ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1142/2012

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 107 din 10 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a ll-a penală în Dosarul nr. 38760/3/2010, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. și cu aplic.art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul I.I.D., la o pedeapsă de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. cu referire la art. 76 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, acestuia dându-i-se spre executare pedeapsa cea mai grea, aceea de 5 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen. În baza art. 83 C. pen. s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, pedeapsă ce s-a dispus a fi executată în întregime alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, astfel încât inculpatul să execute în final pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare și interzicerea drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 65 C. pen.

În baza art. 71 C. pen. i s-au interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev.de art. 64 lit. a) teza ll-a și lit. b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie. S-a făcut aplicarea art. 350 C. proc. pen. și s-a dispus arestarea inculpatului. În baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din pedeapsa rezultantă aplicată, respectiv de la 27 martie 2006 la 31 august 2006. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea sumei de 100 RON ridicată și indisponibilizată la C.E.C. BANK. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a dispus confiscarea cantității de 2,45 gr.

heroină indisponibilizată la I.G.P.R. conform dovezii din 25 noiembrie 2009, cantitate rămasă în urma analizelor de laborator și distrugerea acesteia. A fost obligat inculpatul la 1000 RON cheltuieli judiciare către stat. Instanța de fond a reținut, în fapt, că la data de 07 iulie 2009 lucrători din cadrul Secției 11 Politie aflați în serviciu de patrulare pe str. R.V. au observat în parcarea situată în spatele blocului un autoturism marca L. inscripționat taxi S. SRL, în interiorul căruia se aflau două persoane care consumau droguri prin injectare. La sesizarea prezenței organelor de poliție, ocupantul din dreapta față -identificat ulterior în persoana numitului Ș.M. a aruncat pe geamul autoturismului o seringă hipodermică ce conținea 40 ml de substanță de culoare brun -roșcat, obiect care a fost ridicat de organele de poliție, sigilat și predat spre expertizare.

Șoferul autoturismului taxi a fost identificat ca fiind inculpatul I.D.D. În prezența martorului asistent B.D. s-a procedat la efectuarea unui control în interiorul autoturismului, ocazie în care între scaunul șoferului și frâna de mână s-au găsit 16 punguțe ce conțineau o substanță de culoare bej ambalate într-o pungă transparentă iar pe preșul din stânga față s-a găsit o fiolă din sticlă spartă ce prezenta urme de materie. Percheziția corporală efectuată asupra numitului Ș.M. a condus la identificarea asupra acestuia unei fiole din sticlă ce prezenta urme de materie. Cu ocazia percheziției corporale efectuată asupra inculpatului I.I.D. s-a găsit un telefon mobil marca S., un telefon marca N., un telefon marca V., precum și suma de 229 RON formată dintr-o bancnotă de 100 RON, 7 bancnote de 10 RON , 8 bancnote de 5 RON și 19 bancnote de 1 leu.

Conform recipisei de consemnare emisă de C.E.C. BANK suma de 100 RON a fost consemnată la C.E.C. BANK la data de 22 iulie 2009, întrucât din materialul probator administrat în cauză a rezultat că suma de bani provine din comercializarea de droguri. Restul sumei de 129 RON a fost restituită inculpatului I.I.D. la data de 07 iulie 2009. Telefoanele mobile marca S., V. și N. au fost restituite, de asemenea, inculpatului. Potrivit raportului de constatare tehnico - științifică din 07 iulie 2009 a rezultat faptul că proba nr. 1 (16 punguțe) este constituită din cantitatea de 2,59 grame heroină, în proba nr. 2 a (seringă ce conține 45 unități lichid) s-a pus în evidență heroină iar în probele nr. 2 b și 3 (2 fiole) s-a pus de asemenea în evidență heroină.

