ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1927/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală

nr. 985/ F din 12 decembrie 2011 pronunțată în Dosarul nr. 58290/3/2011,

Tribunalul București, secția I penală, l-a condamnat pe inculpatul C.Ș., la

pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și

pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. a) C. pen. și art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 76 alin.

(1) lit. a) C. pen.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen., i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și b) C. pen. pe

o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 864

alin. (1) C. pen. raportat la art. 83 C. pen. a revocat suspendarea executării

sub supraveghere a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată inculpatului

prin sentința penală nr. 401 din 07 martie 2008 pronunțată de Judecătoria

Sectorului 4 București, definitivă prin neapelare la 26 martie 2008, și a

dispus executarea în întregime a pedepsei, cumulând-o cu pedeapsa aplicată în

prezenta cauză, în final inculpatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani și 4

luni închisoare.

În baza art. 65 alin.

(1) C. pen. i-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a și b C. pen. pe

o perioadă de 3 ani, potrivit art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen.

În baza art. 71 C.

pen. i-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II a și lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. a dedus reținerea și arestarea preventivă de la 01 iunie  2010 la 07

iunie  2010.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 a confiscat 0,55 grame heroină, depusă la camera de corpuri

delicte a I.G.P.R., conform dovezii seria H nr. 0001079/08 aprilie 2009, în

vederea distrugerii cu obligația păstrării contraprobei potrivit art. 18 din

Legea nr. 143/2000.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 a confiscat de la inculpat suma de 150 lei, avansată de

stat.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în

sumă de 800 lei.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – Direcția de Investigare a

Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism – Serviciul Teritorial

București, nr. 1614/D/P/2010, din data de 29 august 2011, s-a dispus trimiterea

în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C.Ș. pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea nr.

143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că în ziua de

1 aprilie 2009 a vândut colaboratorului „A.M.” o doză conținând 0,66 grame

heroină cu suma de 150 lei.

Prin același

rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de „A.M.” – nume de

cod, sub aspectul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 și disjungerea cauzei față de învinuitul M.V. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în vederea

continuării cercetărilor într-un dosar separat.

Analizând întregul

material probator administrat în cauză, tribunalul a constatat următoarele :

La data de 26

februarie 2009, organele de poliție din cadrul Serviciului Antidrog - Brigada

de Combatere a Criminalității Organizate București - s-au sesizat cu privire la

faptul că există indicii temeinice referitoare la săvârșirea infracțiunii de

trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) și 2 din Legea

nr. 143/2000 de către numiții „M.U.”, „G.”, „F.” și „P.L.”, „T.U.”, „V.C.M.”,

I.C., „G.”, „C.”, „N.” și alții, constând în aceea că aceștia vând în mod

constant, ilicit, heroină în zona Ferentari - Sebastian sector 5.

Prin Rechizitoriul

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial București - nr. 75/D/P/2009 din data de 12

august  2010, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a

numitei I.C. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000.

„Vasile Copii Mulți”

a fost identificat ulterior în persoana învinuitului M.V., iar „F.” în persoana

inculpatului C.Ș.

Prin ordonanța

Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și

Terorism - Serviciul Teritorial București - nr. 20/ A din 11 martie 2009 s-a

dispus introducerea în cauză a investigatorilor „O.G.” și „V.R.” și a

colaboratorilor acestora „P.M.”și „A.M.” precum și autorizarea cumpărării sub

supravegherea investigatorilor acoperiți de către colaboratorii acestora a

cantității de 30 grame de heroină de la persoanele suspecte, autorizația fiind

valabilă până la data de 09 mai  2009.

Prin Ordonanța nr.

10/ A din 17 martie 2009, s-a dispus interceptarea și înregistrarea cu titlu

provizoriu, pe o perioadă de 48 de ore, a imaginilor audio/ video în mediu

ambiental privind activitățile ilicite de trafic de droguri de mare risc

desfășurate de suspecți. Ordonanța a fost confirmată prin încheierea de ședință

a Tribunalului București nr. 296/AI/2009.

De asemenea,

Tribunalul București (autorizație nr. 296/ AI din 19 martie 2009) a autorizat

în continuare înregistrarea audio/ video în mediu ambiental a întâlnirilor și

convorbirilor purtate între suspecți cu colaboratorii „P.M.” și „A.M.” pe o

perioadă de 30 zile de la data de 19 martie 2009 până la data de 15 aprilie

2009.

