ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3128/2013

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 43 din 1 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Caras Severin în Dosarul nr. 1882/115/2013 s-a admis cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D.F. și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrări juridice din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. . 39/2003, l-a condamnat pe inculpatul M.D.F.,  ocupația asociat - asistent manager, locul de muncă SC T.D.A.L. SRL.: Reșița, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 24 din data de 14 decembrie  2012 emis de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012) la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea .art9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare. .

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până. la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie  2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul I.D.M.,ocupația asociat, loc de muncă SC T.D.A.L. SRL. Reșița, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 25 din data de 14 decembrie  2012 emis de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012) la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., s-a revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 23 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67 din 14 noiembrie 1996, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3218 din 09 decembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție) și s-a contopit restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din respectiva pedeapsă (2503 zile) cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre. în consecință, inculpatul va executa o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul H.A.M.,  fără ocupație și loc de muncă, arestat în baza mandatului de arestare preventivă nr. 26 din data de 14 decembrie  2012 emis de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 9136/115/2012), la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., l-a condamnat pe același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor: pistol de autoapărare cu bile de cauciuc; maceta cu lama de cca. 60 cm lungime și cea. 8 cm lățime, cu plasele din lemn, simbol „cap de taxa", cu husă din material textil de culoare neagră; un cuțit cu inscripție, cu lama de aproximativ 10 cm, cu mâner de culoare maro, cu teacă din piele de culoare maro închis.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., ar obligat pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele: Prin-Rechizitoriul D.LLC.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin din data de 04 martie 2013, înregistrat pe'rolul Tribunalului Caraș-Severin sub Dosar nr. 1882/115/2013, au fost trimiși în judecată inculpații: M.D.F., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, faptă prev și ped de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003; șantaj în formă continuată, faptă prev. și ped. de art 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; instigare la uz de armă letală, fără drept, faptă prev. și ped. de art 25 C. pen. rap. la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplic. art 33 lit. a) C. pen.; I.D.M., pentru săvârșirea în stare de recidivă postcondamnatorie a infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 cu aplic. 37 lit. a) C. pen.; șantaj, faptă prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; uz de armă letală, fără drept, faptă prev. și ped. de art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen.; deținerea de arme și muniții fără drept, faptă prev. și ped. de art 279 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., toate cu aplic, art 33 lit. a) C. pen. și H.A.M., pentru săvârșirea infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, faptă prev. și ped. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; șantaj în formă continuată, faptă prev. și ped. de art. 194 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplic. 33 lit. a) C. pen.

Organele de urmărire penală au reținut următoarea stare de fapt: Pe raza județului Caraș-Severin s-a constituit o grupare infracțională organizată constituită din M.D.F., I.D.M., H.A.M. și R.M., persoane care s-au asociat în vederea săvârșirii unor acte de șantaj asupra unor oameni de afaceri din Reșița, dintre care au fost identificați C.I.M., soții B.M.M. și B.T., respectiv A.P.V., administrator al SC C.I. SRL.

Astfel, având în vedere mijloacele de probă obținute în cauză s-a reținut faptul că B.M.M. și A.P.V. au recunoscut expres faptul ca au fost victime ale șantajului, în timp ce C.I.M. a negat în fața organelor de anchetă dar, rezultă din propriile afirmații în fața unor. cunoștințe, că a luat bani cu camătă de la inculpați și este subiectul unui act de șantaj, având față de membrii grupului, în special față de M.D.F. o temere profundă, bazată pe convingerea că acesta este un om periculos.

S-a apreciat că liderul acestei grupări este M.D.F. persoană cu antecedente penale și este obișnuit să ducă o viață ușoară, fără a depune eforturi pentru a-și câștiga existența, obținând foloase materiale din săvârșirea unor fapte ilegale.

