ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1748/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1396 din 4 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat pe inculpatul B.M. la 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest și s-a dedus din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 mai 2004 la zi. Totodată, s-a constatat că cele două doze de heroină ridicate de la inculpat au fost consumate în procesul analizelor de laborator.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut în fapt următoarele: La data de 17 mai 2004, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. sector 6, în baza informațiilor obținute de la denunțătoarea R.M., au procedat la organizarea unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpatului B.M. Astfel, numita M.F. a pus la dispoziția organelor de poliție suma de 1.500.000 lei, în bancnote de câte 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces verbal. La realizarea flagrantului a participat în calitate de martor asistent și numitul Y.A.I. Numita M.F. s-a deplasat pe str. Lizeanu, unde s-a întâlnit cu inculpatul, i-a înmânat acestuia suma de 600.000 lei și a primit în schimb 2 doze de heroină, moment în care organele de poliție, care urmăriseră desfășurarea întregii operațiuni, au intervenit și au procedat la prinderea și imobilizarea inculpatului.

Cu ocazia percheziției corporale efectuate asupra inculpatului s-a găsit suma de 600.000 lei compusă din 6 bancnote a câte 100.000 lei ale căror serii corespundeau cu cele consemnate în procesul-verbal. De asemenea, numita M.F. a predat organelor de poliție cele 2 doze de heroină pe care le cumpărase de la inculpat. În faza de urmărire penală inculpatul a recunoscut comiterea faptei, dar în faza de cercetare judecătorească a negat că i-ar fi vândut numitei M.F. droguri în schimbul sumei de 600.000 lei, precizând că se droga împreună cu aceasta și cumpărau amândoi droguri, pe rând. Coroborând declarația inculpatului dată în faza de urmărire penală cu declarațiile denunțătoarei și martorilor, Tribunalul a concluzionat că inculpatul B.M.

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și nu de cea prevăzută de art. 4 din aceeași lege, sens în care s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat, ca nefondată. S-a constatat existența circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 C. pen., și s-a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, deoarece inculpatul a ajutat la prinderea altui inculpat care este cercetat pentru aceeași infracțiune. Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței sus-menționate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 948/ A din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva deciziei inculpatul B.M.

a declarat recurs, susținând că a fost condamnat în mod greșit pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, el fiind consumator de droguri. A cerut schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută în art. 4 din Legea nr. 143/2000. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei. Recursul este nefondat. În ceea ce privește cererea inculpatului de a se dispune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, se constată că nu poate fi primită. Contrariu celor susținute în cadrul acestei cereri, ansamblul materialului probator administrat în cauză confirmă neîndoielnic, așa cum corect s-a relevat prin considerentele hotărârilor atacate, că fapta reținută a fost săvârșită, fiind infirmată ipoteza deținerii drogurilor pentru consum propriu, invocată de inculpat.

Astfel, la urmărirea penală, în fața procurorului și în prezența apărătorului, inculpatul a recunoscut că a început să cumpere droguri de la numiții B., G. și C. din comuna Tunari, iar ulterior să i le vândă numitei F. De asemenea, inculpatul a recunoscut că în ziua de 17 mai 2004, i-a vândut numitei M.F. două doze de heroină în schimbul sumei de 600.000 lei, fiind prins în flagrant de organele de poliție care au găsit asupra sa banii încasați. De asemenea, cu ocazia flagrantului, inculpatul a recunoscut că a vândut numitei M.F. două doze de heroină în schimbul sumei de 600.000 lei. Recunoașterile inculpatului se coroborează cu declarațiile denunțătoarei R.M., a martorilor Y.A.I., M.F. și C.E.T., care au arătat că numitul inculpat oferea spre vânzare droguri de mare risc.

În fața instanței, inculpatul a retractat, este adevărat, toate declarațiile date în cursul urmăririi penale, susținând pentru prima dată, că se droga împreună cu M.F. și cumpărau amândoi droguri, pe rând, însă această retractare nu este cu nimic justificată; mai mult, probele administrate nu confirmă faptele în sensul celor arătate în instanță. În aceste condiții, nu se poate reține în hotărârile atacate nici o nelegalitate sau netemeinicie din împrejurarea că în stabilirea situației de fapt, instanța de fond și cea de apel s-au bazat pe recunoașterile inițiale ale inculpatului, înlăturând ca nejustificată revenirea acestuia în fața instanței. În consecință, se constată că starea de fapt reținută este corectă, probele administrate dovedind vinovăția acestuia, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, așa încât cererea de a se dispune schimbarea încadrării juridice în art. 4 din aceeași lege, este nejustificată.

În același timp, instanțele reținând în sarcina inculpatului infracțiunea prevăzută de art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și condamnându-l la pedeapsa de 4 ani închisoare, prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 16 din Legea nr. 143/2000, au pronunțat o pedeapsă just individualizată, ținând seama de gravitatea faptei comise și de datele sale personale, nefiind cazul redozării ei. Motivele de casare invocate nefiind fondate și cum alte cauze de casare susceptibile de a fi invocate din oficiu, nu se constată, recursul urmează a fi respins, dispunându-se potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr. 948/ A din 13 decembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, și pentru cauze cu minori și familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 17 mai 2004 la 11 martie 2005. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2005.