ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 849/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentința penală nr. 69 din 01 februarie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală, în temeiul disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen, a condamnat pe inculpatul V.A. la o pedeapsă de 4 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a revocat beneficiul suspendării condiționate față de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată prin Sentința penală nr. 1265 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1270 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București și a dispus executarea acesteia alăturat de pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul având de executat o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În temeiul disp. art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a aplicat aceluiași inculpat o pedeapsă de 2 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen. a fost revocat beneficiul suspendării condiționate față de pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin Sentința penală nr. 1265 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1270 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București și a dispus executarea alăturată a acesteia cu pedeapsa stabilită în cauză, inculpatul având de executat o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare.

Conform art. 33 lit. a) - 34 lit. b) și 35 C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului pentru cele două infracțiuni săvârșite, astfel cum au rezultat acestea în urma aplicării disp. art. 83 C. pen., inculpatul având de executat în final o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen. a fost interzise inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe perioada executării pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C. pen. a computat din durata pedepsei pronunțate reținerea din data de 17 iunie 2008.

În baza art. 14 alin. (2) și 346 C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată în cauză de B.F. IFN SA.

În temeiul disp. art. 118 lit. b), c) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpat a bunurilor ridicate de organele de poliție și depuse la camera de corpuri delicte conform dovezilor, cu excepția următoarelor bunuri: două stopuri auto, două proiectoare auto, patru jante auto marca A. pentru auto B., 1 TV LCD marca S., 1 mașinuță DVD Player cu telecomandă, ce urmează a fi restituite inculpatului, conform art. 109 alin. (4) C. proc. pen., constatând că nu au legătură cu cauza.

În temeiul disp. art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la 1500 RON cheltuieli judiciare către stat, din care 1000 RON reprezentând cheltuieli ocazionate de desfășurarea urmăririi penale.

S-a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București emis la data de 09 decembrie 2009 în Dosarul nr. 177/P/2008 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului V.A. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 27 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. Pen.

În fapt s-a reținut că în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, inculpatul V.A. a efectuat mai multe tranzacții frauduloase prin intermediul site-urilor aparținând comercianților SC P.M. SRL, SC N.L. SRL și G., precum și altor comercianți străini, ce au în obiectul lor de activitate și comerțul electronic cu decontare prin B., cauzându-se un prejudiciu total de 19.421,60 lei RON.

Situația de fapt expusă în actul de sesizare se întemeiază pe următoarele mijloace de probă: sesizare B. SA; declarații învinuiți; declarații martori; procese-verbale de percheziții (domiciliare, informatice, corporale); documente bancare ; dovezi de depunere la camera de corpuri delicte.

În cursul cercetării judecătorești a fost ascultat inculpatul V.A. (declarația fiind consemnată și atașată dosarului de instanță), care și-a menținut susținerile făcute pe parcursul urmăririi penale, în sensul că a efectuat comenzile on-line la rugămintea unui prieten pe nume C.A.A., acesta fiind cel care îi furniza datele privitoare la bunurile ce urmau a fi achiziționate, societățile vizate, precum și datele conturilor.

Inculpatul a arătat că a fost de bună-credință și că a crezut că respectivele tranzacții sunt legale, folosind numele său real, CNP-ul, e-mail-ul și numărul de telefon personal.

Referitor la cardul B.P. a arătat că a fost de fapt o glumă, fără a urmări folosirea respectivului card. A precizat că era un card ce îi aparținea și care era expirat, pe care C. sau un alt prieten l-a copiat, fără a exista posibilitatea de a fi folosit.

Au fost, de asemenea, ascultați martorii din lucrări: C.A., C.C.C., L.N., G.W. și D.D.L., care și-au menținut în totalitate declarațiile făcute în faza de urmărire penală.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :

În luna ianuarie 2008, lucrători din cadrul B. Departamentul fraude au sesizat organele de poliție din cadrul B.C.C.O București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 215 alin. (1) - (3) din C. pen., comunicând o listă cu mai multe tranzacții frauduloase, constând în achiziționarea de bunuri prin intermediul magazinelor virtuale p. și s., pentru plata cărora s-au folosit numere de carduri emise de bănci din străinătate, care, introduse la plată, au fost refuzate, fiind utilizate în mod fraudulos.

Din verificarea numerelor de telefon de la care s-au efectuat comenzile s-a constatat că acestea aparțin numiților V.A. și G.W.

Astfel, prin rezoluția din data de 12 iunie 2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a confirmat începerea urmăririi penale față de numiții V.A. și G.W. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, respectiv art. 20 C. pen. rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, verificându-se IP-ul nr. aaa, aparținând calculatorului de unde s-au efectuat comenzile on-line, folosindu-se numere de carduri, s-a constatat că acesta aparține numitei P.P. cu domiciliul în B., adresă la care domiciliază și numitul V.A.

Din datele puse la dispoziție de B. Finance a reieșit că în data de 28 decembrie 2007, a fost emisă factura fiscală cu nr. bbb de către SC N.L. SRL pe numele inculpatului V.A., în sumă de 5101.98 RON pentru un LCD K. și o cameră foto D., plata fiind efectuată prin intermediul cardului, iar adresa de livrare a bunurilor fiind București, Calea G.