În acest sens s-a menționat faptul că M.D.F. a inițiat și constituit, în perioada 1992-1995, o asociere pentru săvârșirea de infracțiuni împreună cu încă patru persoane, asociere care în mod premeditat și organizat au săvârșit trei acte de violență prin împușcare, doua din ele soldate cu rănirea victimei, iar cea de-a treia cu moartea victimei, precum și alte acte de intimidare săvârșite prin amenințare, precum și tâlhărie. Pentru aceste fapte inculpatul M.D.F. a fost condamnat la pedeapsa închisorii de șapte ani și șase luni.

După executarea pedepsei M.D.F. revenind la viața socială a înțeles din nou să-și câștige existenta prin acte ilicite, încercând să obțină foloase materiale mari din fapte ilegale. Astfel, a reușit să-și cristalizeze o grupare infracțională implicată în săvârșirea infracțiunii de șantaj și a altor acte de mare violență. De această dată M.D.F. cunoscând deja repercusiunile legii a evitat contactul direct cu victimele inițiindu-l în acest sens pe un tânăr pe nume B.B., persoană pe care a îndrumat-o în coordonarea celorlalți membrii ai grupului dar și în coordonarea acțiunilor de violentă,

M.D.F. secondat îndeaproape de B.B. au racolat în grupul lor pe numiții H.A., R.T., R.C. și Ș.S. Acest grup a fost organizat pe principii mafiote, cu reguli stricte de conspirativitate și sarcini precise pentru fiecare membru, precum neafișarea împreună în locuri publice, folosirea unor mijloace de comunicare considerate sigure, etc. Grupul a săvârșit mai multe acte de violență, multe dintre ele preluate din filme cu mafioți, cum este o acțiune de intimidare a unei victime prin tăierea capului câinelui victimei și punerea pe mașina victimei, o scenă celebră din filmul "N." Acțiunile de violentă ale grupului au culminat cu incendierea autoturismelor unei alte persoane din lumea interlopa, pe nume R.L.C. și cu intenția de ucidere a acestuia din noaptea de 23 mai 2012, intenție dejucată de organele de poliție. întrucât M.D.F. nu a mai avut contact direct cu victimele grupului constituit și condus de el, s-a reușit în luna mai 2012 reținerea și trimiterea în judecată, doar pentru o parte din membrii grupului, respectiv pentru numiții B.B., T.R., R.C. și Ș.S.

S-a menționat faptul că aspectele invocate mai sus au făcut obiectul unui dosar penal în care în primă instanță, B.B., R.T., R.C. și Ș.S. au fost condamnați pentru. Săvârșirea infracțiunilor de constituire în grup infracțional organizat și mai multe infracțiuni cu violentă.

Concomitent cu activitățile descrise mai sus M.D.F. alături de alți membrii ai grupării, respectiv I.D.M. și H.A. a dezvoltat activități de șantaj asupra unor potenți oameni de afaceri dintre care până în prezent au fost identificați C.M., soții B.M.M. și B.T., respectiv A.P.V., administrator al SC C.I. SRL. Astfel, M.D.F., i-a împrumutat cu bani pe soții B., deținătorii unui abator din Reșița, căruia aceștia din urmă i-au plătit dobânzi care le-au afectat afacerea. în cursul anilor 2009-2012 deși familia B. a achitat suma cu care s-a împrumutat de cea. 4 ori, M.D.F. dubla de fiecare data, făcându-i din nou datori. Astfel, familia B. a reușit odată, la finele anului 2010 să achite împrumutul de 5.000 de euro, plătind 9.000 de euro către M.D.F. și H.A. și la cea. 3 luni, după ce au considerat datoria achitată s-au reîntors cu amenințări și au spus că cei 9.000 de euro reprezentau doar dobânda și că de fapt îi sunt datori încă 9.000 de euro. De teamă, cei doi soți B. au acceptat și această nouă datorie impusă și au scos un împrumut de la bancă, toată suma împrumutată dând-o celor doi, M. și H., respectiv 15.000 de euro. Inițial cei doi au admis că cei 15.000 de euro acoperă întreaga datorie și dobândă, însă după cea. 3-4 luni au revenit din nou și prin amenințări le-au impus celor doi soți o noua datorie și mai mare, de 30.000 de euro. întrucât numitul B. este un om bolnav, fiindu-i tăiat un picior, a acceptat și această sumă zdrobitoare pentru ei, fiind deja în insolvență, și a continuat plata către H. încă cea. 6 luni de zile. După această perioadă familia B. nemaiavând efectiv nici o sursă financiară pentru a plăti, a refuzat orice plată, situație în care H. i-a arătat pistolul, „pentru a întări cine este el". Acceptând în sfârșit că familia B. a ajuns la fundul sacului, M. și H.A. au luat hotărârea că în schimbul banilor să ia masa la restaurantul soților B. în fiecare zi, consumul lor fiind estimat în funcție de bonurile întocmite la cea. 13.200 lei.

