ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1198/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1198/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1186

din 23 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 1749/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost

schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R.V.

din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 2

alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., i

s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 61 C. pen.,

s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 629 de zile, rămas

neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr.

708 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin decizia

penală nr. 148 din 22 martie 2000 a Curții de Apel București, rest pe care l-a

contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să

execute pedeapsa de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În temeiul dispozițiilor

art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus prevenția de la 6 februarie 2003 la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,85 gr.

heroină rămasă din procesul analizelor de laborator.

S-a luat act că proba nr. 3

reprezentând 2 folii pe care s-au pus în evidență heroină au fost distruse după

extracție.

În baza art. 17 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 3.990.000 lei

indisponibilizată la C.E.C., conform recipisei B.M.N.R. 601035 din 10 februarie

2003 și suma de 10 dolari S.U.A. depusă la B.N.R. conform procesului-verbal

seria CB 052358721/C/2003.

În temeiul art. 169 C. proc.

pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil marca Nokia nr. 350

605/80/917717/5 depus la secția 24 poliție cu dovada seria B.N.R. 02626.

În temeiul art. 191 C. proc.

pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Onorariu avocat oficiu în

sumă de 400.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 6 februarie 2004,

organele de poliție au observat două persoane de sex feminin, care au ieșit din

blocul nr. 36, fiind identificate de organele de poliție ca fiind R.M. și R.E.

Acestea au declarat că sunt în acea zonă în vizită la inculpatul R.V. La un

moment dat organele de poliție au observat că inculpata R.M. (pentru care s-a

dispus scoaterea de sub urmărire penală) a aruncat cu mâna dreaptă 3 biluțe din

hârtie cerată ce conțineau un praf de culoare maronie.

Cu privire la proveniența

celor 3 biluțe, numita R.M. a declarat că nu îi aparțin nici ei și nici

prietenei sale R.E.

Organele de poliție au

procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul inculpatului, având în

vedere locul de unde ieșiseră numitele R. și R., ocazie cu care, pe un

șifonier, sub un covor, s-au găsit 3 tuburi de medicamente în care se aflau 18

doze ce conțineau o substanță de culoare maronie. De asemenea, într-o ladă

situată deasupra unui recamier, pat, s-au găsit 6 pungi a câte 10 seringi fiecare

și două pungi desfăcute, una conținând 7 pungi, iar alta, 9 seringi de unică

folosință, precum și două folii din staniol, pe care se vedeau urmele unei

substanțe arse. Tot pe șifonierul susmenționat s-au mai găsit 25 folii rotunde

cu diametrul 6 cm. Asupra inculpatului R.V., organele de poliție au găsit suma

de 3.999.900 lei și o bancnotă de 10 dolari S.U.A., un telefon mobil marca

Nokia, iar în pat sub o pernă a fost găsit un cuțit cu lama rabatabilă în

lungime de aproximativ 17 - 18 cm.

Inculpatul R.V. a avut o

atitudine oscilantă pe tot parcursul procesului penal.

Deși inițial, în faza de

urmărire penală a declarat că nu cunoaște modul în care cele 10 doze au apărut

în locuința sa și că nu îi aparțin, ulterior acesta a revenit și a recunoscut

săvârșirea faptei, declarând că a început să vândă droguri de aproximativ două

săptămâni cu sume cuprinse între 170.000 - 200.000 lei doza.

De asemenea, inculpatul a

precizat faptul că o doză avea 0,08 și 0,11 gr. heroină, iar dintr-un gram

ieșeau în jur de 12 doze. Ulterior, în fața instanței inculpatul a declarat că

este doar consumator, iar dozele găsite în locuința sa nu-i aparțineau.

Vinovăția inculpatului a

rezultat, însă din celelalte probe administrate în cauză, din declarațiile

martorilor R.E. și R.M., când au asistat la percheziția efectuată de organele

de poliție la domiciliul inculpatului și au fost găsite mai multe doze de

heroină.

Martorul P.N., în declarația

dată la urmărirea penală a precizat că în noaptea de 5 februarie 2003 se afla

în locuința inculpatului R.V., unde se mai aflau O.F. și prietena sa, C., unde

a consumat droguri. A văzut, de asemenea, când organele de poliție au găsit în

cameră, pe șifonier, sub un covor, 12 doze de heroină în trei tuburi de

medicamente.

Martora P.P., în declarația

dată la urmărirea penală a precizat că a văzut mai multe persoane care veneau

în locuința inculpatului pentru a se droga și a asistat la percheziția

efectuată de organele de poliție, când în șifonierul din cameră au fost găsite

cutii de medicamente în care se aflau 18 doze de heroină.

