind găsit în Arestul Penitenciarului Jilava, iar în privința martorului M.Șt.C., neputând fi găsit, instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. Martorul R.D., fiind audiat în ședința din 17 mai 2005 a declarat că nu îl cunoaște pe inculpatul Z.M. și nu știe nimic despre el. Așa fiind, instanța a reținut că situația de fapt este cea expusă în rechizitoriu, descrisă pe larg mai sus, aceasta fiind corespunzătoare adevărului și în consens cu probele administrate în cauză la urmărirea penală. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul Z.M. care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în principal, achitarea sa, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei. Curtea de Apel București a reținut că vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc rezultă din declarațiile denunțătorilor R.D., B.M.C., coroborate cu depozițiile martorilor M.Șt.C.

și G.C.I. și cu procesul-verbal aflat la dosar urmărire penală. S-a apreciat, însă, ca întemeiat motivul de apel invocat în subsidiar de inculpat, referitor la individualizarea pedepsei, reținându-se că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi atins și printr-un cuantum mai mic decât cel stabilit de instanța de fond. În consecință, prin decizia penală nr. 808 din 24 octombrie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a admis apelul declarat de inculpat și a desființat în parte sentința primei instanțe. Rejudecând, s-a redus pedeapsa aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 318 zile din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 496/2000 a Tribunalului București, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul Z.M., care a reiterat criticile formulate în apel, solicitând în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate. Recursul este neîntemeiat.

Curtea, analizând critica invocată în principal de inculpat, prin care acesta susține că nu este autorul infracțiunii, apreciază că aceasta se poate încadra în cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 18 C. proc. pen., dar nu este fondată. Fapta inculpatului a fost probată prin declarațiile inițiale ale denunțătorilor R.D. și B.M.C., coroborate cu cele ale martorilor M.Șt.C. și G.C.I. și procesul-verbal de prindere în flagrant. Mai mult, în cursul nopții în care a fost organizat flagrantul, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, exprimându-și disponibilitatea de a colabora cu organele de poliție în vederea identificării celorlalți făptuitori. În acest sens, inculpatul a condus organele de poliție la locuințele numiților L.N.

și F.C. Totodată, organele de poliție au contactat telefonic în acea noapte pe numitul L.N. la numărul indicat de inculpat, acesta recunoscând comiterea faptei, precizând că se va prezenta la poliție după ce va contacta un avocat. În acest context, în mod corect s-au apreciat ca nesincere declarațiile prin care atât inculpatul cât și martorii au revenit asupra depozițiilor inițiale, mai ales că revenirea acestora nu a fost în nici un fel justificată, motiv pentru care tribunalul s-a sesizat din oficiu cu privire la infracțiunea de mărturie mincinoasă. Nici motivul de recurs invocat în subsidiar de inculpat ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. (greșita individualizare a pedepsei) nu este fondat.

Având în vedere circumstanțele atenuante reținute în favoarea inculpatului, în apel s-a procedat la reducerea pedepsei aplicate, de la 10 ani închisoare la 6 ani închisoare, iar o nouă reducere a acesteia nu se justifică. Pentru considerentele mai sus expuse, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat. Conform art. 385 16 C. proc. pen., raportat la art. 381 C. proc. pen., și art. 88 C. pen., se va deduce prevenția pentru inculpat de la 12 noiembrie 2003 la zi. În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.M. împotriva deciziei penale nr. 808 din 24 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 12 noiembrie 2003 la 28 aprilie 2006. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2006.