Relevante în susținerea afirmațiilor numitei B.M.M. s-au considerat a fi discuțiile dintre aceasta pe de o parte și M.D.F., precum și persoane din anturajul acestuia pe de altă parte, discuții pe fondul unor presiuni făcute de H.A.M. pentru a obține banii de la victimă. De remarcat este atât disperarea victimei, ceea ce denotă constrângerea psihică exercitată asupra acesteia, cât mai ales atitudinea liderului grupului numitului M.D.F., care pare a nu fi implicat direct în activitatea de șantaj dar atrage atenția victimei cu privire la faptul că problemele se vor termina la restituirea banilor împrumutați cu camătă. Aceste aspecte.se coroborează cu faptul că tot M.D.F. este cel care i l-a prezentat pe H.A.M. victimei ca fiind persoana de la care ar putea împrumuta bani pentru a-și achita datoria fată de primul.

O altă persoană față de care M.D.F. a exercitat acte de cămătărie este numitul C.I.M., zis „C.", fost director al Gărzii de Mediu Caraș-Severin. M.D.F. l-a împrumutat pe acesta cu suma de cea. 6000 de euro și nerestituindu-i-o la timp, i-a majorat datoria la 53.000 de euro, compusă din suma împrumutată și dobânzi. Numitul C.I.M. nu a recunoscut șantajul în declarația dată în cauză dar din probele administrate a rezultat că această nerecunoaștere are la bază temeri față de M.D.F. Cu siguranță aceste temeri sunt susținute atât de trecutul numitului M.D.F. cât și de „faima" persoanelor din anturajul acestuia.

De asemenea s-a reținut faptul că, la fel ca și în cazul soților B., activitatea de șantaj exercitată de M.D.F. și oamenii lui asupra celor două victime este de notorietate publică.

În schimbul sumei de bani pe care i-a împrumutat-o M.D.F. i-a cerut lui C.I.M. .să-l ajute în recuperarea unor datorii fictive de la omul de afaceri A.P.V.

Conform principiilor bine stabilite de acțiune a grupării, numitul M.D.F. și-a căutat și alte victime în mediul oamenilor de afaceri, dezvoltând astfel relații de afaceri cu numitul A.P.V., patronul firmei SC Camand SRL. în baza acestor relații de afaceri chiar și după încheierea oricăror relații de afaceri, M.D.F. a solicitat omului de afaceri diverse sume de bani, invocând motive total neîntemeiate. Având în vedere reputația numitului M.D.F., ca un om periculos, care nu ezită să se impună cu ajutorul armelor, inițial, A.P.V. a acceptat plata sumelor necuvenite, sperând de fiecare dată că este ultima tranșă.

Ca și în cazul celorlalte două victime și problemele financiare pe care le avea A.P.V. cu M.D.F., ca urmare a unor datorii ale primului către cel de-al doilea, sunt de notorietate publica.