Declarațiile inculpatului în

care a recunoscut săvârșirea faptei s-au coroborat cu declarațiile martorilor

audiați, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești și

cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, din care a rezultat modalitatea

în care s-au găsit drogurile în locuința inculpatului.

Fapta inculpatului

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Prin urmare, instanța de

fond a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a

faptei reținute în sarcina inculpatului R.V. din art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., față de condamnarea anterioară de 3 ani închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 708 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului

București.

Pentru infracțiunea

săvârșită, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa

închisorii, cu executare în regim de detenție, la individualizarea căreia a

avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv

pericolul social concret, modalitatea de săvârșire, dar și circumstanțele

personale ( recidiva în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.) și

atitudinea oscilantă a inculpatului.

Inculpatul a fost condamnat

la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 708 din 23

decembrie 1999, definitivă prin decizia penală nr. 148 din 22 martie 2000 a

Curții de Apel București, prin care s-a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare,

fiind arestat la data de 6.09.2000 și liberat condiționat la 10 ianuarie 2003.

Instanța de fond a reținut

că având în vedere că inculpatul a săvârșit prezenta faptă în timp ce se afla

virtual în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, în temeiul art. 61 C. pen.,

a revocat liberarea condiționată pentru restul de 629 zile rămas neexecutat din

pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 708 din 23

decembrie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 148

din 22 martie 2000 a Curții de Apel București, rest pe care l-a contopit cu

pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca în final inculpatul să

execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În considerentele sentinței,

prima instanță a mai făcut referiri și la celelalte prevederi legale

corespunzătoare măsurilor dispuse.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel inculpatul R.V., care a criticat soluția ca fiind netemeinică și

nelegală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit.

a) C. pen., întrucât nu este traficant, ci doar consumator de droguri.

Prin decizia penală nr. 809/

A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală,

pronunțată în dosarul nr. 3553/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul

declarat de inculpatul R.V. împotriva sentinței penale nr. 1186 din 23

septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

dosarul nr. 1749/2003, fiind dedusă prevenția inculpatului de la 6 februarie

2003 la zi și menținută starea de arest, precum și obligat apelantul inculpat

la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu

avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a constatat că hotărârea pronunțată este temeinică și legală,

reținând că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul a susținut

că este doar consumator de droguri, la percheziția domiciliară efectuată în

prezența martorilor asistenți au fost descoperite 18 doze de heroină, dar și 25

de folii rotunde cu diametrul de 6 cm, ce se folosesc de obicei la

confecționarea dozelor.

De asemenea, în declarațiile

date în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei,

arătând că nu este consumator de droguri și și-a manifestat chiar dorința de a

colabora cu organele de poliție pentru descoperirea altor traficanți.

Totodată, martorii R.E.,

P.P., O.F. au confirmat prin declarațiile date în faza de urmărire penală că la

percheziția domiciliară au fost găsite folii din plastic decupate în formă

rotundă și trei tuburi de medicamente în care se aflau mai multe doze de

heroină, precum și seringi de unică folosință.

De asemenea, martorul O.F. a

menționat în declarația dată în faza de urmărire penală „când îmi era rău C.

(inculpatul) îmi dădea heroină”, activitate ce se înscrie tot în elementul

material al infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

Instanța de fond a făcut o

corectă încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului.

La individualizarea

judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72

C. pen. și a aplicat o sancțiune adecvată gravității faptei și circumstanțelor

personale ale inculpatului.

Împotriva acestei decizii a

declarat, în termen legal, recurs inculpatul R.V., fără a arăta în scris

motivele.

Apărătorul inculpatului în

concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului și schimbarea

încadrării juridice dată faptei din trafic de droguri în infracțiunea de consum

de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că toate

probele administrate în cauză fac dovada că inculpatul este numai consumator,

respectiv declarațiile martorilor care au fost luate sub presiune, flagrantul

este fals, nefiind traficant de droguri. De asemenea, a solicitat reducerea

pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o consideră prea aspră, învederând

instanței că acesta are un copil minor în întreținere.

Examinând recursul declarat

de inculpatul R.V. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele

invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art.

385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul

inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza coroborată a

ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și

temeinic motivat instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului R.V. în

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de trafic de droguri de mare

risc în stare de recidivă postcondamnatorie, așa cum a fost schimbată

încadrarea juridică, în condițiile art. 334 C. proc. pen., de către prima

instanță, în raport cu situația de fapt reținută.

