ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1084/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1084/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursurilor penale de față;

Examinând actele

și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea

de ședință din 8 februarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția

a II-a penală s-a amânat pronunțarea asupra apelurilor promovate în

cauză, la data de 15 februarie 2013.

A menținut starea

de arest a apelanților-inculpați G.M., I.D.C.

, V.M.C. și C.M.

Pentru a

pronunța această hotărâre, cu privire la starea de arest a inculpaților

G.M., I.D.C., V.M.C. și C.M., instanța

de apel a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 564 din 31 august 2012, pronunțată de

Tribunalul București - Secția

a

II a penală, în dosarul nr. 19034/3/2012, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

cu referire la art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat

inculpatul G.M.

la o

pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare și interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

Ii-a și lit. b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după

executarea pedepsei

principale.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1) lit. c) C.

pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

C proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.D.C., la o pedeapsa de 5 ani și 8

luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

Ii-a

și

lit.

b) C. pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a dispus

revocarea suspendării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 349 din 11 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului 2 București,

definitivă prin Decizia penală nr. 2033 din 24 octombrie 2011 a Curții de Apel

București, pedeapsă ce urmează a fi executată în întregime alături de pedeapsa

aplicată prin sentință, astfel încât inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani si

2 luni închisoare.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat, la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

cu referire la art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul

V.Ș.M. la o pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare și interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3

ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen.,

cu referire la art. 320 C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.E. la o

pedeapsă

de 5 ani și 8

luni închisoare ii interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen.

raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 320 C. proc.

pen., a fost condamnată inculpata V.M. la o pedeapsa de 5 ani închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64

lit.

a) teza a II-a și

lit.

b) C.

pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 2 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și cu aplicarea art. 16

din Legea nr. 143/2000 cu referire la art. 320

1

C. proc. pen., a

fost condamnat inculpatul V.M.C. la o pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 cu referire la art.

320

1

C proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsa

de 8 luni închisoare.

În baza art. 33

lit.

a) și 34

lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului,

urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea aplicată, aceea de 3 ani și 4

luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a

II-a și lit. b) C. pen., pe o perioada de 3 ani după executarea pedepsei

principale.

În baza art. 334 C. proc. pen., a fost

admisă cererea privind schimbarea încadrării juridice a faptelor inculpatului C.M.,

din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41

alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. b) C. pen.

În baza art. 2 alin. (1) si (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. si art. 37 lit. b) C.

pen. și cu aplic. art. 74 alin. (1)

lit.

c)

C. pen. rap. la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. cu referire la art. 320

1

C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.M. la o pedeapsa de 6 ani

închisoare si interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a

și lit. b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) si (2) din

Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen. cu referire la art. 320 C.

proc. pen., a fost condamnat inculpatul P.G., la o pedeapsa de 1 an si 4 luni

închisoare.

În baza art. 61

C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa aplicată

inculpatului prin sentința penala nr. 816/2004 pronunțata de Tribunalul

București si a fost contopit restul de pedeapsa ce a mai rămas de executat din

pedeapsa anterioara, de 1247 zile închisoare, cu pedeapsa aplicata inculpatului

prin prezenta sentința, de 1 an si 4 luni închisoare, inculpatul urmând sa

execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 1247 zile închisoare.

În baza art. 71 C. pen. s-a interzis

inculpaților exercițiul drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a si lit.

b) pe durata executării pedepsei principale, cu titlu de pedeapsa accesorie și

s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 350 C. proc. pen.

Potrivit art. 300 C. proc. pen., în

cauzele în care inculpatul este arestat, instanța legal sesizată este datoare

să verifice, în cursul judecății, legalitatea și temeinicia arestării

preventive, procedând potrivit art. 160."

Conform art. 160 alin. (3) C. proc. pen.,

când se constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare

privarea de libertate sau există temeiuri noi care justifică privarea de

libertate, instanța dispune, prin încheiere motivată, menținerea arestării

preventive.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea de apel a constatat că și la acest moment temeiurile de fapt

și de drept care au determinat arestarea preventivă a inculpaților C.M., G.M., I.D.C.