După arestarea numitului B.B. și mediatizarea cazului acestuia, A.P.V. a înțeles amplitudinea grupării infracționale și faptul că nu va scăpa niciodată de impunerea unor noi sume de bani, cu titlu de datorii. A înțeles de asemenea, că, conjunctural, a fost și el victima lui B.B. și implicit a lui M.D.F. Ca atare, a luat hotărârea de a pune capăt oricăror contacte cu M., refuzând și plata așa-ziselor datorii.

În contextul celor de mai sus, în cursul lunii septembrie 2012, M.D.F. i-a transmis lui A.P.V. că urmează a primi un mesaj de la B.B. aflat în penitenciar. A doua zi, mergând la serviciu victima a fost așteptată de o persoană pe care nu o cunoștea și care a vrut să-i înmâneze un plic comunicându-i că e din partea lui B., plic pe care victima l-a refuzat (persoana care a adus plicul, a fost identificată ca fiind R.M., semnalat și în prezent de către martori în anturajul lui M.D. De menționat faptul că R.M. este fratele numitului R.C.).

Apoi M.D. l-a trimis pe numitul H.A.M. în repetate rânduri la sediul firmei victimei, cerându-i diverse sume de bani în numele lui M.D. pentru a recupera bani pe care consideră că i se cuvin. A.P.V. a refuzat în continuare plata, astfel că a primit mesaje directe de la lider, mesaje al căror conținut era în esență de intimidare, de amenințare, în vederea determinării victimei la o conduită impusă de învinuit.

Mesajele au fost urmate în data de 04 decembrie  2012 de o amplă acțiune de mtirnidare. Astfel, în data de 04 decembrie  2012 numita A.A., soția omului de afaceri A.V., a sunat la serviciul de urgenta 112 și a sesizat faptul că autoturismul, folosit de familia A., a fost avariat prin tragerea a două focuri de armă, iar arma cu care s-a efectuat tragerea a fost lăsată pe capota mașinii.

Actul de intimidare a fost amplu mediatizat și cu toate acestea în zilele imediat următoare de 5, 6 și 7 decembrie 2012, M.D.F. a trimis pe una dintre victimele sale, respectiv C.I.M., la A.V., sugerându-i acestuia să nu se ducă la organele de poliție, să nu coopereze cu acestea și să aplaneze conflictul printr-o întâlnire directă cu M.D.F. și prin satisfacerea dorințelor acestuia. Ba mai mult, C.M. a solicitat pentru el suma de 60.000 lei, bani pe care să-i dea de fapt tot lui Mîndriloiu, pentru a-i scădea din datoria lui față de acesta.

În data de 12 decembrie  2012, M.D.F. a discutat cu omul de încredere, inculpatul H.A., pe marginea vizitei de a doua zi, 13 decembrie  2012, la sediul firmei omului de afaceri A.V., acesta interesându-se de necesitatea acordării sprijinului.

În dimineața zilei de 13 decembrie  2012 M.F. însoțit de C.M. a intrat în sediul firmei, iar numitul H.A. a rămas undeva afară, urmând să intervină în caz de nevoie. în cursul discuțiilor purtate în dimineața acestei zile, M.D.F. i-a impus omului de afaceri o datorie mai veche de cea. 35.000 de euro, iar când A.P.V. a acceptat achitarea acestei sume, cu condiția să fie ultima datorie, M.D.F. a mai solicitat și plata unei alte sume către C.M., sumă pe caxe a acceptat să o echivaleze cu valoarea unui autoturism de teren. Mai mult, la acceptul plății în rate a datoriei de către A.P.V., M.D.F. i-a atras atenția că trebuie să fie dispus și pe viitor "să facă ceva pentru el". Toată această discuție din dimineața zilei de 13 decembrie  2012 a fost făcută sub semnul aceleiași false prietenii pe care au invocat-o în cursul întregii monitorizări, prietenie care în mod cert nu are cum să existe, fiind adesea presărată cu acțiuni violente și amenințări. De asemenea, în unele situații, M.D.F. a invocat vechile relații de afaceri însă, în mod cert datoriile impuse de el nu au ca izvor o relație de afaceri legală (acestea fiind închise de mult între cei doi) ci aceste datorii își au izvorul în conduita învinuitului M.D.F. care, de-a lungul întregii sale vieți, încă din 1993, a înțeles să ducă un trai ușor, prin impunerea unor taxe fictive sau de protecție.