Totodată, conform declarațiilor martorului C.C.C., asociat unic al SC P.M. SRL, în zilele de 19 decembrie 2007, respectiv 20 decembrie 2007, a livrat două comenzi constând în parfumuri către inculpatul V.A., ce au fost solicitate on-line, plătite cu cardul și pe care învinuitul le-a primit personal la adresa de domiciliu din B. În continuarea declarației numitul C.C. a arătat că în luna ianuarie a anului 2008 a fost contactat de către reprezentanții B., spre a i se comunica faptul că tranzacțiile efectuate de către inculpatul V.A. prin intermediul site-ului P. aparținând SC P.M. SRL, au fost efectuate cu numere de carduri folosite fără acordul titularului, fiind astfel obligat să returneze spre B. sumele de bani reprezentând cele două comenzi, în valoare de 610.54 RON.

Comerciantul G.E. a comunicat organelor de urmărire penală că inculpatul V.A. a efectuat în perioada noiembrie 2007 - iunie 2008, un număr de 33 de comenzi on-line atât către această societate, cât și către parteneri ai acesteia, din care 25 au fost autorizate de către băncile emitente ale cardurilor folosite, iar 8 au fost respinse pe motiv de fonduri insuficiente, tranzacție refuzată, card furat, etc.

În data de 17 iunie 2008, în urma informațiilor comunicate de către S., care urma să livreze, conform unei comenzi on-line, un DVD D. către inculpatul V.A., la adresa de domiciliu a acestuia, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București au efectuat o percheziție domiciliară în baza autorizației din 13 iunie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 București, la imobilul situat în B..

În urma acțiunii desfășurate de către organele de poliție, la adresa sus-menționată a fost găsită numita C.A., bunica inculpatului V.A. De asemenea, cu această ocazie au fost descoperite și ridicate mai multe componente de calculator, conform procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 17 iunie 2008.

În data de 17 iunie 2008 inculpatul V.A. nu a fost găsit la adresa de domiciliu, acesta fiind depistat în trafic, iar în urma controlului corporal efectuat asupra sa, au fost găsite mai multe bunuri, printre care 2 carduri BCR pe numele său, un card multibonus, o cartelă PVC ce avea lipită pe o parte un abțibild cu emblema Mastercard. În urma verificării cardurilor găsite asupra învinuitului V.A. a rezultat că toate sunt autentice, cu excepția unei cartele PVC ce are lipită pe o parte un abțibild cu emblema Mastercard, iar pe cealaltă parte are o bandă neagră, care a fost falsificată și care are inscripționate informații bancare.

Prin Încheierea nr. 17605/299/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 08 octombrie 2008, în cauză a fost autorizată efectuarea unei percheziții informatice asupra sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor informatice, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 17 iunie 2008, la domiciliul inculpatului V.A., rezultatul acesteia fiind consemnat în procesul-verbal din data de 16 octombrie 2008.

Inculpatul V.A. a recunoscut că a efectuat comenzile on-line în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2009, susținând însă că acestea au fost făcute la rugămintea unui prieten, un anume C.A.A., care i-a trimis în acest sens un SMS în care îi indica un număr de card, împreună cu data expirării și codul de siguranță al acestuia. De asemenea, a arătat că în luna decembrie 2007 învinuitul a primit mai multe numere de carduri de la această persoană, cu care a efectuat comenzi on-line printre care și parfumuri. A mai menționat că a făcut comenzile de la calculatorul său de acasă și că a comunicat seria de buletin ca fiind a lui C.A., însă ca persoană care a efectuat tranzacțiile a fost trecut martorul G.W.

Apărările inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cauză, care dovedesc nesinceritatea susținerilor acestuia.

Astfel, în cauză s-au efectuat cercetări la Centrul Național de Administrarea Bazelor de Date Privind Evidența Persoanelor, însă nu s-a reușit identificarea numitului C.A.A. sau stabilirea vreunei date de stare civilă.

De asemenea, în urma verificării cartelei SIM C. cu nr. 0001 aparținând inculpatului V.A., a rezultat că, în data de 15 iunie 2008 acesta a primit un SMS de la numărul de telefon 0002 cu următorul mesaj : "5266247749099730 pe față 755 pe spate valabilă 0610". Acest număr de card a fost verificat la băncile comerciale din România și a rezultat că nu a fost folosit în rețeaua acestora.

Se poate constata astfel că, inculpatului i s-a dat posibilitatea de a combate probele, însă această atitudine prin care se exprimă dezacordul față de conținutul unei probe nu trebuie să se mărginească la simpla negare a faptelor sau împrejurărilor ce rezultă din probe, ci presupune administrarea de probe contrare. Sub acest aspect, s-a stabilit de mult regula că cel ce afirmă este obligat să dovedească afirmația făcută ("eius probatio qui dicit, non qui negat").

Or, simpla afirmație a inculpatului în sensul existenței unei alte persoane care i-ar fi furnizat datele folosite la efectuarea tranzacțiilor, nesusținută în mod veridic de nici o probă, trebuie interpretată ca o încercare a acestuia de a înlătura răspunderea sa penală, cu relevanță numai în ceea ce privește atitudinea sa pe parcursul procesului penal, ca un criteriu ce trebuie avut în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.

Din moment ce, din ansamblul probelor administrate rezultă că inculpatul este autorul tranzacțiilor frauduloase pentru care s-a dispus trimiterea sa în judecată, împrejurarea că acesta susține că a acționat cu bună-credință nu poate infirma concluzia referitoare la vinovăția sa; astfel ar însemna, pe de o parte, să se ignore probele existente, iar pe de altă parte, să se acorde, de principiu, declarațiilor acestuia, o valoare probantă prestabilită, determinantă pentru reținerea vinovăției ori nevinovăției, ceea ce desigur este inadmisibil în raport și cu disp. art. 63 alin. (2) C. proc. pen.