și V.M.C., nu s-au schimbat și justifică în continuare privarea de libertate a

acestora.

Astfel, Curtea a constatat că probele

administrate în cauză și la care instanța de fond a făcut referire în hotărârea

atacată, relevă indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. (1) C. proc. pen.

și art. 68 C. proc. pen., din care rezultă presupunerea rezonabilă că

inculpații au săvârșit faptele prevăzute de legea penală, astfel cum au fost

reținute în sarcina fiecăruia. De asemenea, Curtea a apreciat că și la acest

moment sunt îndeplinite cumulativ condițiile impuse de art. 148 alin. (1) lit. f)

C. proc. pen., atât în ceea ce privește pedeapsa prevăzută de lege pentru

infracțiunile deduse judecății, mai mare de 4 ani, dar si sub aspectul probelor

că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă un pericol concret pentru

ordinea publică.

La aprecierea acestei ultime condiții,

Curtea a avut în vedere modalitatea și împrejurările concrete de săvârșire a

faptelor presupus a fi fost comise de fiecare dintre apelanții-inculpați,

gravitatea acestora, sentimentul de teamă și insecuritate pe care astfel de

fapte îl generează în rândul societății civile, ceea ce justifică o reacție

fermă din partea autorităților statului, lăsarea în libertate a inculpaților

prezentând în continuare un pericol social concret pentru ordinea publică.

Curtea a considerat că motivele invocate

de apelanții-inculpați, în raport cu aspectele anterior menționate, nu sunt în

măsură să justifice continuarea procesului penal cu aceștia în stare de

libertate.

De asemenea, nu este de neglijat nici

faptul că a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanță față de

inculpații din prezenta cauză, care atrage incidența art. 5 paragraful 1 lit. a)

din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Ca urmare, Curtea, constatând

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 alin. (1) C. proc. pen. și art. 68

1

C. proc. pen., cu referire la art. 148 lit. f) C. proc. pen. și, în consecință,

în baza dispozițiilor art. 160

b

alin. (1) și (3) C. proc. pen.,

raportat la art. 300 C. proc. pen. și art. 5 paragraful 1 lit. a) din C.E.D.O.,

având în vedere și dispozițiile art. 136 C. proc. pen. privind scopul măsurilor

preventive, din perspectiva pronunțării în primă instanță împotriva

inculpaților a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii cu executare

în regim de detenție, a menținut starea de arest a acestora.

S-a mai arătat că motivele invocate

anterior, privitoare la menținerea stării de arest, conduc, implicit, și la

soluția de respingere a cererilor de înlocuire a acestei măsuri cu măsura

obligării de a nu părăsi localitatea/țara, formulate de inculpați.

Împotriva

hotărârii de menținere a stării de arest, au declarat recurs inculpații G.M., I.D.C.

și C.M.

Astăzi, în ședință publică, în fața

instanței de recurs, recurenții inculpați C.M. și G.M. au declarat că își

retrag recursurile formulate împotriva

încheierii

prin care s-a menținut starea lor de arest, solicitând să se ia act de

manifestarea lor de voință.

Recurentul inculpat I.D.C., prin

apărătorul desemnat din oficiu a

solicitat

să se aprecieze cu privire la măsura luată de instanța de apel, privind

menținerea stării de arest a acestuia.

Examinând

hotărârea atacată în raport actele și lucrările dosarului și de susținerile

recurenților inculpați, înalta Curte

urmează ca în baza art. 385 alin. (2) C. proc. pen. să ia act de manifestarea

de voință a recurenților inculpați C.M. și G.M. în sensul că aceștia își retrag

recursurile.