În urma cercetărilor efectuate în cauză s-a stabilit că gloanțele trase în mașina proprietatea familiei Armașu, au fost trase cu un pistol, a cărui țeava a fost modificată, în sensul că în interiorul țevii originale a fost montată artizanal o altă țeava confecționată din metal de culoare argintie. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 07 decembrie 2012 prin care s-a procedat la analiza fragmentelor de A.D.N. din microurmele biologice prelevate de pe încărcătorul metalic al pistolului cu care în mod cert s-au tras cele două gloanțe în autoturismul familiei A., a rezultat că urmele conțin A.D.N. ce provine de la numitul I.D.M. cunoscut și cu porecla de'"P." I.D.M. este aceeași persoană care a fost alături de M.D.F. și în perioada anilor 1993-1994, fiind la dispoziția lui M.D.F. a tras trei cartușe asupra unei victime rănind-o la braț, a tras șapte cartușe asupra altei victime ucigând-o pe loc și a tras alte trei focuri prin fereastră asupra celei de-a treia victime.

Analiza a relevat un aspect extrem de important din care rezultă certitudinea implicării lui I.D.M. în activitatea infracțională a grupării. Astfel, relevante pentru cauză sunt locurile unde au fost identificate urmele microbiologice, toate în interiorul pistolului, respectiv pe arcul pistolului, suprafața interioară a manșonului pistolului, suprafața țevii, zone care exclud orice contact accidental cu arma(așa cum susține inculpatul I.D.M. în declarația sa); aceste zone sunt atinse în mod normal arunci când se montează și/sau se efectuează încărcarea armei.

În urma acestei acțiuni de intimidare, care a indus numitului A.P.V. o stare de temere profundă, coroborat cu discuțiile pe care acesta le-a avut în data de 13 decembrie  2012 cu inculpatul M.D.F., primul a fost determinat să-i dea celui de-al doilea suma de 20.000 lei. Astfel în după-amiaza zilei de 13 decembrie 2012 inculpatul M.D.F. a fost surprins în flagrant, imediat după primirea de la numitul A.P.V., prin intermediul vărului său H.G.A., a sumei de 20.000 lei.

Pornind de la mijloacele de probă adrninistrate în cauză s-a stabilit că liderul grupării este inculpatul M.D.F. El a finanțat și organizat activitatea grupului, a creat o structură bine definită, formată din mai mulți membrii, fiecare având sarcini și responsabilități în funcție de pregătirea și abilit. a))tea specifică a fiecăruia.

Acesta și-a asumat rolul de coordonator al grupării, beneficiind și de notorietatea și "respectul" de care se bucura în zonă (a făcut obiectul unui dosar penal privind mai multe acte de violență cu premeditare finalizate fie cu rănirea gravă a victimelor fie cu stingerea din viață a acesteia).

S-a reținut că inculpatul M. a coordonat activitățile infracționale, stabilind componența grupului, el fiind cel care spunea cine va face parte din grup și a inițiat chiar teste care trebuiau efectuate de potențialii membri ai grupului. Astfel, se retine că nurnitul R.C., atunci când a dorit sa adere la grupul lui M.D.F. a fost pus să taie capul câinelui proprietatea unei victime, și 1-a pus pe autoturismul proprietatea acestuia. Totodată, el era cel care identifica viitoarele victime, stabilind suma care le-o împrumuta, dobânda și modalitățile de îndatorare a victimelor la nesfârșit; el era cel care autoriza acțiunile violente și modalitatea de desfășurare a acestora, fie prin incendierea autoturismelor, fie prin mesaje de amenințare, fie prin arătarea armelor de foc sau armelor albe.