În opinia instanței, astfel cum rezultă din materialul probator administrat în cauză, inculpatul și-a reprezentat acțiunile comise, modul de înfăptuire, având reprezentarea rezultatului socialmente periculos la care conduc faptele sale și în aceste condiții el urmărind producerea acestui rezultat, fiind astfel realizată cerința formei de vinovăție impusă de lege (intenție, respectiv intenție directă în speța de față).

Ca atare, instanța apreciază ca fiind pe deplin dovedite, atât existența faptelor, cât și a vinovăției inculpatului V.A. în săvârșirea acestora, constatând sub aspectul încadrării juridice că fapta inculpatului de a efectua în mod fraudulos tranzacții bancare cu carduri false sau fără a avea acordul titularilor acestora întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prev. și ped. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, iar fapta acestuia de a falsifica o cartelă PVC prin aplicarea unui abțibild Mastercard, pe cele ale infracțiunii prev. și ped. de art. 24 alin. (1) din aceeași lege.

Privitor la prima infracțiune, este cunoscut (în mod evident și de către inculpat) că cele mai multe operațiuni financiare frauduloase au loc pe internet.

Poșta electronică și internetul sunt printre principalele căi de fraudare a comercianților care vând și transportă produse, beneficiind de facilitățile oferite de comerțul electronic (on-line). Termenul folosit în industria de profil, pentru comenzi de tip catalog ori alte tranzacții similare, este CNP - Card Not Present, ceea ce înseamnă că nu este necesară inspectarea fizică a instrumentului de plată electronică.

În aceste condiții, comerciantul se bazează exclusiv pe informațiile furnizate de deținătorul cardului (ori de persoana care pretinde că este deținătorul cardului) prin intermediul telefonului, poștei electronice sau a formularelor on-line de pe website-uri.

Pentru comerciant este dificil de verificat dacă deținătorul de card autorizează în mod legal tranzacția. În plus, este bine știut faptul că tranzacțiile electronice de valoare mică nu sunt supuse în mod automat verificărilor și există șanse foarte mici să fie ulterior investigate de către instituția bancară ori de către comerciantul acceptant.

În ceea ce privește cea de a doua infracțiune, instanța reține că este considerat a fi un card de credit contrafăcut orice instrument care este produs în mod ilegal și embosat, encodat și/sau căruia îi sunt atribuite elemente specifice aparținând unui card de credit, cu intenția de a copia un card de credit acceptat într-un program de plăți cu cardul. Deci, prin contrafacere se înțelege confecționarea, producerea sau imitarea unui instrument de plată electronică. Nu are relevanță dacă imitația este desăvârșită sau neizbutită, fiind suficient să poată circula și interacționa cu sistemele informatice vizate.

Or, respectiva cartelă PVC avea pe o parte un abțibild cu inscripția B. Bank și în urma citirii cu ajutorul unui cititor electronic a datelor conținute pe banda magnetică a rezultat că aceasta prezintă date de tip bancar, fiind un card emis de B.P. SA Bucharest România.

Rezultă așadar că acest fals imită instrumentele electronice de plată aflate pe piață în condițiile Regulamentului BNR nr. 6 din 2006, respectând în același timp și condițiile de valabilitate, ceea ce face să fie realizat elementul material al infracțiunii prev. de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002.

Tot sub aspectul încadrării juridice, instanța va avea în vedere și datele ce rezultă din fișa de cazier judiciar a inculpatului, în sensul că acesta a fost anterior condamnat prin Sentința penală nr. 1265 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1270 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), 2 C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. și a dispozițiilor art. 81 - 82 C. pen.

În raport de această condamnare, instanța constată incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., faptele deduse judecății fiind săvârșite în stare de recidivă mare postcondamnatorie, respectiv în interiorul termenului de încercare stabilit conform art. 82 C. pen., precum și a dispozițiilor art. 83 C. Pen.

La individualizarea judiciară a pedepselor ce urmează a fi stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile comise de către inculpat, instanța va avea în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen., astfel încât aceste pedepse să fie în deplină concordanță atât cu gradul de pericol social generic și concret al faptelor comise, cât și cu trăsăturile specifice persoanei inculpatului.

II. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel partea civilă SC B. Finance IFN SA, care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile având în vedere că a suferit un prejudiciu material constând în sumele de bani obținute de inculpat, pe care a trebuit să le achite clienților săi, cei direct păgubiți prin activitatea infracțională a inculpatului, arătând că acest prejudiciu este rezultatul direct al infracțiunii, motivele pe larg ale apelului fiind depuse în scris la dosarul cauzei, și inculpatul V.A., care a invocat de asemenea nelegalitatea sentinței sub aspectul laturii penale, solicitând achitarea sa deoarece nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunilor, menționând că operațiunile frauduloase nu s-au realizat de pe calculatorul său, vinovată de producerea prejudiciilor fiind banca, care a dispus achitarea unor sume de bani pentru tranzacții nefinalizate, ci în curs de operare.

