ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2006

Asupra recursului penal de față:

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 19

ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare

și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C.

pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat

liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1254 zile rămas neexecutat

din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2354/2000

de Judecătoria sectorului 5 București, rest care a fost contopit cu pedeapsa de

10 ani închisoare, dispunând că execute 10 ani închisoare în condițiile art. 71

și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și a restului

preventiv, începând cu data de 03 august 2005.

De asemenea, prin aceeași sentință a

fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și inculpatul P.I.A. la o pedeapsă de 10 ani

închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen.

În temeiul art. 61 C. pen., s-a

revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de

621 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1133/2004,

a Judecătoriei sectorului 3 București, rest care a fost contopit cu pedeapsa

aplicată prin sentință de 10 ani închisoare, dispunând să execute pedeapsa de

10 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit.

a) și b) C. pen., și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.

De asemenea, în baza art. 67 alin.

(3) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului, P.I.A., ca pedeapsă

complementară.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului

preventiv, începând cu data de 03 august 2005.

În baza art. 118 C. pen., cu

referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității

de 4,35 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la camera

de corpuri delicte.

S-a dispus restituirea către

inculpatul E.A. a două telefoane mobile, marca Nokia și Motorola, iar către

inculpatul P.I.A. a unui telefon mobil marca Samsung.

Au fost obligați inculpații să

plătească fiecare către stat câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța această

sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului a arătat că

reține în esență următoarea situație de fapt.

În ziua de 01 august 2005, numitul S.L.D.,

cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a formulat un

denunț pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind

pe E.A. despre care afirma că are cunoștință că vinde heroină cu 2.000.000 lei

gramul.

Ca urmare a acestui denunț, la 03

august 2005, în jurul orelor 11,30, denunțătorul împreună cu martorul H.G. s-au

prezentat la organele de poliție, arătând că sunt de acord să colaboreze pentru

prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia.

Organele de cercetare penală au

marcat suma de 10.000.000 lei, formată din bancnote a 500.000 lei, ale căror

serii au fost consemnate într-un proces verbal, pentru a fi folosită în vederea

cumpărării a 5 grame de heroină.

În acest context, denunțătorul S.L.D.

l-a contactat telefonic pe inculpatul E.A., stabilind ca loc de întâlnire, str.

Cobălcescu în apropierea domiciliului acestuia și ca oră, 14,00.

Cei doi martori s-au deplasat

împreună cu un lucrător de poliție cu autoturismul în zona stabilită, și, cum

inculpatul întârzia, a fost apelant, astfel că, după cca. 5 minute, inculpatul

a sosit, s-a apropiat de autoturism după care a urcat și a cerut banii de la

martorul denunțător S.L.D., spunându-i că marfa o va primii în cca. 30 de

minute, însă acesta a refuzat, spunând că vrea „marfa pe loc”, astfel că

inculpatul a sunat o persoană căruia i-a cerut să aducă marfa.

După cca. 2 minute de așteptare, de

autoturism s-a apropiat un tânăr, care a fost identificat ulterior în persoana

inculpatului P.I.A., care a urcat în autoturism și i-a cerut martorului

denunțător să se deplaseze spre zona Unirii, însă, la intersecția Splaiul

Unirii – Podul Izvor, autoturismul s-a defectat, astfel că inculpatul P.I.A. s-a

deplasat singur spre zona Unirii și după cca. 30-45 de minute, s-a reîntors,

după care, i s-au înmânat inculpatului E.A. cei 10.000.000 lei, care l-a rândul

său i-au fost dați inculpatului P.I.A., iar acesta în schimb i-a dat o punguță,

care ulterior s-a stabilit că în ea se afla heroină.

La scurt timp au apărut organele de

poliție, au fost identificați inculpații care au recunoscut, iar substanța

adusă de către inculpatul P.I.A. și dată inculpatului E.A. s-a constatat ca

fiind „heroină”.