Toți cei care au făcut parte din grupul lui i-au rămas loiali chiar și după arestarea lor, exact ca în modelul preluat din filmele cu clanuri mafiote: a se vedea atitudinea inculpatului B.B. sau a lui I.D. care deși a făcut anterior ani grei de pușcărie, la comanda lui M. este dispus din nou să reia activitățile de violență cruntă.

La ora actuala mâna dreaptă a numitului M.D.F. este numitul H.A.M.. Acesta a fost alături de liderul M.D.F. și atunci când din componența grupului făceau parte B.B., T.R. și R.C., însă după arestarea acestora a devenit și mai apropiat de lider. El este cel care la dispoziția Kderului se ducea la victime solicitând recuperarea banilor, la nevoie procedând la amenințări, în cazul omului de afaceri Armașu Paul, cât și în cazul familiei B. De asemenea,-este cel care asigura și protecția liderului grupului la întâlnirile acestuia cu victimele sau în raport cu alți interlopi din municipiul Reșița.

Un alt membru al grupului este numitul I.D.M. Un membru care denotă un pericol social deosebit având un caracter de o violență ieșită din comun. Nu poate fi calificată în alt mod o persoană care a omorât un om prin împușcare cu șapte gloanțe, a tras în locuința altor persoane, a lovit și tâlhărit victime și după ce a fost arestat și a cunoscut regimul de detenție nu a dat dovadă de reeducare și la cererea lui M.D.F. este dispus din nou să utilizeze arme de foc.

S-a reținut că acest grup infracțional se caracteriza prin ierarhie strictă și autoritate, membrii grupului respectând autoritatea liderului, lider care s-a impus grupului prin reputația pe care a câștigat-o în lumea interlopă .ca urmare a acțiunilor de o violență deosebită; flexibilitate, rapiditate, capacitate de infiltrare și ascunderea sursei de profit; ermetism, conspirativitate și orientarea spre profit. Caractere care derivă din necesitățile obiective determinate de nevoia de autoprotecție. In acest scop inculpații îndeplineau acțiuni de tip mafiot, precum acțiuni de intimidare și testarea loialității noilor membrii. Pentru conspirativitate membrii grupării infracționale foloseau un număr mare de cartele telefonice, iar în. convorbiri anumite expresii convenționale. In mod cert inculpații au desfășurat activitățile infracționale pentru a realiza venituri materiale ilicite, niciunul dintre inculpați neavând vreun loc de muncă.

Fiind audiați în instanță, inculpații M.D.F., I.D.M. și H.A.M. au arătat că se prevalează de dispozițiile art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., în sensul că recunosc în totalitate faptele, achiesează la starea de fapt descrisă în cuprinsul actului de trimitere în judecată și își însușesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală, nedorind să-și administreze probe pe fondul cauzei, ci doar eventual în circumstanțiere.

Prin sentința penală nr. 43 din 01 aprilie 2013 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în Dosarul nr. 1822/115/2013, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Caraș-Severin, în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D.F. și, în baza art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrări juridice din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea- încadrării juridice din art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, a fost condamnat inculpatul M.D.F. la o pedeapsă de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4(patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de l(un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art 25 C. pen. raportat la art 133 din Legea nr. 295/2004, a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.D.M. la o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. și art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 279 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art 37 lit. a) C. pen. și art 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să. execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 61 alin. (1) C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiționate privind pedeapsa de 23 de ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 67 din 14 noiembrie 1996, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 3218 din 09 decembrie 1998 a Curții Supreme de Justiție) și s-a contopit restul de pedeapsă ce .a mai rămas de executat din respectiva pedeapsă (2.503 zile) cu pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, aplicată prin prezenta hotărâre. În consecință, inculpatul va executa o pedeapsă de 7 (șapte) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), din momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durată pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie  2012 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 7 alin. (1) rap.la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul H.A.M. la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen. (cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4(patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 1 (un) an și 3 (trei) luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a), art 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv aceea de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 53 pct. 2 lit. a), art. 65 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), pe o durată de 4 (patru) ani, pedeapsă complementară ce se va executa conform art. 66 C. pen.