Heroina face parte din categoria drogurilor de mare risc fiind prevăzută în Tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000, privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 2,45 substanță care conținea heroină rămasă din proba nr. 1 după efectuarea analizelor de laborator a fost depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R. – D.C.J.S.E.O. potrivit dovezii seria H nr. 0001985 din 25 noiembrie 2009. Restul probelor după extracție au fost distruse. La data de 07 iulie 2009 autoturismul taxi condus de inculpat proprietatea companiei de taxi S. a fost predat de organele de poliție din cadrul Serviciului Antidrog - Biroul sector 3 numitului I.T.P. - director general al companiei, împreună cu stația emisie recepție marca M. și aparatul de marcat fiscal, conform procesului verbal întocmit de organele de poliție la data de 07 iulie 2009. în aceste condiții I.T.P.

a predat organelor de poliție 3 role jurnal și rapoartele aferente încasărilor din zilele de 05 iulie 2009, 06 iulie 2009 și 07 iulie 2009, încasări rezultate din executarea de prestări de servicii de taximetrie de către inculpatul I.I.D. Fiind audiat pe parcursul urmăririi penale numitul Ș.M. a declarat că în urmă cu 2 luni în raport de data de 07 iulie 2009 a început să consume ocazional heroină pe care și-o procura de la inculpatul I.I.D. dar nu direct ci prin intermediul altei persoane cunoscută sub apelativul de M. În urmă cu 3 săptămâni în raport de data de 07 iulie 2009 învinuitul Ș.M., urmare a recomandării făcută de M., a avut posibilitatea să cumpere personal droguri de mare risc de la inculpatul I.I.D.

În legătură cu evenimentele petrecute în data de 07 iulie 2009 învinuitul Ș.M. a precizat că în jurul orei 11:00, l-a sunat pe inculpatul I.I.D., ulterior întâlnindu-se cu acesta la o benzinărie situată în zona R.S. De aici inculpatul și învinuitul s-au deplasat cu autoturismul taxi condus de I.I.D. pe o stradă situată în spatele unor blocuri, locație în care învinuitul a remis inculpatului suma de 100 RON formată dintr-o bancnotă și a primit în schimb de la acesta o doză de heroină. Învinuitul a precizat că inculpatul I.I.D. comercializa o doză de heroină cu suma de 50 RON iar motivul pentru care i-a înmânat suma de 100 RON a fost acela că avea o datorie de 50 RON pentru o doză de heroină luată în ziua precedentă.

Heroina preparată de învinuit într-o seringă a fost aruncată de acesta pe geamul autoturismului în momentul în care a observat în zonă, prezența organelor de poliție. Fiola pe care a folosit-o pentru prepararea drogurilor a rămas asupra sa fiind găsită ulterior de lucrătorii de poliție. Învinuitul a confirmat împrejurarea că în autoturismul taxi, între frâna de mână și scaunul șoferului au fost găsite mai multe doze cu heroină iar asupra inculpatului I.I.D. s-a găsit suma de 229 RON printre care se afla și bancnota de 100 RON primită de la învinuit, un portofel și 3 telefoane mobile. Inculpatul I.I.D., fiind audiat pe parcursul urmăririi penale, a declarat că în ziua de 07 iulie 2009, în jurul orei 08:00, s-a întâlnit în zona D. cu o persoană a cărei identitate nu dorit să o dezvăluie de la care a cumpărat 16 doze cu heroină, în schimbul sumei de 800 RON.

Din această sumă inculpatul a achitat în momentul primirii dozelor de heroină suma de 500 RON, urmând ca restul să fie remis persoanei necunoscute mai târziu. De asemenea, inculpatul a precizat că alături de cele 16 doze de heroină mai avea asupra sa 2 doze pe care le cumpărase în ziua precedentă de la aceeași persoană. Inculpatul a confirmat întâlnirea sa cu înv. Ș.M. în ziua de 07 iulie 2009 în jurul orei 11:00, precizând că acestei persoane i-a oferit pentru consum jumătate din cantitatea de două doze de heroină preparate într-o fiolă. În legătură cu cele 16 doze de heroină găsite în autoturism inculpatul a precizat că urmau să fie folosite pentru consum propriu. Totodată inculpatul I.I.D.