Analizând actele dosarului și sentința penală apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu sub toate aspectele de drept și de fapt, în conformitate cu disp. art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea reține următoarele:

Instanța de fond a analizat probele administrate în cauză și a reținut în mod corect atât situația de fapt cât și încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpat, (cu amendamentul la care Curtea va face referire ulterior cu privire la infracțiunea prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002) din probele administrate atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanțelor de fond și apel, rezultând că în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, inculpatul V.A. a efectuat mai multe tranzacții frauduloase prin intermediul site-urilor aparținând comercianților SC SC P.M. SRL, SC N.L. SRL și G., precum și altor comercianți străini, ce au în obiectul lor de activitate și comerțul electronic cu decontare prin B., cauzându-se un prejudiciu total de 19.421,60 lei RON, fapte care întrunesc atât sub aspectul laturii obiective cât și sub aspectul laturii subiective elementele constitutive ale infracțiunilor prev. de art. 27 alin. (1) și art. 24 alin. (1) din Legea nr. 365/2002, fiecare cu aplicarea art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen., ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Această situație de fapt rezultă din coroborarea mijloacelor de probă administrate atât în cursul urmăririi penale, al cercetării judecătorești în fața instanțelor de fond și apel, respectiv sesizarea B. SA, declarațiile martorilor C.A., C.C.C., L.N., G.W. și D.D.L., procese-verbale de percheziții (domiciliare, informatice, corporale); documente bancare și toate înscrisurile depuse de partea vătămată.

Curtea constată că inculpatul a declarat în motivele de apel și în susținerea acestora că de fapt nu este persoana care a efectuat tranzacțiile frauduloase ci că acele tranzacții au fost efectuate de la un alt calculator, cu un alt IP, dat fiind că la momentele la care se pretinde că s-ar fi efectuat acele tranzacții se afla fizic la serviciu, așadar într-un alt loc decât cel în care se afla calculatorul său.

Curtea reține că atitudinea inculpatului este consecventă în sensul susținerii nevinovăției însă apărările sale s-au modificat substanțial față de cele învederate instanței de fond, de această dată inculpatul susținând că de fapt nu a efectuat el acele comenzi, acestea nefiind efectuate de la calculatorul său, aspecte pe care Curtea nu le poate reține față de probatoriul administrat, reținând că anterior, atât în cursul urmăririi penale cât și în fața instanței de fond acesta a recunoscut că a efectuat tranzacțiile frauduloase dar că nu a avut reprezentarea caracterului penal al faptelor sau că a avut încredere într-un amic al său, care îi furniza datele cardurilor, despre care inculpatul a crezut astfel că sunt reale și că există acordul titularilor de a fi folosite.

Curtea reține astfel că în urma sesizării depuse de către B. Departamentul Fraude referitoare la achiziționarea de bunuri prin intermediul magazinelor virtuale p. și s., la plata cărora s-au folosit carduri emise de bănci din străinătate refuzate la plată, s-a constatat că numerele de telefon utilizate la aceste achiziții aparțin inculpatului și martorului G.W. iar IP-ul calculatorului de unde s-au efectuat comenzile on-line cu nr. aaa și aparține P.P. cu domiciliul în B., adresă la care domiciliază și inculpatul. Curtea reține de asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de partea civilă dar și de către societățile care au executat comenzile primite on-line, respectiv SC N.L. SRL, SC P.M. SRL, P. și G. că facturile fiscale au fost emise pe numele inculpatului iar adresa de expediere a obiectelor achiziționate a fost aceea la care domicilia inculpatul, reprezentații acestora declarând că au fost contactați la scurt timp după procesarea datelor de către banca comercială B., aceasta aducându-le la cunoștință că plățile au fost efectuate cu carduri false, în mod fraudulos, verificările ulterioare stabilind că toate aceste tranzacții frauduloase au fost efectuate de pe calculatorul folosit de inculpat, identificat la domiciliul acestuia, perchezițiile domiciliară și informatică, respectiv procesele-verbale, necontestate de inculpat, încheiate da organele judiciare cu privire la informațiile din calculatorul ridicat de la domiciliul inculpatului, utilizat de acesta, atestând acestea împrejurări.

Astfel, Curtea reține din aceste procese-verbale că pe hard-diskurile identificate s-a constatat existența unor fișiere tip pagină de internet rezultate în urma accesării adreselor de poștă electronică "a." și "e.", fișiere de același tip ce conțin informații cu privire la mijloacele de plată electronică, cu nume și prenume titular, fișiere tip text în conținutul cărora au fost identificate informații privind mijloace de plată electronică, nume de utilizator, parole de acces pentru conturi de eBay,adrese de IP, liste cu adrese de poștă electronică, date de identificare ale unui cont ePassporte cu datele "V.A. Calea G. și numărul cărții de credit 4..., la percheziția domiciliară fiind ridicată și cartea de credit PVC cu banda magnetică pe fața căreia sunt înscrise B. BANK Mastercard, cu privire la această cartelă rezultând că a fost falsificată, banca emitentă confirmând inexistența unei asemenea cartele valabile, deși informațiile bancare inscripționate încercau să ateste validitatea acesteia.