La data de 01 aprilie

2009, colaboratorul „A.M.”- nume de cod, s-a prezentat la sediul organelor de

poliție din cadrul Serviciului Antidrog, unde a fost percheziționat corporal,

asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere, după care i s-a înmânat

suma de 150 lei pentru cumpărarea unui gram de heroină de la suspecți.

Colaboratorul „A.M.”

a apelat-o telefonic la numărul 0729xxxxxx pe „L.” care i-a comunicat faptul

că-i poate da un gram de heroină prin intermediul lui „F.”, identificat

ulterior în persoana inculpatului C.Ș.

„L.” i-a comunicat

numărul de telefon al inculpatului C.Ș. zis „F.” respectiv 0768xxxxxx.

Lucrătorii de poliție

judiciară din cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate

București - Serviciul Antidrog - au format un dispozitiv de supraveghere în

zona Ferentari - Zețari sector 5, iar în jurul orei 16:00, colaboratorul „A.M.”

s-a deplasat sub supravegherea investigatorului, în stația R.A.T.B. „Zețari”

unde s-a întâlnit cu inculpatul C.Ș. căruia i-a înmânat suma de 150 lei, iar

inculpatul a scos din cavitatea bucală o punguță din material plastic în care

se afla o substanță pulverulentă de culoare maronie ce părea a fi heroină și

i-a remis-o colaboratorului „A.M.”.

Acesta, după ce a

luat punguța respectivă, a plecat și s-a îndreptat spre investigatorul sub

acoperire „V.R.” - nume de cod, căruia i-a predat doza pe care acesta a

introdus-o într-un plic care a fost sigilat cu sigiliu tip M.A.I.

Colaboratorul „A.M.”-

nume de cod a fost percheziționat din nou, ocazie cu care asupra sa nu s-au

găsit substanțe interzise de lege la deținere ori alte bunuri care să

intereseze cauza.

Raportul de

constatare tehnico - științifică din 02 aprilie 2009 a concluzionat că proba

constând într-o punguță din material plastic de culoare albă conține 0,66 grame

Heroină.

Heroina

(diacetilmorfma) face parte din Tabelul Anexă I din Legea nr. 143/2000, privind

prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Cantitatea de 0,55

grame de heroină rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la

Camera de Corpuri Delicte a I.G.P.R. cu dovada din 08 aprilie 2009.

La data de 20 mai

2010 a fost efectuată, în baza autorizației nr. 284 din 18 mai 2010 emisă de

Tribunalul București, secția I penală, o percheziție domiciliară la adresa din

strada Aleea Livezilor, unde locuiește inculpatul C.Ș. zis „F.”, însă nu au

fost găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal sau

alte bunuri ori valori interzise de lege sau care să intereseze cauza.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul C.Ș. s-a prevalat de dreptul la tăcere potrivit art.

70 alin. (2) C. proc. pen., iar în cursul urmăririi penale acesta a lipsit

nejustificat la chemarea procurorului, motiv pentru care nu i-a fost prezentat

materialul de urmărire penală. Singura declarație dată de inculpat a fost cu

prilejul luării măsurii arestării preventive împotriva sa, ocazie cu care nu a

recunoscut săvârșirea infracțiunii pentru care ulterior a fost trimis în

judecată, declarație referitor la care instanța de fond a constatat că nu se

coroborează cu niciunul din mijloacele de probă administrate în cauză, așa cum

cer dispozițiile art. 69 C. proc. pen.

Prin urmare, s-a

concluzionat că susținerea inculpatului că fapta nu există, este infirmată de

probele administrate în cauză și din care rezultă că în punguța predată de

colaborator a fost identificată substanța care conține heroină și care face

parte din Tabelul Anexă 1 din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește

apărarea conform căreia fapta nu a fost săvârșită de inculpat și pentru care

s-a solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen., tribunalul a constatat, din analiza mijloacelor de probă, că

fapta există și a fost comisă de inculpatul C.Ș. cu vinovăție în forma

intenției directe.

În drept, s-a reținut

că fapta inculpatului C.Ș., constând în aceea că la data de 1 aprilie 2009 a

vândut colaboratorului „A.M.” o doză conținând 0,66 grame heroină cu suma de

150 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc, prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

Individualizarea

pedepsei s-a făcut în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C.

pen. și anume: limitele de pedeapsă fixate în legea specială, gradul ridicat de

pericol social al infracțiunii săvârșite, persoana inculpatului care este

recidivist - primul termen al recidivei postcondamnatorii constituindu-l

pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare la care a fost condamnat prin sentința

penală nr. 407 din 7 martie 2008 a Judecătoriei Sector 4 București, definitivă

prin neapelare, pentru infracțiunea prevăzută și pedepsită de art. 20 C. pen.

raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., în condițiile art. 861 C.

pen. pe durata unui termen de încercare de 5 ani, atingerea adusă valorii

sociale ocrotite de lege, împrejurările care atenuează sau agravează

răspunderea penală, apreciindu-se că scopul preventiv și educativ al sancțiunii

poate fi atins numai prin executarea acesteia în condiții de detenție.