a menționat faptul că împreună cu alți prieteni procedează la strângerea de bani, achiziționarea de droguri și ulterior la un consum în comun. Analizând materialul probator administrat în cauză Tribunalul a constatat că acesta a confirmat săvârșirea infracțiunii de trafic ilicit de droguri de mare risc de către inculpatul I.I.D., precum și săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc destinate consumului propriu și comercializării. În acest sens s-au avut în vedere declarațiile învinuitului Ș.M. în sensul că la data de 07 iulie 2009 a cumpărat o doză de heroină de la inculpat în schimbul sumei de 100 RON. Susținerile învinuitului au fost confirmate de depistarea asupra inculpatului I.I.D.

a sumei de 100 RON. Apărările formulate de inculpat potrivit cărora la data de 07 iulie 2009 a oferit pentru consum droguri de mare risc învinuitului Ș.M. fără a percepe de la acesta vreo sumă de bani sunt infirmate de actele de urmărire penală efectuate în cauză. S-a avut în vedere faptul că în raport de încasările inculpatului din prestarea de servicii de taximetrie la data de 07 iulie 2009, potrivit documentelor ridicate, nu se confirmă proveniența licită a sumei de 100 RON (formată dintr-o bancnotă). Chiar și în ipoteza în care inculpatul ar fi executat doar acte de oferire de droguri de mare risc pentru consum învinuitului Ș.M., Tribunalul a reținut că o asemenea susținere nu este de natură a înlătura răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, întrucât oferirea este o modalitate de comitere a acestei infracțiunii, așa cum este ea incriminată de Legea nr. 143/2000.

Față de inculpatul I.I.D. s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săv. infr. prev. de art. 87 alin. (2) din O.U.G. 195/2002 în cauză nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiunii, întrucât făptuitorul nu a fost depistat conducând autoturismul pe drumurile publice. În cauză s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ față de înv. Ș.M. pentru săv. infr. prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu luarea în considerare a împrejurării că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. La stabilirea în concret a gradului de pericol social s-a avut în vedere modul și mijloacele de comitere a faptei, scopul urmărit precum și conduita sinceră avută de învinuit pe parcursul urmăririi penale.

De asemenea s-a dispus neînceperea urmăririi penale în ceea ce privește denunțul formulat de înv. Ș.M. împotriva numitului M. sub aspectul săv. infr. prev. de art. 2 alin. (2) din legea 143/2000 întrucât datele oferite de denunțător nu au fost de natură să conducă la identificarea acestei persoane și nici la confirmarea implicării în activități infracționale de trafic ilicit de droguri de mare risc. Situația de fapt a fost reținută de către prima instanță în urma coroborării materialului probator administrat, respectiv a procesului verbal de constatare a infracțiunii flagrante, proces-verbal de percheziție corporală, depozițiile martorului Ș.M., raportul de constatare tehnico-științifică din 07 iulie 2009, dovezi predare bunuri la Camera de Corpuri Delicte, recipise consemnare C.E.C., coroborate cu declarațiile inculpatului.

În timpul cercetării judecătorești a fost audiat inculpatul I.I.D., care a precizat că nu recunoaște săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, arătând că heroina găsită asupra sa era destinată consumului propriu, deoarece el împreună cu martorul Ș.M., au hotărât să achiziționeze împreună droguri și să le și consume. A mai declarat inculpatul faptul că îl cunoșteau pe dealer, dar nu au cumpărat drogurile separat, afirmând că el, personal, nu i-a vândut niciodată droguri martorului. În cauză a fost audiată și martora A.C. care a arătat că îl cunoaște pe inculpat ca o persoană responsabilă, ca fiind singurul întreținător al familiei și că are un loc de muncă stabil.

Instanța de fond a încuviințat și proba cu înscrisuri solicitată de inculpat, fiind depuse în acest sens mai multe caracterizări sub forma unor înscrisuri olografe, întocmite de vecini, prieteni ai acestuia, precum și copia sentinței civile nr. 10035 din 3 decembrie 1994 a Judecătoriei Sectorului 3 București, decizia de pensionare a mamei inculpatului. Audierea martorului Ș.M. nu s-a putut efectua, deoarece acesta nu mai locuiește la adresa de domiciliu cunoscută, iar o altă adresă nu este cunoscută, avându-se în vedere declarațiile date în faza de urmărire penală, în baza art. 327 alin. (3) C. proc. pen., declarații din care reiese faptul că acesta a achiziționat drogurile de la inculpat.