În ce privește recursul declarat de

inculpatul l.D.C., înalta Curte constată că acesta nu este fondat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului rezultă că inculpatul l.D.C. a fost trimis în judecată și condamnat

prin sentința penală nr. 564 din 31 august 2012, pronunțată de Tribunalul

București - Secția a II-a penală la pedeapsa de 5 ani și 8 luni închisoare și

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a Ii-a și lit. b) C.

pen. pe o durata de 3 ani, după executarea pedepsei principale, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., cu

aplicarea art. 74 alin. (1)

lit.

c) C.

pen. raportat la art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., cu referire la art. 320

1

C. proc. pen.

În baza art. 83

C. pen., s-a dispus revocarea suspendării pedepsei de 6 luni închisoare

aplicată prin Sentința penală nr. 349 din 11 mai 2011 a Judecătoriei Sectorului

2 București, definitivă prin Decizia penală nr. 2033 din 24 octombrie 2011 a

Curții de Apel București, pedeapsă ce urmează a fi executată în întregime

alături de pedeapsa aplicată prin sentință, astfel încât inculpatul să execute

pedeapsa de 6 ani si 2 luni închisoare.

Ținând cont de gradul ridicat de

pericol social al faptelor presupus a fi săvârșite de inculpat, înalta Curte

constată că instanța de apel a apreciat în mod corect că lăsarea în libertate a

acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pericolul concret pentru ordinea

publică se apreciază atât în raport cu datele referitoare la fapte, adică

natura și gravitatea infracțiunilor comise, cât și cu rezonanța socială

negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acestora, datele referitoare

la persoana inculpaților.

Există anumite tipuri de infracțiuni

care, prin natura lor, conduc la ideea unui pericol concret pentru ordinea

publică, fie prin amploarea socială a fenomenului infracțional pe care îl

presupun și îl dezvoltă, fie prin impactul asupra întregii colectivități, și

care justifică luarea și menținerea măsurii arestării preventive.

Din probele dosarului rezultă că

luarea măsurii arestării preventive față de

inculpatul

l.D.C. s-a făcut atât cu respectarea procedurii prevăzute de legea

procesual

penală, prin raportare și la dispozițiile constituționale cât și la cele din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În plus, analizând faptele pentru care inculpatul este cercetat, gradul

lor de pericol

social

concret, împrejurările în care s-au săvârșit și urmările acestora, precum și

datele care caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la primul

contact cu legea

penală, se constată că

lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru

ordinea

publică, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării

preventive nu s-au schimbat, iar față de stadiul actual al procesului penal,

existând deja

o hotărârea judecătorească de

condamnare, chiar nedefinitivă, nu se impune revocarea

măsurii arestării preventive sau înlocuirea

acestei măsuri cu o altă măsura privativă de

libertate.

De altfel,

inculpatul l.D.C. a recunoscut săvârșirea infracțiunilor de

trafic de droguri

pentru care a fost trimis în judecată, beneficiind de prevederile art. 320

1

C. proc. pen. privind

procedura simplificată.

În acest context, înalta Curte

apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă nu numai un real

pericol pentru ordinea publică, dar și pentru buna desfășurare a procesului

penal.

Având în vedere cele menționate,

înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul l.D.C. este nefondat,

iar în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează a fi

respins.

În baza art. 385 alin. (2) C. proc. pen.

se va lua act de declarațiile inculpaților C.M. și G.M. că își retrag

recursurile.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen. vor fi obligați recurenții inculpați la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul l.D.C. împotriva încheierii din 8 februarie 2013 pronunțată de

Curtea de Apel București - Secția a II-a penală în dosarul nr. 19034/3/2012

(2920/2012).

Ia act de

declarațiile formulate de recurenții inculpați C.M. și G.M. în sensul că își

retrag recursurile declarate împotriva aceleiași încheieri.

Obligă recurenții inculpați C.M. și l.D.C.

la plata sumei de câte 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Obligă

recurentul inculpat G.M. la plata sumei de 250 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 50 lei, reprezentând onorariul

apărătorului

desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din

fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publicării, 28

martie 2013.