În favoarea

inculpatului s-au reținut dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. cu referire la

art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., dată fiind cantitatea mică de heroină

oferită de inculpat spre vânzare colaboratorului cu identitate protejată și, în

consecință, s-a stabilit o pedeapsă sub minimul special prevăzut de lege.

Apelul declarat de

inculpat prin care a criticat sentința pentru netemeinicie sub aspectul

greșitei sale condamnări și a solicitat achitarea în conformitate cu

dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.,

a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 54/ A din 22 februarie 2012

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr.

58290/3/2011 (4234/2011).

În considerentele

deciziei, instanța de apel a reținut că săvârșirea infracțiunii de către

inculpat, ca și vinovăția acestuia, rezultă fără echivoc din procesele-verbale

întocmite de organele de poliție, declarațiile colaboratorului și ale

investigatorului sub acoperire, raportul de constatare tehnico-științifică,

procesele-verbale de redare a imaginilor video și a convorbirilor telefonice.

A mai reținut

instanța de apel că inculpatul nu a oferit nicio explicație plauzibilă -

refuzând să dea declarații - cu privire la aceste dovezi certe care îl indică

drept autor al infracțiunii și la motivele pentru care ele ar trebui

înlăturate.

Împotriva deciziei a

declarat recurs inculpatul C.Ș. care, invocând cazul de casare prevăzut de art.

3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. a susținut că în mod greșit a fost

condamnat, în condițiile în care nu a recunoscut fapta pentru care a fost

trimis în judecată, la percheziția domiciliară efectuată la locuința sa nu au

fost găsite sume de bani sau droguri, este încadrat în muncă și își câștigă

existența în mod cinstit, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și

a deciziei și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare întemeiată

pe dispozițiile art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen.

Examinând hotărârea

atacată atât prin prisma motivului invocat de inculpat, care se încadrează în

cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., cât și

din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 3859 alin. ultim C. proc.

pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Pentru a constitui

caz de casare, eroarea de fapt la care se referă art. 3859 alin. (1) pct. 18 C.

proc. pen., trebuie să prezinte două atribute, în absența cărora nu poate fi

socotită gravă și anume, să fie evidentă, adică starea de fapt reținută de

instanță să fie vădit și necontroversat contrară probelor existente la dosar și

să fie esențială, adică să se răsfrângă în mod semnificativ asupra celor hotărâte

de instanță.

În speța dedusă

judecății, starea de fapt reținută de instanța de fond și confirmată de

instanța de apel nu este contrară probelor administrate în cauză, din a căror

examinare rezultă fără dubiu că recurentul inculpat este autorul infracțiunii

de trafic de droguri de mare risc pentru săvârșirea căreia a fost trimis în

judecată.

Astfel,

procesul-verbal de sesizare din oficiu încheiat la data de 26 septembrie 2009

de către ofițeri din cadrul Serviciului Antidrog - Brigada de Combatere a Criminalității

Organizate București - este susținut de probele administrate în cauză și anume:

declarația colaboratorului „A.M.” - nume de cod, dată în cursul urmăririi

penale și menținută în faza cercetării judecătorești, în care acesta arată că

în ziua de 1 aprilie 2009 s-a prezentat la sediul Brigăzii de Combatere a

Criminalității Organizate București - Serviciul Antidrog - în vederea

efectuării unei cumpărări supravegheate de heroină de la numita S.L.A. pe care

a contactat-o telefonic și care i-a comunicat că îi va da cantitatea de un gram

de heroină prin intermediul numitului „F.” și că locul tranzacției este zona

Zețari, dându-i numărul de telefon al intermediarului.

Colaboratorul, în

jurul orelor 16:00 s-a deplasat în zona Zețari unde a primit de la investigatorul

cu identitate protejată suma de 150 lei necesară pentru cumpărarea unui gram de

heroină, precum și un dispozitiv de înregistrare audio.