Din analiza întregului material probatoriu administrat în cauză, instanța a constatat că situația de fapt reținută prin actul de sesizare al instanței este corectă iar faptele inculpatului I.I.D., care la data de 07 iulie 2009 a comercializat o doză de heroină contra sumei de 100 RON, fiind depistat deținând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar și consumului propriu, întrunesc în drept elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, dar și ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu, prev.de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, neputând fi primită susținerea acestuia, potrivit căreia drogurile le deținea doar pentru consumul propriu, respectiv 7 doze, restul aparținându-i martorului, fiind plătite de acesta direct către dealer, întrucât din declarațiile martorului din faza de urmărire penală nu rezultă acest lucru, iar din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante și de percheziție corporală rezultă, de asemenea, că toate drogurile au fost găsite asupra inculpatului și nu asupra martorului, infirmându-se astfel susținerea acestuia, precum și datorită faptului că inculpatul deținea o cantitate foarte mare de droguri, nejustificată pentru un consumator, astfel încât,

pentru ambele infracțiuni pentru care a fost trimis în judecată inculpatul a fost condamnat la pedepse cu închisoarea. La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prev.de art. 72 C. pen., gradul de pericol social concret al infracțiunii săvârșită de inculpat, modalitatea concretă de săvârșire a faptei, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, care are o situație familială grea, dar are un loc de muncă stabil, care a avut o atitudine parțial sinceră pe parcursul întregului proces penal cu privire la infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, recunoscând doar consumul de droguri, dar și persistența sa infracțională cu privire la fapte de același gen.

Pentru toate aceste considerente, Tribunalul a apreciat că scopul educativ și coercitiv al pedepsei poate fi atins numai prin aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu executare în regim de detenție. Având în vedere că inculpatul este recidivist în forma prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., întrucât prin decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare pe un termen de încercare de 8 ani, fiind arestat la data de 27 martie 2006 și liberat la 31 august 2006, rămânându-i un rest de pedeapsă de executat de 3 ani închisoare, instanța de fond a dispus revocarea suspendării pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului București, definitivă prin decizia penală nr. 194 din 21 mai 2007 a Curții de Apel București, dispunând ca pedeapsa să fie executată în întregime alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză.

Împotriva sentinței penale menționate, în termen legal, a formulat apel inculpatul I.I.D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că din probele administrate în cauză nu rezultă că se face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri, solicitând instanței de control judiciar ca în urma reaprecierii probelor să dispună achitarea sa. Sub acest aspect, inculpatul, prin apărător ales, a arătat că nu există un probatoriu complet, credibil pentru a permite condamnarea sa pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc câtă vreme această condamnare s-a bazat doar pe mărturia martorului Ș.M. Totodată, pentru egalitate de tratament, a solicitat aplicarea unei amenzi administrative prev. de art. 18 1 C. pen.

pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de mare risc, așa cum s-a procedat în cazul martorului Ș.M. De asemenea, a solicitat Curții să țină seama de datele sale personale favorabile și anume că are o situație familială grea și un loc de muncă. Prin decizia penală nr. 198 A din 30 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a -II a penală a fost respins ca nefondat apelul inculpatului. Analizând apelul inculpatului în raport cu motivele invocate și din oficiu, conform art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., sub toate aspectele de fapt și de drept, Curtea de Apel a constatat că instanța de fond, pe baza unei analize coroborate a întregului material probatoriu administrat în cauză atât în cursul urmăririi penale cât și al cercetării judecătorești, a reținut, în mod corect, situația de fapt dedusă judecății (constând în aceea că la data de 07 iulie 2009 a comercializat o doză de heroină contra sumei de 100 RON, fiind depistat deținând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar și consumului propriu) căreia i-a dat, în drept, o justă încadrare juridică în infracțiunile de trafic de droguri de mare risc și deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și constatând că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpat a dispus condamnarea acestuia la pedepse cu închisoarea pentru fiecare dintre aceste fapte.

