ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2548/2006

Asupra recursului penal de față: În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 53 din 19 ianuarie 2006, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.A. la o pedeapsă de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 C. pen.

În baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă de 1254 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 2354/2000 de Judecătoria sectorului 5 București, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare, dispunând că execute 10 ani închisoare în condițiile art. 71 și 64 C. pen., precum și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani. A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă, perioada reținerii și a restului preventiv, începând cu data de 03 august 2005. De asemenea, prin aceeași sentință a fost condamnat în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., și inculpatul P.I.A.

la o pedeapsă de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de 621 zile din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1133/2004, a Judecătoriei sectorului 3 București, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată prin sentință de 10 ani închisoare, dispunând să execute pedeapsa de 10 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen., și i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei. De asemenea, în baza art. 67 alin. (3) C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului, P.I.A., ca pedeapsă complementară.

A fost menținută starea de arest a inculpatului și i s-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și a arestului preventiv, începând cu data de 03 august 2005. În baza art. 118 C. pen., cu referire la art. 17 din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 4,35 gr. heroină rămasă în urma analizelor de laborator și depusă la camera de corpuri delicte. S-a dispus restituirea către inculpatul E.A. a două telefoane mobile, marca Nokia și Motorola, iar către inculpatul P.I.A. a unui telefon mobil marca Samsung. Au fost obligați inculpații să plătească fiecare către stat câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare. Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond, față de actele și lucrările dosarului a arătat că reține în esență următoarea situație de fapt.

În ziua de 01 august 2005, numitul S.L.D., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, a formulat un denunț pentru a beneficia de prevederile art. 16 din Legea nr. 143/2000 privind pe E.A. despre care afirma că are cunoștință că vinde heroină cu 2.000.000 lei gramul. Ca urmare a acestui denunț, la 03 august 2005, în jurul orelor 11,30, denunțătorul împreună cu martorul H.G. s-au prezentat la organele de poliție, arătând că sunt de acord să colaboreze pentru prinderea și tragerea la răspundere penală a acestuia. Organele de cercetare penală au marcat suma de 10.000.000 lei, formată din bancnote a 500.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal, pentru a fi folosită în vederea cumpărării a 5 grame de heroină.

În acest context, denunțătorul S.L.D. l-a contactat telefonic pe inculpatul E.A., stabilind ca loc de întâlnire, str. Cobălcescu în apropierea domiciliului acestuia și ca oră, 14,00. Cei doi martori s-au deplasat împreună cu un lucrător de poliție cu autoturismul în zona stabilită, și, cum inculpatul întârzia, a fost apelant, astfel că, după cca. 5 minute, inculpatul a sosit, s-a apropiat de autoturism după care a urcat și a cerut banii de la martorul denunțător S.L.D., spunându-i că marfa o va primii în cca. 30 de minute, însă acesta a refuzat, spunând că vrea „marfa pe loc”, astfel că inculpatul a sunat o persoană căruia i-a cerut să aducă marfa. După cca.

2 minute de așteptare, de autoturism s-a apropiat un tânăr, care a fost identificat ulterior în persoana inculpatului P.I.A., care a urcat în autoturism și i-a cerut martorului denunțător să se deplaseze spre zona Unirii, însă, la intersecția Splaiul Unirii – Podul Izvor, autoturismul s-a defectat, astfel că inculpatul P.I.A. s-a deplasat singur spre zona Unirii și după cca. 30-45 de minute, s-a reîntors, după care, i s-au înmânat inculpatului E.A. cei 10.000.000 lei, care l-a rândul său i-au fost dați inculpatului P.I.A., iar acesta în schimb i-a dat o punguță, care ulterior s-a stabilit că în ea se afla heroină. La scurt timp au apărut organele de poliție, au fost identificați inculpații care au recunoscut, iar substanța adusă de către inculpatul P.I.A.