În raport de aceste probe administrate, Curtea apreciază că vinovăția inculpatului a fost dovedită, susținerile acestuia din fața instanței de fond fiind înlăturate în mod întemeiat, Curtea apreciind că s-a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor privind valoarea probantă a declarației inculpatului în procesul penal, care potrivit art. 69 C. proc. pen. se reține doar în măsura în care se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză. În mod corect instanța de fond a înlăturat apărările inculpatului care a arătat că a efectuat comenzile on-line la rugămintea unui prieten, C.A.A., care i-a trimis în acest sens un SMS în care îi indica un număr de card, împreună cu data expirării și codul de siguranță al acestuia și de la care a primit mai multe numere de carduri, cu care a efectuat comenzi on-line față de adresa emisă de Centrul Național de Administrarea Bazelor de Date Privind Evidența Persoanelor, care atestă că nu a putut fi identificată vreo persoană cu acele date, inculpatul admițând așadar că acele comenzi au fost efectuate de la calculatorul al cărui unic utilizator era în acea perioadă, încercând doar să transfere vinovăția asupra unor alte persoane, despre a căror existență însă nu a putut da relații, fiind așadar cu atât mai puțin posibil să dovedească vinovăția unor astfel de persoane.

Probele administrate dovedesc că inculpatul este autorul tranzacțiilor frauduloase pentru care s-a dispus condamnarea, Curtea arătând că în mod justificat Tribunalul a reținut că inculpatul a avut reprezentarea atât a acțiunilor cât și a rezultatului socialmente periculos, rezultat pe care l-a urmărit.

Așa cum acesta nu a probat lipsa de temeinicie a acuzației în fața instanței de fond, nu a putut proba nici cele susținute în fața instanței de apel. Deși Curtea a încuviințat acestuia probele solicitate în sensul dovedirii susținerilor, inculpatul nu a putut administra probele încuviințate, astfel încât, limitându-se la a susține netemeinicia acuzațiilor fără a dovedi contrariul, fără a dovedi cele susținute, Curtea constată că vinovăția sa a fost dovedită față de toate probele administrate la care s-a făcut referire anterior, motiv pentru care va respinge apelul acestuia ca nefondat în baza art. 379 punctul 1 lit. b) C. proc. pen.

Curtea apreciază că sentința instanței de fond este nelegală sub aspectul încadrării juridice a infracțiunii prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 în sensul nereținerii caracterului continuat al infracțiunii, în raport de împrejurarea săvârșirii actelor materiale de folosire a cardurilor fără consimțământul persoanelor autorizate la diferite intervale de timp, în baza aceleiași rezoluții infracționale, nelegalitate pe care însă constată că nu o poate îndrepta în calea de atac a părții vătămate, care a criticat hotărârea exclusiv sub aspectul laturii civile, menționând chiar explicit în motivele de apel că solicită menținerea sentinței sub aspectul laturii penale, iar în apelul inculpatului este evident că nu se poate determina acestuia o situație mai grea decât aceea reținută de instanța de fond, apelul acestuia vizând latura penală, dar în sensul menționat.

Curtea constată că apelul inculpatului a vizat exclusiv nevinovăția sa, nefiind formulate concluzii în subsidiar sub aspectul individualizării pedepselor aplicate, Curtea reținând însă - față de caracterul integral devolutiv al apelului - că instanța de fond a aplicat în mod corect criteriile prev. de art. 72 C. pen., dând eficiență tuturor, inclusiv circumstanțelor personale și reale ale făptuitorului, respectiv faptei, pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute reflectând gradul de pericol social concret, instanța ținând totodată seama de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. față de condamnarea anterioară a inculpatului prin Sentința penală nr. 1265 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1270 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Curtea reține astfel că pedepsele aplicate sunt în măsură să asigure rolul preventiv educativ și funcțiile pedepsei, atât ca măsură de constrângere cât și ca mijloc de reeducare și constată că pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 5 ani și 6 luni, la care s-a ajuns prin aplicarea în mod corect a disp. art. 83 C. pen. față de ambele fapte deduse judecății și cumularea pedepsei anterioare de 1 an și 6 luni închisoare la pedepsele stabilite prin prezenta nu poate fi executată decât în regim de detenție față de disp. art. 83 C. pen. și reținând și decizia dată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește motivul de apel invocat de partea civilă sub aspectul laturii civile care viza obligarea inculpatului la plata sumelor de bani fraudulos însușite, Curtea constată că acesta este întemeiat, susținerile instanței de fond sub aspectul neacordării despăgubirilor față de împrejurarea că infracțiunile pentru care a fost condamnat inculpatul sunt unele de pericol și nu de rezultat neputând fi reținute.

Curtea constată astfel că B. a creditat toate conturile persoanelor ale căror carduri emise de această bancă au fost utilizate fraudulos de către inculpat prin săvârșirea infracțiunilor, indiferent de site-ul folosit și de intermediar, astfel încât se reține că singura parte prejudiciată a fost banca, aceasta acoperind toate sumele cu care conturile au fost debitate prin fapta inculpatului, sens în care, Curtea apreciază ca fiind dovedite toate condițiile răspunderii civile delictuale, fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de inculpat și care a cauzat pagube în patrimoniul părții vătămate.

Susținerile instanței de fond în sensul că nu pot fi acordate despăgubiri civile în cadrul acestui proces penal dat fiind că infracțiunile nu sunt de prejudiciu și că pentru infracțiunea de înșelăciune, singura infracțiune de prejudiciu, cauza s-a disjuns sunt pe de o parte eronate, căci din modul de sancționare al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, falsificarea unui instrument de plată electronică și respectiv efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv nu rezultă că prin acestea nu s-ar putea crea prejudicii, infracțiunea sancționată de art. 27 fiind chiar prin definiție pasibilă de generarea de prejudicii materiale de vreme ce impune folosirea de instrumente de plată, căci orice plată presupune, dacă este efectuată neautorizat de titularul contului, crearea unui prejudiciu material direct, concret și efectiv în patrimoniul titularului contului, Curtea apreciind că interpretarea instanței de fond este eronată.