Curtea își însușește această analiză și nu o va mai relua, urmând însă a puncta unele chestiuni doar pentru a răspunde criticilor formulate de inculpat în apel. În ceea ce privește infracțiunea de deținere de droguri de mare risc, după trimiterea sa în judecată, inculpatul și-a modificat declarațiile inițiale, în sensul de a nega că la data de 07 iulie 2009 ar fi vândut o doză de heroină martorului Ș.M. și o parte din heroina găsită în autoturism, cu același prilej, ar fi fost destinată traficului, susținând că atât doza consumată de martor cât și jumătate din cantitatea de drog găsită îi aparțineau acestuia din urmă. Reexaminând cauza în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc.

pen., dar în limitele impuse de alin. (1) al aceluiași articol, Curtea, reține următoarele: La momentul constatării faptelor, 07 iulie 2009, în prezența martorului asistent, B.D., în procesul verbal încheiat de către organele de poliție s-a consemnat că în autoturismul deținut de inculpat, în care se afla împreună cu martorul Ș.M., au fost găsite 16 doze de heroină (cu privire la care inculpatul a declarat că îi aparțin și sunt pentru consum propriu), o fiolă din sticlă spartă cu urme de substanță brun roșcată în care se afla un fragment solid. De asemenea, s-a consemnat faptul că martorul Ș.M. (potrivit propriilor declarații) tocmai ce cumpărase de la inculpat o bilă de heroină și când încerca să și-o administreze prin injectare a fost surprins de poliție, context în care a aruncat seringa pe geamul autoturismului, asupra sa fiind găsită o fiolă din sticlă spartă cu urme de substanță brun roșcată.

Raportul de constatare tehnico științific din 07 iulie 2009 a atestat că cele 16 doze, seringa și fiolele de sticlă ridicate cu prilejul constatării faptelor conțin heroină. În cursul urmăririi penale, inculpatul a susținut că cele 16 doze de heroină găsite în autoturism Ie-a cumpărat de la o persoană necunoscută, în dimineața zilei în care a fost depistat de către organele de poliție, fiind destinate consumului propriu. De asemenea, a declarat că, după ca a cumpărat drogurile, s-a întâlnit cu martorul Ș.M., pentru a consuma împreună heroină, a preparat două doze, și-a injectat o doză după care i-a dat martorului cealaltă doză preparată, fără a-i cere bani pentru ea, acesta din urmă fiind surprins de poliție în timp ce-și administra drogul.

Martorul Ș.M. a confirmat că la data de 07 iulie 2009, în jurul orelor 11:00, s-a întâlnit cu inculpatul și a cumpărat de la acesta o doză de heroină în valoare de 50 RON, înmânându-i o bancnotă de 100 RON, din care 50 de RON reprezenta contravaloarea unei doze cumpărate cu o zi înainte. În cursul cercetării judecătorești, inculpatul a revenit asupra declarațiilor date în cursul urmăririi penale susținând că împreună cu martorul Ș.M. ar fi cumpărat în dimineața zilei de 07 iulie 2009 întreaga cantitate de drog, punând bani împreună, după care în timp ce consumau, fiecare din cantitatea ce-i aparținea, au fost surprinși de organele de poliție. Această ultimă declarație a inculpatului nu se coroborează cu nici o altă probă administrată, fiind contrazisă prin declarațiile sale inițiale, de cele relatate de martorul Ș.M.

