ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1198/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1186 din 23 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1749/2003, în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei reținute în sarcina inculpatului R.V. din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul R.V. la pedeapsa de 12 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., i s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea pedepsei principale. În temeiul art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată pentru restul de 629 de zile, rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 708 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 148 din 22 martie 2000 a Curții de Apel București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În temeiul dispozițiilor art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 6 februarie 2003 la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 0,85 gr. heroină rămasă din procesul analizelor de laborator. S-a luat act că proba nr. 3 reprezentând 2 folii pe care s-au pus în evidență heroină au fost distruse după extracție. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 3.990.000 lei indisponibilizată la C.E.C., conform recipisei B.M.N.R. 601035 din 10 februarie 2003 și suma de 10 dolari S.U.A.

depusă la B.N.R. conform procesului-verbal seria CB 052358721/C/2003. În temeiul art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil marca Nokia nr. 350 605/80/917717/5 depus la secția 24 poliție cu dovada seria B.N.R. 02626. În temeiul art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariu avocat oficiu în sumă de 400.000 lei s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în fapt, că la data de 6 februarie 2004, organele de poliție au observat două persoane de sex feminin, care au ieșit din blocul nr. 36, fiind identificate de organele de poliție ca fiind R.M.

și R.E. Acestea au declarat că sunt în acea zonă în vizită la inculpatul R.V. La un moment dat organele de poliție au observat că inculpata R.M. (pentru care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală) a aruncat cu mâna dreaptă 3 biluțe din hârtie cerată ce conțineau un praf de culoare maronie. Cu privire la proveniența celor 3 biluțe, numita R.M. a declarat că nu îi aparțin nici ei și nici prietenei sale R.E. Organele de poliție au procedat la efectuarea unei percheziții la domiciliul inculpatului, având în vedere locul de unde ieșiseră numitele R. și R., ocazie cu care, pe un șifonier, sub un covor, s-au găsit 3 tuburi de medicamente în care se aflau 18 doze ce conțineau o substanță de culoare maronie.

De asemenea, într-o ladă situată deasupra unui recamier, pat, s-au găsit 6 pungi a câte 10 seringi fiecare și două pungi desfăcute, una conținând 7 pungi, iar alta, 9 seringi de unică folosință, precum și două folii din staniol, pe care se vedeau urmele unei substanțe arse. Tot pe șifonierul susmenționat s-au mai găsit 25 folii rotunde cu diametrul 6 cm. Asupra inculpatului R.V., organele de poliție au găsit suma de 3.999.900 lei și o bancnotă de 10 dolari S.U.A., un telefon mobil marca Nokia, iar în pat sub o pernă a fost găsit un cuțit cu lama rabatabilă în lungime de aproximativ 17 - 18 cm. Inculpatul R.V. a avut o atitudine oscilantă pe tot parcursul procesului penal.

Deși inițial, în faza de urmărire penală a declarat că nu cunoaște modul în care cele 10 doze au apărut în locuința sa și că nu îi aparțin, ulterior acesta a revenit și a recunoscut săvârșirea faptei, declarând că a început să vândă droguri de aproximativ două săptămâni cu sume cuprinse între 170.000 - 200.000 lei doza. De asemenea, inculpatul a precizat faptul că o doză avea 0,08 și 0,11 gr. heroină, iar dintr-un gram ieșeau în jur de 12 doze. Ulterior, în fața instanței inculpatul a declarat că este doar consumator, iar dozele găsite în locuința sa nu-i aparțineau. Vinovăția inculpatului a rezultat, însă din celelalte probe administrate în cauză, din declarațiile martorilor R.E. și R.M., când au asistat la percheziția efectuată de organele de poliție la domiciliul inculpatului și au fost găsite mai multe doze de heroină.

Martorul P.N., în declarația dată la urmărirea penală a precizat că în noaptea de 5 februarie 2003 se afla în locuința inculpatului R.V., unde se mai aflau O.F. și prietena sa, C., unde a consumat droguri. A văzut, de asemenea, când organele de poliție au găsit în cameră, pe șifonier, sub un covor, 12 doze de heroină în trei tuburi de medicamente. Martora P.P., în declarația dată la urmărirea penală a precizat că a văzut mai multe persoane care veneau în locuința inculpatului pentru a se droga și a asistat la percheziția efectuată de organele de poliție, când în șifonierul din cameră au fost găsite cutii de medicamente în care se aflau 18 doze de heroină.