și dată inculpatului E.A. s-a constatat ca fiind „heroină”. În contextul situației de fapt expusă și reținută, s-a apreciat că fiecare dintre inculpați au comis fapta ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Față de conținutul fișelor de cazier existente la dosar, rezultă că E.A. a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare, ultima fiind în anul 2000, de 10 ani închisoare, prin sentința penală nr. 2354 din 27 iunie, de către Judecătoria sectorului 5 București, pentru tâlhărie și din care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de 1254 zile, iar P.I.A., de asemenea, a fost condamnat la mai multe pedepse cu închisoare, ultima fiind de 5 ani închisoare, prin sentința penală nr. 1133/2004, de Judecătoria sectorului 3 București, din care s-a liberat condiționat când mai avea un rest de 621 zile, a fost reținută stare de recidivă post-condamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Prin urmare, față de încadrarea juridică dată faptelor și reținând vinovăția, au fost condamnați inculpații la pedepse de câte 10 ani închisoare fiecare. La individualizarea și aplicarea pedepselor s-a menționat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen., astfel că, o pedeapsă de câte 10 ani închisoare aplicată inculpaților este de natură să ducă la reeducarea acestora. În raport de conținutul fișelor de cazier și potrivit ultimelor condamnări ale inculpaților din care aceștia s-au liberat condiționat în perioada când nu expirase durata de executare a pedepselor la care au fost condamnați, în temeiul art. 61 C. pen., au fost revocate liberările condiționate pentru restul de pedeapsă rămas neexecutat de către fiecare inculpat, rest care a fost contopit cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată, dispunând ca fiecare dintre aceștia să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, prin privare de libertate.

S-a aplicat față de cei doi inculpați pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpaților, iar potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa fiecăruia timpul executat preventiv. În conformitate cu prevederile art. 118 C. pen., cu referire la art. 17 din Legea specială nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 4,35 grame heroină rămasă în urma analizelor de laborator. Potrivit art. 362 și 363 C. proc. pen., sentința a fost atacată cu apel de către cei doi inculpați, care au invocat un motiv comun, vizând greșita individualizare a pedepsei, ca fiind mare în raport de atitudinea sinceră și plină de regret cu privire la comiterea infracțiunii.

Curtea de Apel București, secția I penală, a examinat apelurile declarate de către cei doi inculpați, în raport de motivul comun invocat, de actele și lucrările existente la dosar, de sentința pronunțată în cauză, cum și din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. și, prin decizia penală nr. 149 din 23 februarie 2006, apelurile declarate au fost respinse, ca nefondate, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În considerentele deciziei, s-a arătat că nu sunt temeiuri care să justifice reducerea pedepselor în raport de faptul că instanța de fond a interpretat în mod just prevederile art. 72 C. pen., când a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa de 10 ani închisoare, pedeapsă de natură să ducă la reeducarea inculpaților.

În conformitate cu art. 385 3 C. proc. pen., decizia și sentința au fost atacate cu recurs numai de către inculpatul P.I.A., care a invocat același motiv ca și în apel, referitor la greșita individualizare a pedepsei, în sensul că pedeapsa de 10 ani închisoare este mare, față de poziția sinceră manifestată pe tot parcursul desfășurării procesului penal. Motivul de recurs invocat constituie caz de casare în sensul pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen. Examinând recursul declarat, în raport de motivul invocat care a constituit și critică în apel, de actele și lucrările de la dosar, de decizia și sentința pronunțate în cauză, de cazul de casare înscris la pct. 14 de la art. 385 9 C. proc. pen., se constată că recursul de față este nefondat și se va respinge pentru considerente ce vor fi expuse în continuare.

În cauză, instanțele au pronunțat hotărâri legale și temeinice, nu numai din punct de vedere a reținerii corecte a situației de fapt, a încadrării juridice, a vinovăției inculpatului, dar și din punct de vedere a tragerii la răspundere penală prin durata pedepsei aplicate. Desigur că, la individualizarea pedepsei au fost avute în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările și modul în care a fost săvârșită, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani-20 ani închisoare, dar și datele personale ale acestuia care este recidivist și persistă în comiterea de fapte cu un grad ridicat de pericol social.

Prin urmare, pedeapsa aplicată inculpatului este la limita minimă prevăzută de lege și la individualizarea acesteia s-a ținut seama și de sinceritatea sa, astfel că, nu sunt temeiuri care să justifice aplicarea de circumstanțe atenuante personale și, pe cale de consecință, reducerea pedepsei sub limita minimă de 10 ani închisoare. Pedeapsa de 10 ani închisoare este just individualizată și reflectă gravitatea faptei, vinovăția inculpatului și periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea recurentului și să atingă finalitatea înscrisă la art. 52 C. pen. Conchizând că, în cauză au fost pronunțate hotărâri legale și temeinice, că motivul de recurs invocat nu constituie caz de casare potrivit pct. 14 de la art. 385 9 C. proc.

pen., iar din oficiu nu se constată cazuri de casare, în sensul pct. 3 de la același articol, recursul declarat se va respinge, ca nefondat în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 189 și urm. C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I.A., împotriva deciziei penale nr. 149 din24 februarie 2006, a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 03 august 2005, la 18 aprilie 2006. Obligă pe recurent la plata sumei de 220 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2006.