și de cele consemnate în procesul verbal de constatare a infracțiunilor. Totodată, Curtea nu are nici un motiv de a înlătura declarațiile inițiale ale inculpatului, date în faza de urmărire penală, întrucât, pe de-o parte, acesta nu a oferit nicio explicație pentru care și-a schimbat declarațiile, iar pe de altă parte, primele sale declarații se coroborează cu cele ale martorului Ș.M. și cu procesul verbal de constatare. Prin modificarea declarației inițiale, în mod evident, inculpatul a urmărit exonerarea sa de răspundere penală cu privire la infracțiunea de trafic de droguri, în condițiile în care anterior a fost condamnat tot pentru o infracțiune de același gen, respectiv pentru deținere, fără drept de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Prin motivele de apel, inculpatul a învederat lipsa unui probatoriu apt să dovedească că într-adevăr s-ar face vinovat de comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, solicitând achitarea sa. Raportat la modalitatea și condițiile în care s-a realizat constatarea faptelor, Curtea apreciază că nici nu era posibilă administrarea unor probe suplimentare. De altfel, deși inculpatul susține că probatoriul este incomplet nu a solicitat suplimentarea acestuia nici cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală și nici cu prilejul judecății în fond și apel a cauzei. În legătură cu afirmația potrivit căreia probatoriul este construit pe declarația unui singur martor și anume Ș.M., Curtea constată că deși este unica probă testimonială, ea conferă valoare probatorie declarației inițiale a inculpatului, conform art. 69 C. proc.

pen. în plus, comiterea faptelor este probată și cu procesul verbal de constatare a infracțiunilor. În apărare inculpatul a mai susținut că bancnota de 100 RON găsită asupra sa, cu care martorul pretinde că a plătit doza de heroină, provenea din activitatea de taximetrie. Sub acest aspect, Curtea reține că la momentul constatării faptelor asupra inculpatului a fost găsită suma de 229 RON, compusă, printre altele, dintr-o singură bancnotă de 100 RON, pe care martorul Ș.M. a susținut că a remis-o inculpatului pentru doza de heroină cumpărată. Cu privire la proveniența acestei bancnote instanța de fond, în mod just, a reținut că față de sumele mici de bani reprezentând încasările inculpatului din prestarea de servicii de taximetrie (potrivit documentelor ridicate existente la dosar) nu se confirmă obținerea licită a acesteia.

Totodată, susținerile inculpatului potrivit cărora ar fi schimbat sumele mai mici de bani obținute din serviciile de taximetrie și astfel a obținut bancnota de 100 RON, reprezintă o simplă afirmație, neprobată, exprimată pro cauza abia după două luni de la data comiterii faptei. De asemenea, inculpatul a susținut că nu s-a demonstrat dacă seria bancnotei pe care martorul pretinde că i-a dat-o coincide cu cea a bancnotei găsite asupra sa. Acest fapt era imposibil de demonstrat prin raportare la modalitatea în care au fost constatate faptele, ulterior săvârșirii lor. În legătură cu cantitatea mare de drog pe care inculpatul o deținea fără drept, s-a reținut, în mod just, că aceasta depășea nevoile de consum ale acestuia, ceea ce conduce la concluzia că o parte era destinată traficului.

De altfel, inculpatul a vândut din cantitatea inițială o doză martorului Ș.M. ceea ce infirmă susținerile inițiale ale inculpatului în sensul că întreaga cantitate era destinată consumului propriu. În consecință, deși inculpatul a învederat că probatoriul administrat nu este apt a răsturna prezumția de nevinovăție, Curtea apreciază, contrar acestor susțineri, că este complet și demonstrează, fără putință de tăgadă, că fapta de trafic de droguri de mare risc există și a fost comisă de inculpat, cu vinovăție sub forma intenției directe. Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că cererea inculpatului de a se dispune achitarea sa, în baza art. 10 lit. a), b), c) C. proc. pen. pentru infracțiunea de trafic de droguri.(la fond inculpatul a invocat art. 10 lit. a) C. proc.

pen., în apel a invocat prin motivele de apel art. 10 lit. c) iar prin concluziile scrise art. 10 lit. b). În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a fi achitat, în baza art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, Curtea o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive: Inculpatul a recunoscut, în mod constant, săvârșirea infracțiunii de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de aceea, Curtea nu va relua chestiunile deja analizate de instanța de fond, la care achiesează întrutotul, cu atât mai mult cu cât sunt necontestate de inculpat prin motivele de apel. Cu privire la cererea de a fi achitat, în baza art. 18 1 C. pen., pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, astfel cum s-a dispus și față de martorul Ș.M.