În altă ordine de idei, chiar în măsura în care am fi apreciat că cel puțin această din urmă infracțiune la care Curtea a făcut referire nu ar fi determinat un prejudiciu și nici vreo altă infracțiune pentru care inculpatul ar fi condamnat nu ar fi fost una de prejudiciu - în sensul reținut de instanța de fond, adică al referirii prin definiția infracțiunii la o pagubă materială - dacă partea vătămată prin infracțiunile săvârșite de inculpat ar fi dovedit că activitatea efectuată de acesta a fost de natură și a creat o pagubă - se impune acordarea de despăgubiri dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale în acea cauză. Cu alte cuvinte, chiar dacă o infracțiune nu face referire în conținutul său constitutiv la producerea unei pagube, poate determina totuși astfel de pagube în patrimoniile părților vătămate prin activitatea infracțională a inculpatului și în măsura îndeplinirii condițiilor prev. de art. 998 - 999 C. civ. pot fi acordate despăgubiri, Curtea reamintind că aceste despăgubiri pot fi acordate chiar dacă fapta ilicită nu are un caracter penal.

Așa fiind, reținând dovedirea de către partea vătămată a cuantumului prejudiciului material suferit în urma activității infracționale a inculpatului, Curtea va admite apelul acesteia conform art. 379 punctul 2 lit. a) C. proc. pen. și va dispune admiterea acțiunii civile și obligarea inculpatului la plata sumei de 19.421,60 RON către aceasta.

Față de aceste considerente, Curtea va respinge apelul inculpatului ca nefondat și va admite apelul părții civile, potrivit celor anterior arătate, în baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apelul părții civile vor rămâne în sarcina statului și în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Așa fiind, prin Decizia penală nr. 276/A din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală s-a admis apelul declarat de partea civilă SC B. FINANCE IFN SA împotriva sentinței penale nr. 69 din 01 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. 48852/3/2009.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și în fond rejudecând:

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă SC B. FINANCE IFN SA și a obligat pe inculpatul V.A. la plata sumei de 19.421,60 RON către aceasta.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale.

În baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a respins apelul exercitat de inculpat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1050 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care 50 RON reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apelul părții civile au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul V.A., criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia și menținerea sentinței instanței de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, decizia recurată în raport de motivul de critică invocat ce va fi examinat în tiparul cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17 din 2 C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de față declarat de inculpatul V.A. se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Astfel, cu titlu de premiză, se reține că ambele instanțe de fond și de apel, printr-un examen complet și convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, au reținut corect situația de fapt imputată în sarcina inculpatului V.A., constând în esență în aceea că în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2008, inculpatul V.A. a efectuat mai multe tranzacții frauduloase prin intermediul site-urilor aparținând comercianților SC P.M. SRL, SC N.L. SRL și G., precum și altor comercianți străini, ce au în obiectul lor de activitate și comerțul electronic cu decontare prin B., cauzându-se un prejudiciu total de 19.421,60 lei RON, situație rezultând din administrarea următoarelor mijloace de probă: sesizare B. SA; declarații martori; procese-verbale de percheziții (domiciliare, informatice, corporale); documente bancare; dovezi de depunere la camera de corpuri delicte toate coroborate cu declarațiile inculpatului recurent nominalizat.

Analizând mijloacele de probă mai sus-descrise, se reține că în luna ianuarie 2008, lucrători din cadrul B. Departamentul Fraude au sesizat organele de poliție din cadrul B.C.C.O București sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 27 alin. (1) din Legea nr. 365/2002 și art. 215 alin. (1) - (3) C. pen., comunicând o listă cu mai multei tranzacții frauduloase, constând în achiziționarea de bunuri prin intermediul magazinelor virtuale p. și s., pentru plata cărora s-au folosit numere de carduri emise de bănci din străinătate, care, introduse la plată, au fost refuzate, fiind utilizate în mod fraudulos.

Din verificarea numerelor de telefon de la care s-au efectuat comenzile s-a constatat că acestea aparțin numiților V.A. și G.W.

Astfel, prin Rezoluția nr. 8193/P/2008 din data de 12 iunie 2008, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București a confirmat începerea urmăririi penale față de numiții V.A. și G.W. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 27 din Legea nr. 365/2002, respectiv art. 20 C. pen. rap. la art. 27 din Legea nr. 365/2002.

De asemenea, verificându-se IP-ul nr. aaa, aparținând calculatorului de unde s-au efectuat comenzile on-line, folosindu-se numere de carduri, s-a constatat că acesta aparține numitei P.P. cu domiciliul în B., adresă la care domiciliază și numitul V.A.

Din datele puse la dispoziție de B. Finance a reieșit că în data de 28 decembrie 2007, a fost emisă factura fiscală cu nr. bbb de către SC N.L. SRL pe numele inculpatului V.A., în sumă de 5101.98 RON pentru un LCD K. și o cameră foto D., plata fiind efectuată prin intermediul cardului, iar adresa de livrare a bunurilor fiind București, Calea G.