În contextul situației de fapt

expusă și reținută, s-a apreciat că fiecare dintre inculpați au comis fapta ce

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Față de conținutul fișelor de cazier

existente la dosar, rezultă că E.A. a fost condamnat la mai multe pedepse cu

închisoare, ultima fiind în anul 2000, de 10 ani închisoare, prin sentința

penală nr. 2354 din 27 iunie, de către Judecătoria sectorului 5 București,

pentru tâlhărie și din care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de

1254 zile, iar P.I.A., de asemenea, a fost condamnat la mai multe pedepse cu

închisoare, ultima fiind de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1133/2004,

de Judecătoria sectorului 3 București, din care s-a liberat condiționat când

mai avea un rest de 621 zile, a fost reținută stare de recidivă

post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin urmare, față de încadrarea

juridică dată faptelor și reținând vinovăția, au fost condamnați inculpații la

pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare.

La individualizarea și aplicarea

pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise

la art. 72 C. pen., astfel că, o pedeapsă de câte 10 ani închisoare aplicată

inculpaților este de natură să ducă la reeducarea acestora.

În raport de conținutul fișelor de

cazier și potrivit ultimelor condamnări ale inculpaților din care aceștia s-au

liberat condiționat în perioada când nu expirase durata de executare a

pedepselor la care au fost condamnați, în temeiul art. 61 C. pen., au fost

revocate liberările condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de

către fiecare inculpat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare

aplicată, dispunând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa de 10 ani

închisoare, prin privare de libertate.

S-a aplicat față de cei doi

inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei

principale.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen.,

s-a dedus din pedeapsa fiecăruia timpul executat preventiv.

În conformitate cu prevederile art. 118

C. pen., cu referire la art. 17 din Legea specială nr. 143/2000, s-a dispus

confiscarea cantității de 4,35 grame heroină rămasă în urma analizelor de

laborator.

Potrivit art. 362 și 363 C. proc.

pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au

invocat un motiv comun, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind

mare în raport de atitudinea sinceră și plină de regret cu privire la comiterea

infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția I penală,

a examinat apelurile declarate de către cei doi inculpați, în raport de motivul

comun invocat, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința

pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și,

prin decizia penală nr. 149 din 23 februarie 2006, apelurile declarate au fost

respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În considerentele deciziei, s-a

arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor în raport de

faptul că instanța de fond a interpretat în mod just prevederile art. 72 C.

pen., când a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă

de natură să ducă la reeducarea inculpaților.

În conformitate cu art. 385

3

C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către

inculpatul P.I.A., care a invocat același motiv ca și în apel, referitor la

greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare

este mare, față de poziția sinceră manifestată pe tot parcursul desfășurării

procesului penal.

Motivul de recurs invocat constituie

caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen.

Examinând recursul declarat, în

raport de motivul invocat care a constituit și critică în apel, de actele și

lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de

casare înscris la pct. 14 de la art. 385

9

C. proc. pen., se constată

că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor

fi expuse în continuare.

În cauză, instanțele au pronunțat

hotărâri legale și temeinice, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte

a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și

din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei

aplicate.

Desigur că, la individualizarea

pedepsei au fost avute în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei

comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă

prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani-20 ani închisoare, dar și

datele personale ale acestuia care este recidivist și persistă în comiterea de

fapte cu un grad ridicat de pericol social.

Prin urmare, pedeapsa aplicată

inculpatului este la limita minimă prevăzută de lege și la individualizarea

acesteia s-a ținut seama și de sinceritatea sa, astfel că, nu sunt temeiuri

care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale și, pe cale de

consecință, reducerea pedepsei sub limita minimă de 10 ani închisoare.

Pedeapsa de 10 ani închisoare este

just individualizată și reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și

periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea recurentului

și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen.

Conchizând că, în cauză au fost

pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivul de recurs invocat nu

constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385

9

C. proc.

pen., iar din oficiu nu se constată cazuri de casare, în sensul pct. 3 de la

același articol, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și dispozițiile art. 189 și

urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.I.A., împotriva deciziei penale nr. 149 din24

februarie 2006, a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 03 august 2005,

la 18 aprilie 2006.

Obligă pe recurent la plata sumei de

220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică

astăzi, 18 aprilie 2006.