în faza de urmărire penală, Curtea constată că, în prin comparație cu martorul Ș.M. (în sarcina căruia s-a reținut că a deținut o doza de heroină cumpărată de la inculpat), inculpatul a deținut o cantitate mult mai mare(16 doze de heroină găsite cu prilejul constatării faptelor). De asemenea, activitatea infracțională a inculpatului este mult mai amplă incluzând și comiterea, în aceleași împrejurări, a unei infracțiuni de trafic de droguri de mare risc, situație de care instanța nu poate face abstracție în analiza gradului de pericol social al faptei de deținere de droguri de mare risc. Totodată, perseverența inculpatului în comiterea aceluiași gen de fapte, de deținere fără drept de droguri de mare risc (fiind anterior condamnat pentru același gen de fapte) conduce la concluzia că săvârșirea faptei nu a constituit un accident în viața inculpatului.

Toate aceste sunt elemente de natură să dea faptei de deținere fără drept de droguri de mare risc un grad de pericol social concret sporit și nicidecum să conducă la concluzia că este lipsită în mod vădit de importanță. Prin urmare, ca urmare a propriului examen în apel, Curtea reține sub aspectul situației de fapt că la data de 07 iulie 2009 a vândut o doză de heroină martorului Ș.M. contra sumei de 100 RON, fiind totodată depistat deținând cantitatea de 16 doze destinate comercializării dar și consumului propriu. Aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și de deținere, fără drept, de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (2) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Sub aspectul individualizării pedepsei instanța de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute în art. 72 C. pen., și anume limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor dar și datele care caracterizează persoana inculpatului. Astfel, a avut în vedere că inculpatul a săvârșit infracțiunile în termenul de încercare al suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 209 din 14 februarie 2007 a Tribunalului București, secția I penală, astfel că, fiind îndeplinite condițiile reținerii stării de recidivă postcondamnatorie, a făcut aplicarea prev. art. 37 lit. a) C. pen. și a tratamentului sancționator prev. de art. 86 4 C. pen.

De asemenea, a reținut în favoarea acestuia circumstanța atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen. motivată de faptul că a avut o atitudine parțial sinceră, a cărei temeinicie nu mai poate fi analizată în calea de atac promovată de inculpat. Prin urmare, prin aplicarea unor pedepse de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limita minimă ca efect al aplicării art. 76 lit. a) C. pen.) și 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 (limita minimă ca efect al aplicării art. 76 lit. a) C. pen. fiind minimul general), instanța de fond, în mod evident, a aplicat pedepse orientate către minim.

Reducerea pedepselor, nu se justifică prin raportare la natura și gravitatea infracțiunilor deduse judecății, la faptul că inculpatul a declarat că este consumator de heroină, perseverența de care a dat dovadă în comiterea aceluiași gen de infracțiuni [ce a atras reținerea dispozițiilor art. 37 alin. (1) lit. a) C. pen.]. Datele personale favorabile invocate de inculpat în apel, și anume că are un loc de muncă și are o situație familială grea au fost avute în vedere de către instanța de fond cu prilejul individualizării pedepselor și au condus la aplicarea acestora într-un cuantum orientat către minimul special prevăzut de lege. Prin urmare, Curtea de Apel a apreciat că atât în ceea ce privește cuantumul pedepselor, aceasta sunt proporționale cu gravitatea faptelor comise, particularizate prin circumstanțele reale menționate, neimpunându-se reducerea lor.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul I.I.D., invocând cazul de casare prev.de art. 385 9 pct. 17 2 C. proc. pen. și solicitând achitarea sa cu referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. S-a susținut în esență că instanța de apel a reținut o situație de fapt eronată, neexistând decât o singură persoană, consumator de droguri, care a afirmat că inculpatul i-ar fi vândut o doză de heroină, astfel încât instanța trebuia să facă aplicarea principiilor in dubio pro reo și testis unus, testis nulus. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticii formulate și a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursul este nefondat. Materialul probator administrat în cauză a fost corect perceput și temeinic analizat atât de către instanța de fond, cât și de către cea de apel, vinovăția inculpatului fiind dovedită mai presus de orice dubiu.