Declarațiile inculpatului în care a recunoscut săvârșirea faptei s-au coroborat cu declarațiile martorilor audiați, atât la urmărirea penală, cât și în cursul cercetării judecătorești și cu procesul-verbal de percheziție domiciliară, din care a rezultat modalitatea în care s-au găsit drogurile în locuința inculpatului. Fapta inculpatului întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. Prin urmare, instanța de fond a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatului R.V.

din art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., față de condamnarea anterioară de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 708 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului București. Pentru infracțiunea săvârșită, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii, cu executare în regim de detenție, la individualizarea căreia a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv pericolul social concret, modalitatea de săvârșire, dar și circumstanțele personale ( recidiva în modalitatea prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.) și atitudinea oscilantă a inculpatului.

Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare, prin sentința penală nr. 708 din 23 decembrie 1999, definitivă prin decizia penală nr. 148 din 22 martie 2000 a Curții de Apel București, prin care s-a majorat pedeapsa la 5 ani închisoare, fiind arestat la data de 6.09.2000 și liberat condiționat la 10 ianuarie 2003. Instanța de fond a reținut că având în vedere că inculpatul a săvârșit prezenta faptă în timp ce se afla virtual în executarea pedepsei de 5 ani închisoare, în temeiul art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată pentru restul de 629 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 708 din 23 decembrie 1999 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 148 din 22 martie 2000 a Curții de Apel București, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, dispunând ca în final inculpatul să execute pedeapsa de 12 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În considerentele sentinței, prima instanță a mai făcut referiri și la celelalte prevederi legale corespunzătoare măsurilor dispuse. Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul R.V., care a criticat soluția ca fiind netemeinică și nelegală, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., întrucât nu este traficant, ci doar consumator de droguri. Prin decizia penală nr. 809/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 3553/2004 a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.V.

împotriva sentinței penale nr. 1186 din 23 septembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 1749/2003, fiind dedusă prevenția inculpatului de la 6 februarie 2003 la zi și menținută starea de arest, precum și obligat apelantul inculpat la 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei onorariu avocat oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că hotărârea pronunțată este temeinică și legală, reținând că din coroborarea probelor administrate în cauză a rezultat vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000.

Deși inculpatul a susținut că este doar consumator de droguri, la percheziția domiciliară efectuată în prezența martorilor asistenți au fost descoperite 18 doze de heroină, dar și 25 de folii rotunde cu diametrul de 6 cm, ce se folosesc de obicei la confecționarea dozelor. De asemenea, în declarațiile date în faza de urmărire penală, inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, arătând că nu este consumator de droguri și și-a manifestat chiar dorința de a colabora cu organele de poliție pentru descoperirea altor traficanți. Totodată, martorii R.E., P.P., O.F. au confirmat prin declarațiile date în faza de urmărire penală că la percheziția domiciliară au fost găsite folii din plastic decupate în formă rotundă și trei tuburi de medicamente în care se aflau mai multe doze de heroină, precum și seringi de unică folosință.

De asemenea, martorul O.F. a menționat în declarația dată în faza de urmărire penală „când îmi era rău C. (inculpatul) îmi dădea heroină”, activitate ce se înscrie tot în elementul material al infracțiunii de trafic de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000. Instanța de fond a făcut o corectă încadrare juridică a faptei reținută în sarcina inculpatului. La individualizarea judiciară a pedepsei instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. și a aplicat o sancțiune adecvată gravității faptei și circumstanțelor personale ale inculpatului. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpatul R.V., fără a arăta în scris motivele.

Apărătorul inculpatului în concluziile orale, în dezbateri a invocat dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând admiterea recursului și schimbarea încadrării juridice dată faptei din trafic de droguri în infracțiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, arătând că toate probele administrate în cauză fac dovada că inculpatul este numai consumator, respectiv declarațiile martorilor care au fost luate sub presiune, flagrantul este fals, nefiind traficant de droguri. De asemenea, a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o consideră prea aspră, învederând instanței că acesta are un copil minor în întreținere. Examinând recursul declarat de inculpatul R.V.

împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivele invocate ce se vor analiza prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatului ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios și temeinic motivat instanța de apel a stabilit vinovăția inculpatului R.V. în săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., de trafic de droguri de mare risc în stare de recidivă postcondamnatorie, așa cum a fost schimbată încadrarea juridică, în condițiile art. 334 C. proc.

pen., de către prima instanță, în raport cu situația de fapt reținută. Înalta Curte consideră că în cauză instanța de apel nu numai că și-a însușit argumentele instanței de fond cu privire la vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, dar, la rândul ei a dat eficiență dispozițiilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, evidențiind mijloacele de probă care au relevat contribuția inculpatului de traficant, respectiv procesul-verbal de percheziție domiciliară, declarațiile inculpatului din faza urmăririi penale în care a recunoscut săvârșirea faptei, declarațiile martorilor R.E., P.P., O.F. Astfel, instanța de apel a înlăturat apărările inculpatului în sensul că ar fi doar consumator de droguri și nu traficant, probele administrate evidențiind cu certitudine activitatea de traficant a inculpatului.