Totodată, conform declarațiilor martorului C.C.C., asociat unic al SC P.M. SRL, în zilele de 19 decembrie 2007, respectiv 20 decembrie 2007, a livrat două comenzi constând în parfumuri către inculpatul V.A., ce au fost solicitate on-line, plătite cu cardul și pe care învinuitul le-a primit personal la adresa de domiciliu din B. în continuarea declarației numitul C.C. a arătat că în luna ianuarie a anului 2008 a fost contactat de către reprezentanții B., spre a i se comunica faptul că tranzacțiile efectuate de către inculpatul V.A. prin intermediul site-ului P. aparținând SC P.M. SRL, au fost efectuate cu numere de carduri folosite fără acordul titularului, fiind astfel obligat să returneze spre B. sumele de bani reprezentând cele două comenzi, în valoare de 610.54 RON.

Comerciantul G.E. a comunicat organelor de urmărire penală că inculpatul V.A. a efectuat în perioada noiembrie 2007 - iunie 2008, un număr de 33 de comenzi on-line atât către această societate, cât și către parteneri ai acesteia, din care 25 au fost autorizate de către băncile emitente ale cardurilor folosite, iar 8 au fost respinse pe motiv de fonduri insuficiente, tranzacție refuzată, card furat, etc.

În data de 17 iunie 2008, în urma informațiilor comunicate de către S., care urma să livreze, conform unei comenzi on-line, un DVD D. către inculpatul V.A., la adresa de domiciliu a acestuia, lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O. București au efectuat o percheziție domiciliară în baza autorizației din 13 iunie 2008 a Judecătoriei Sectorului 1 București, la imobilul situat în B.

În urma acțiunii desfășurate de către organele de poliție, la adresa sus-menționată a fost găsită numita C.A., bunica inculpatului V.A. De asemenea, cu această ocazie au fost descoperite și ridicate mai multe componente de calculator, conform procesului-verbal de percheziție domiciliară din data de 17 iunie 2008.

În data de 17 iunie 2008 inculpatul V.A. nu a fost găsit la adresa de domiciliu, acesta fiind depistat în trafic, iar în urma controlului corporal efectuat asupra sa, au fost găsite mai multe bunuri, printre care 2 carduri BCR pe numele său, un card multibonus, o cartelă PVC ce avea lipită pe o parte un abțibild cu emblema Mastercard. În urma verificării cardurilor găsite asupra învinuitului V.A. a rezultat că toate sunt autentice, cu excepția unei cartele PVC ce are lipită pe o parte un abțibild cu emblema Mastercard, iar pe cealaltă parte are o bandă neagră, care a fost falsificată și care are inscripționate informații bancare.

Prin încheierea nr. 17605/299/2008, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București la data de 08 octombrie 2008, în cauză a fost autorizată efectuarea unei percheziții informatice asupra sistemelor informatice și suporturilor de stocare a datelor informatice, ridicate cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la data de 17 iunie 2008, la domiciliul inculpatului V.A., rezultatul acesteia fiind consemnat în procesul-verbal din data de 16 octombrie 2008.

Inculpatul V.A. a recunoscut că a efectuat comenzile on-line în perioada noiembrie 2007 - ianuarie 2009, susținând însă că acestea au fost făcute la rugămintea unui prieten, un anume C.A.A., care i-a trimis în acest sens un SMS în care îi indica un număr de card, împreună cu data expirării și codul de siguranță al acestuia. De asemenea, a arătat că în luna decembrie 2007 învinuitul a primit mai multe numere de carduri de la această persoană, cu care a efectuat comenzi on-line printre care și parfumuri. A mai menționat că a făcut comenzile de la calculatorul său de acasă și că a comunicat seria de buletin ca fiind a lui C.A., însă ca persoană care a efectuat tranzacțiile a fost trecut martorul G.W.

Apărările inculpatului sunt infirmate de probele administrate în cauză, care dovedesc nesinceritatea susținerilor acestuia.

Astfel, în cauză s-au efectuat cercetări la Centrul Național de Administrarea Bazelor de Date Privind Evidența Persoanelor, însă nu s-a reușit identificarea numitului C.A.A. sau stabilirea vreunei date de stare civilă.

De asemenea, în urma verificării cartelei SIM C. cu nr. 0001 aparținând inculpatului V.A., a rezultat că, în data de 15 iunie 2008 acesta a primit un SMS de la numărul de telefon 0002 cu următorul mesaj: "5266247749099730 pe față 755 pe spate valabilă 0610". Acest număr de card a fost verificat la băncile comerciale din România și a rezultat că nu a fost folosit în rețeaua acestora.

În mod legal și temeinic a fost respins de către instanța de apel prin decizia recurată, apelul declarat de inculpatul V.A., care a susținut că nu este persoana care a efectuat tranzacțiile frauduloase ci că acele tranzacții au fost efectuate de la un alt calculator, cu un alt IP, dat fiind că la momentele la care se pretinde că s-ar fi efectuat acele tranzacții se afla fizic la serviciu, așadar într-un alt loc decât cel în care se afla calculatorul său.