Este cert stabilit că în ziua de 7 iulie 2009, un echipaj de poliție aflat în serviciu de patrulare a observat că într-un autoturism se găseau două persoane care consumau droguri prin injectare. Cu ocazia controlului efectuat în autoturism, între scaunul șoferului, ocupat de inculpat, și frâna de mână s-a găsit o pungă transparentă în interiorul căreia se aflau 16 punguțe conținând o substanță de culoare bej, ce s-a dovedit a fi heroină. Cu privire la bunurile găsite, inculpatul a recunoscut că îi aparțin, susținând însă că ele sunt destinate consumului propriu. Dincolo de faptul că o asemenea cantitate depășește nevoile unui consumator de droguri, corect a reținut instanța de apel că inculpatul a oferit explicații oscilante cu privire la circumstanțele comiterii faptelor, ceea ce pune sub semnul întrebării sinceritatea inculpatului și, prin aceasta, însăși apărarea pe care și-a construit-o în cauză.

Astfel, dacă în faza de urmărire penală a susținut că drogurile le-ar fi procurat singur în aceeași zi, în fața instanței inculpatul a avut o altă versiune, arătând că ar fi făcut acest lucru Împreună cu martorul Ș.M., cu care ar fi pus bani la comun pentru achiziționarea de heroină în vederea consumului. Or, această din urmă situație de fapt nu a fost confirmată de martorul menționat anterior, care a arătat nu doar că obișnuia să-și procure droguri de la inculpat (de regulă, prin intermediar), dar și că în ziua de 7 iulie 2009 a cumpărat de la acesta o doză de heroină pentru care a plătit suma de 50 de RON (plus încă 50 de RON reprezentând o datorie), fapt care s-a petrecut în autoturismul în care au și fost prinși în flagrant.

Împrejurarea că în cauză a fost audiat un singur martor nu poate conduce prin ea însăși la concluzia că declarația acestuia este irelevantă, în condițiile în care aspectele relatate de martor se coroborează cu cele consemnate în procesul-verbal de surprindere în flagrant. Pe de altă parte, este de observat că descoperirea activității infracționale a fost una pur întâmplătoare, nefiind vorba despre prinderea inculpatului în flagrant datorită vreunei contribuții a altei persoane (cum ar fi formularea unui denunț), astfel încât cu atât mai puțin nu poate fi pusă la îndoială sinceritatea martorului. De altfel, nici trecutul (infracțional) al inculpatului nu îi este de ajutor, în condițiile în care el a fost anterior condamnat pentru o infracțiune identică, pentru care a beneficiat (în mod nejustificat, cum s-a dovedit) de clemență și încredere, prin stabilirea unui regim neprivativ de libertate pentru pedeapsa aplicată.

Împrejurarea că martorului i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, în timp ce inculpatul a fost trimis în judecată, este explicabilă nu doar prin trecutul infracțional diferit (doar inculpatul a mai fost condamnat pentru fapte incriminate de Legea nr. 143/2000), ci și prin infracțiunile diferite reținute în sarcina celor doi (doar inculpatul a fost cercetat pentru trafic de droguri). În fine, Curtea constată că legea incriminează, ca infracțiune de trafic de droguri, inclusiv oferirea de droguri altor persoane, astfel încât chiar dacă activitatea inculpatului s-ar fi rezumat la o asemenea acțiune (așa cum chiar el a recunoscut în declarația dată în faza de urmărire penală), acesta tot ar fi trebuit să suporte rigorile legii penale, făcându-se vinovat de comiterea infracțiunii prev.de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În consecință, recursul inculpatului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și disp.art. 192 alin. ( 2 ) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-inculpat I.I.D. împotriva deciziei penale nr. 198A din 30 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a -II a penală. Obligă recurentul-inculpat I.I.D. la plata sumei de 550 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 aprilie 2012.