Înalta Curte consideră că în

cauză instanța de apel nu numai că și-a însușit argumentele instanței de fond

cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, dar, la rândul ei a dat eficiență dispozițiilor art. 63

alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evidențiind

mijloacele de probă care au relevat contribuția inculpatului de traficant,

respectiv procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului

din faza urmăririi penale în care a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile

martorilor R.E., P.P., O.F.

Astfel, instanța de apel a

înlăturat apărările inculpatului în sensul că ar fi doar consumator de droguri

și nu traficant, probele administrate evidențiind cu certitudine activitatea de

traficant a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că

fapta inculpatului R.V. de a vinde doze de heroină cuprinse între 0,08 și 0,11

grame cu sume între 170.000-200.000 lei doza, cunoscând că dintr-un gram ieșeau

circa 12 doze, activitate începută cu două săptămâni înainte de fi depistat,

iar la momentul efectuării percheziției domiciliare, ca urmare a surprinderii

martorelor R.M. și R.E., prima dintre ele aruncând trei biluțe din hârtie

cerată ce conținea un praf de culoare maronie, s-au găsit 18 doze de heroină, 6

pungi a câte 10 seringi fiecare și două pungi desfăcute ce conțineau 7 și

respectiv 9 seringi de unică folosință, precum și două folii din staniol pe

care se observau urmele unei substanțe arse, suma de 3.990.000 lei asupra

inculpatului, o bancnotă de 10 dolari S.U.A., un telefon mobil marca Nokia, un

cuțit cu lama rabatabilă, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul

incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc săvârșită în

stare de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată anterior,

rămasă definitivă și din a cărei executare a fost liberat condiționat.

Vinovăția inculpatului R.V.

a rezultat din procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de percheziție

domiciliară care atestă în detaliu locurile unde au fost găsite drogurile,

seringile și celelalte bunuri, ce se coroborează cu declarațiile inculpatului

în care a recunoscut activitatea de traficare a drogurilor evidențiată de

cunoștințele pe care acesta le avea cu privire la numărul de doze care rezultă

dintr-un gram de heroină, felul drogului, prețul unei doze, declarațiile

martorilor P.N., R.M., O.F., P.P., R.E., raportul de constatare tehnico-științifică

care atestă că probele puse la dispoziție conțineau heroină.

Astfel, criticile

recurentului inculpat că ar fi doar consumator nu și traficant nu pot fi avute

în vedere, Înalta Curte considerând că instanța de apel a apreciat corectă

încadrarea juridică a faptei, respectiv de trafic de droguri de mare risc

pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, nefiind incident cazul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., când faptei

săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

De asemenea, nici cea de-a

doua critică privind greșita individualizare a pedepsei aplicate nu poate fi

reținută, Înalta Curte apreciind că în cauză a fost făcută o adecvare a tuturor

criteriilor generale stipulate de art. 72 C. pen., la condițiile concrete, avându-se

în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, agravat de

modalitatea de săvârșire, de valoarea socială atinsă prin fapta comisă, dar și

circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o poziție oscilantă cu

privire la săvârșirea infracțiunii, este recidivist, dând dovadă de

perseverență infracțională, chiar dacă recidiva nu este specializată,

condamnarea anterioară fiind pronunțată pentru o infracțiune patrimonială

comisă cu violență, respectiv tâlhărie, așa cum rezultă din sentința depusă la

dosar și referatul întocmit cu privire la situația executării acesteia, este

divorțat, are un copil minor.

Prin cuantumul pedepsei

orientat spre minimul legal, cu executare în regim de detenție, făcându-se și

aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a considerat că numai această

pedeapsă poate să-și atingă scopurile, educativ și de exemplaritate, în

reintegrarea viitoare pozitivă în societate a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că,

atât prin pedeapsa aplicată, cât și prin modalitatea de executare privativă de

libertate s-a dat eficiență în mod plural criteriilor specifice

individualizării judiciare a pedepselor, nefiind incident nici cel de-al doilea

caz de casare invocat, respectiv art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.,

referitor la aplicarea pedepselor greșit individualizate în raport cu

prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, Înalta Curte

consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub

toate aspectele, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi

putut invoca din oficiu potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

Față de aceste considerente,

Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei

penale nr. 809/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală.

Se va deduce din pedeapsă,

timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 februarie 2003 la 17

februarie 2005.

În conformitate cu art. 192

alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr.

809/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 6 februarie 2003 la 17 februarie

2005.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma

de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 februarie 2005.