La locul stabilit,

colaboratorul „A.M.” - nume de cod - s-a întâlnit cu „F.”, identificat ulterior

în persoana recurentului inculpat de la care a primit în schimbul sumei de 150

lei o punguță de celofan care era închisă la un capăt prin ardere, pe care

acesta a scos-o din gură și referitor la care i-a spus că în interiorul ei se

afla un gram de heroină.

După efectuarea

tranzacției, colaboratorul „A.M.” s-a întâlnit cu investigatorul, căruia i-a

predat dispozitivul de înregistrare și punguța cu heroină cumpărată de la

recurent.

Declarația

colaboratorului este susținută de depoziția investigatorului cu identitate protejată

„V.R.” - nume de cod - care relatează că în ziua de 1 aprilie 2009 i-a efectuat

un control corporal colaboratorului „A.M.” în vederea efectuării unei cumpărări

supravegheate de heroină de la S.L.A. Colaboratorul a apelat-o telefonic pe L.

care i-a spus că îi poate procura cantitatea de un gram de heroină, însă îl va

trimite pe „F.” pentru a i-o înmâna, comunicându-i numărul de telefon al

acestuia. În continuare, colaboratorul l-a sunat pe „F.” și de comun acord au

stabilit să se întâlnească în stația RATB a tramvaiului nr. 7, respectiv, în

zona Zețari.

Investigatorul cu

identitate protejată mai arată în declarațiile date, că i-a instalat

colaboratorului un dispozitiv de înregistrare audio după care împreună s-au

deplasat la locul stabilit telefonic de colaborator cu „F.”. După aproximativ 5

minute, a observat cum colaboratorul s-a întâlnit cu o persoană de sex

masculin, de aproximativ 45 ani, 1,70-1,75 m înălțime, ten închis la culoare,

îmbrăcat într-o geacă de piele de culoare neagră și pantaloni de trening. După

efectuarea tranzacției, colaboratorul a revenit la locul în care se afla

investigatorul și i-a predat acestuia dispozitivul de înregistrare și o punguță

de celofan pe care a primit-o de la „F.” care, așa cum s-a arătat, potrivit

mențiunilor din procesul-verbal încheiat de organul de urmărire penală la data

de 9 aprilie 2009 a fost identificat în persoana recurentului inculpat (fila 36

dosar urmărire penală). În cursul cercetării judecătorești, la termenul de

judecată din data de 8 decembrie 2011, recurentul inculpat a fost recunoscut în

sala de judecată de către colaboratorul „A.M.”.

Nu lipsite de

relevanță în stabilirea vinovăției recurentului inculpat ca autor al

infracțiunii deduse judecății, sunt discuțiile telefonice - necontestate de

inculpat - purtate de acesta la data de 1 aprilie 2009 cu colaboratorul „A.M.”

și din care rezultă că inculpatul s-a prezentat la locul stabilit ca urmare a

faptului că a fost sunat de L., a ținut punguța de heroină în gură, apoi a

predat-o colaboratorului, știa cuantumul sumei de bani pe care trebuia să o

primească în schimbul heroinei vândute și faptul că L. luase heroina de la S.

Din raportul de

constatare tehnico-științifică din data de 2 aprilie 2009, întocmit de

Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Generală de Combatere a

Criminalității Organizate - Laboratorul Central de Analiză și Profil al

Drogurilor, rezultă că „proba înaintată în cauză privind pe F. este constituită

din 0,66 grame substanță care conține heroină” (filele 30-31 dosar urmărire

penală).

Față de probele la

care s-a făcut referire în cele ce preced, care au fost analizate pe larg și în

considerentele sentinței care a fost confirmată prin decizia instanței de apel,

Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că infracțiunea dedusă

judecății există în materialitatea ei, a fost comisă de recurentul inculpat

C.Ș. cu intenție directă și că apărarea acestuia în sensul că nu este el

autorul faptei, - apărare formulată în singura declarație pe care a dat-o cu

ocazia soluționării propunerii de arestare preventivă formulată de parchet,

deoarece ulterior inculpatul a uzat de dreptul la tăcere, - în mod judicios și

temeinic argumentat a fost înlăturată de instanța de fond.

În consecință,

reținând că hotărârile pronunțate în cauză sunt legale și temeinice, recursul

declarat de inculpatul C.Ș. se va respinge ca nefondat, în conformitate cu

dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat în sumă de 400 lei din care, suma de 200 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat

recursul declarat de inculpatul C.Ș. împotriva deciziei penale nr. 54/ A din 22

februarie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 6 iunie 2012.