Or, susținerile recurentului-inculpat V.A. sunt înfrânte fără echivoc de toate probele administrate în cauză, reținându-se că în urma sesizării depuse de către B. Departamentul Fraude referitoare la achiziționarea de bunuri prin intermediul magazinelor virtuale p. și s., la plata cărora s-au folosit carduri emise de bănci din străinătate refuzate la plată, s-a constatat că numerele de telefon utilizate la aceste achiziții aparțin inculpatului și martorului G.W. iar IP-ul calculatorului de unde s-au efectuat comenzile on-line are nr. aaa și aparține P.P. cu domiciliul în B, adresă la care domiciliază și inculpatul. Curtea reține de asemenea, din înscrisurile depuse la dosar de partea civilă dar și de către societățile care au executat comenzile primite on-line, respectiv SC N.L. SRL, SC P.M. SRL, P. și G. că facturile fiscale au fost emise pe numele inculpatului iar adresa de expediere a obiectelor achiziționate a fost aceea la care domicilia inculpatul, reprezentații acestora declarând că au fost contactați la scurt timp după procesarea datelor de către banca comercială B., aceasta aducându-le la cunoștință că plățile au fost efectuate cu carduri false, în mod fraudulos, verificările ulterioare stabilind că toate aceste tranzacții frauduloase au fost efectuate de pe calculatorul folosit de inculpat, identificat la domiciliul acestuia, perchezițiile domiciliară și informatică, respectiv procesele-verbale, necontestate de inculpat, încheiate de organele judiciare cu privire la informațiile din calculatorul ridicat de la domiciliul inculpatului, utilizat de acesta, atestând acestea împrejurări.

Astfel, Înalta Curte reține din aceste procese-verbale că pe hard-diskurile identificate s-a constatat existența unor fișiere tip pagină de internet rezultate în urma accesării adreselor de poștă electronică "a." și "e", fișiere de același tip ce conțin informații cu privire la mijloacele de plată electronică, cu nume și prenume titular, fișiere tip text în conținutul cărora au fost identificate informații privind mijloace de plată electronică, nume de utilizator, parole de acces pentru conturi de eBay, adrese de IP, liste cu adrese de poștă electronică, date de identificare ale unui cont ePassporte cu datele "V.A. Calea G. și numărul cărții de credit, la percheziția domiciliară fiind ridicată și cartea de credit PVC cu banda magnetică pe fața căreia sunt înscrise B. BANK Mastercard, cu privire la această cartelă rezultând că a fost falsificată, banca emitentă confirmând inexistența unei asemenea cartele valabile, deși informațiile bancare inscripționate încercau să ateste validitatea acesteia.

Totodată, pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 5 ani și 6 luni închisoare, cu regim de executare a fost judicios dozată prin prisma criteriilor legale de individualizare judiciară prev. de art. 72 C. pen., dând eficiență tuturor, inclusiv circumstanțelor personale și reale ale făptuitorului, respectiv faptei, pedepsele aplicate pentru fiecare dintre infracțiunile reținute reflectând gradul de pericol social concret, instanța ținând totodată seama de starea de recidivă postcondamnatorie prev. de art. 37 lit. a) C. pen. față de condamnarea anterioară a inculpatului prin Sentința penală nr. 1265 din 30 iunie 2004 a Judecătoriei Sector 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 1270 din 27 octombrie 2004 a Tribunalului București, la o pedeapsă de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 215 alin. (1), (2) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., de art. 27 alin. (1), (2) din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

Înalta Curte reține că pedeapsa rezultantă aplicată într-un cuantum de 5 ani și 6 luni, la care s-a ajuns prin aplicarea în mod corect a disp. art. 83 C. pen. față de ambele fapte deduse judecății și cumularea pedepsei anterioare de 1 an și 6 luni închisoare la pedepsele stabilite prin prezenta nu poate fi executată decât în regim de detenție.

În sfârșit, în mod legal și temeinic cu referire la critica apelantei părți civile SC B. FINANCE IFN SA, care viza obligarea inculpatului V.A. la plata sumelor de bani însușite fraudulos, instanța de apel a statuat pertinența acesteia și în consecință a dispus admiterea acțiunii civile exercitate de această parte civilă, dispunând obligarea recurentului inculpat nominalizat la plata sumei de 19.421,60 RON, cu titlu de daune civile.

Aceasta, întrucât susținerile instanței de fond în sensul că nu pot fi acordate despăgubiri civile în cadrul acestui proces penal dat fiind că infracțiunile nu sunt de prejudiciu și că pentru infracțiunea de înșelăciune (unica infracțiune de prejudiciu), cauza s-a disjuns sunt eronate, deoarece din modul de sancționare al infracțiunilor pentru care a fost condamnat inculpatul, falsificarea unui instrument de plată electronică și respectiv efectuarea uneia dintre operațiunile prevăzute la art. 1 pct. 11, prin utilizarea unui instrument de plată electronică, inclusiv a datelor de identificare care permit utilizarea acestuia, fără consimțământul titularului instrumentului respectiv nu rezultă că prin acestea nu s-ar putea crea prejudicii; iar pe de altă parte infracțiunea sancționată de art. 27 este chiar prin definiție aptă de generarea de prejudicii materiale de vreme ce impune folosirea de instrumente de plată, întrucât orice plată presupune, dacă este efectuată neautorizat de titularul contului, crearea unui prejudiciu material direct, concret și efectiv în patrimoniul titularului contului.

Or, reținându-se ca dovedit prejudiciul material cauzat prin activitatea infracțională a recurentului inculpat V.A. ce a fost suferit de către partea civilă deja sus-indicată, se conchide că în mod judicios s-a dispus dezdăunarea acesteia prin decizia recurată.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.A. împotriva Deciziei penale nr. 276/A din 27 octombrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 martie 2012.

Procesat de GGC - NN