Înalta Curte apreciază că fapta inculpatului R.V. de a vinde doze de heroină cuprinse între 0,08 și 0,11 grame cu sume între 170.000-200.000 lei doza, cunoscând că dintr-un gram ieșeau circa 12 doze, activitate începută cu două săptămâni înainte de fi depistat, iar la momentul efectuării percheziției domiciliare, ca urmare a surprinderii martorelor R.M.

și R.E., prima dintre ele aruncând trei biluțe din hârtie cerată ce conținea un praf de culoare maronie, s-au găsit 18 doze de heroină, 6 pungi a câte 10 seringi fiecare și două pungi desfăcute ce conțineau 7 și respectiv 9 seringi de unică folosință, precum și două folii din staniol pe care se observau urmele unei substanțe arse, suma de 3.990.000 lei asupra inculpatului, o bancnotă de 10 dolari S.U.A., un telefon mobil marca Nokia, un cuțit cu lama rabatabilă, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc săvârșită în stare de recidivă postcondamnatorie, în raport cu pedeapsa aplicată anterior, rămasă definitivă și din a cărei executare a fost liberat condiționat.

Vinovăția inculpatului R.V. a rezultat din procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de percheziție domiciliară care atestă în detaliu locurile unde au fost găsite drogurile, seringile și celelalte bunuri, ce se coroborează cu declarațiile inculpatului în care a recunoscut activitatea de traficare a drogurilor evidențiată de cunoștințele pe care acesta le avea cu privire la numărul de doze care rezultă dintr-un gram de heroină, felul drogului, prețul unei doze, declarațiile martorilor P.N., R.M., O.F., P.P., R.E., raportul de constatare tehnico-științifică care atestă că probele puse la dispoziție conțineau heroină.

Astfel, criticile recurentului inculpat că ar fi doar consumator nu și traficant nu pot fi avute în vedere, Înalta Curte considerând că instanța de apel a apreciat corectă încadrarea juridică a faptei, respectiv de trafic de droguri de mare risc pentru care a fost trimis în judecată inculpatul, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., când faptei săvârșite i s-a dat o greșită încadrare juridică.

De asemenea, nici cea de-a doua critică privind greșita individualizare a pedepsei aplicate nu poate fi reținută, Înalta Curte apreciind că în cauză a fost făcută o adecvare a tuturor criteriilor generale stipulate de art. 72 C. pen., la condițiile concrete, avându-se în vedere gradul de pericol social ridicat al faptei comise, agravat de modalitatea de săvârșire, de valoarea socială atinsă prin fapta comisă, dar și circumstanțele personale ale inculpatului, care a avut o poziție oscilantă cu privire la săvârșirea infracțiunii, este recidivist, dând dovadă de perseverență infracțională, chiar dacă recidiva nu este specializată, condamnarea anterioară fiind pronunțată pentru o infracțiune patrimonială comisă cu violență, respectiv tâlhărie, așa cum rezultă din sentința depusă la dosar și referatul întocmit cu privire la situația executării acesteia, este divorțat, are un copil minor.

Prin cuantumul pedepsei orientat spre minimul legal, cu executare în regim de detenție, făcându-se și aplicarea dispozițiilor art. 61 C. pen., s-a considerat că numai această pedeapsă poate să-și atingă scopurile, educativ și de exemplaritate, în reintegrarea viitoare pozitivă în societate a inculpatului. Înalta Curte apreciază că, atât prin pedeapsa aplicată, cât și prin modalitatea de executare privativă de libertate s-a dat eficiență în mod plural criteriilor specifice individualizării judiciare a pedepselor, nefiind incident nici cel de-al doilea caz de casare invocat, respectiv art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la aplicarea pedepselor greșit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen.

Astfel, Înalta Curte consideră că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și temeinică sub toate aspectele, neconstatând nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 809/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 februarie 2003 la 17 februarie 2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., se va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.V. împotriva deciziei penale nr. 809/ A din 28 octombrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 6 februarie 2003 la 17 februarie 2005. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 februarie 2005.