În baza art. 71 C. pen., au fost interzise inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), c) C. pen.(cu excepția dreptului de a alege), din. momentul rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale timpul reținerii și al arestării preventive, de la 13 decembrie 2012 până la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest a inculpatului.

În baza art. 118 lit. b) și f) C. pen. s-a dispus confiscarea specială a următoarelor: pistol, model special; pistol de autoapărare cu bile de cauciuc; maceta cu lama de cca. 60 cm lungime și cca. 8 cm lățime, cu plasele din lemn, inscripționată cu text și un simbol „cap de taur", cu husă din material textil de culoare neagră; un cuțit cu inscripție, cu lama de aproximativ 10 cm, cu mâner de culoare maro, cu teacă din piele de culoare maro închis.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de câte 2.200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a pronunța această sentință penală, Tribunalul Caraș-Severin, analizând probele administrate pe parcursul urmăririi penale a constatat că toate aspectele învederate mai sus, precum și declarațiile inculpaților susmenționați, confirmă faptul că inculpatul M.D.F. este autorul infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, șantaj în formă continuată și instigare la uz de armă letală, fără drept; inculpatul I.D.M. este autorul infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj, șantaj, uz de armă letală, fără drept și deținerea de arme și muniții fără drept, iar inculpatul H.A.M. este autorul infracțiunilor de inițiere sau constituire a unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii infracțiunii de șantaj și șantaj în formă continuată. Date fiind declarațiile făcute de cei trei inculpați în fața completului de judecată, instanța de fond și-a însușit starea de fapt descrisă de organul de urmărire penală și recunoscută în totalitate de aceștia, stare probată prin coroborarea probelor administrate în faza de urmărire penală cu recunoașterea de către inculpați în cursul cercetării judecătorești, conturându-se astfel trăsăturile constitutive ale infracțiunilor menționate mai sus.

Dată fiind prevalarea de către inculpați de dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen., respectiv recunoașterea întregii stări de fapt și însușirea materialului de urmărire penală în ansamblul său, inclusiv în ceea ce privește probele administrate de organul de urmărire penală, ei personal administrând decât probe în circumstanțiere, prima instanță a constatat stabilită vinovăția celor trei în ceea ce privește comiterea faptelor descrise în rechizitoriu, stare de fapt care este însușită ca atare de vreme ce nu a fost contestată în nici un fel și nu au fost furnizate elemente de fapt cu caracter de noutate care să modifice realitatea faptică stabilită de organul de urmărire penală, considerând că nu mai este necesară - în privința descrierii stării de fapt -. administrarea altor probe, dispozițiile speciale de care s-au prevalat inculpații excluzând această necesitate.

Înainte de stabilirea repercusiunilor penale ale faptelor și a căror vinovăție a fost stabilită în sarcina tuturor celor trei inculpați pe baza materialului de urmărire penală și a recunoașterii în totalitate a faptelor de către inculpați, prima instanță s-a pronunțat asupra cererilor incidente fondului formulate înaintea derulării fazei de dezbateri, în speță asupra cererii de schimbare a încadrării juridice formulată în privința inculpatului M.D.F. Date fiind susținerile în formă scrisă și verbală ale reprezentanților D.I.I.C.O.T.- Biroul Teritorial Caraș-Severin, privitoare la întrunirea de către respectivul inculpat a cerințelor art. 9 din Legea nr. 39/2003, ca urmare a colaborării sale cu organele de urmărire penală în instrumentarea unui alt dosar, susțineri însușite de către apărătorul inculpatului, s-a constatat că sunt aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen. care impun schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul M.D.F., din infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003; art. 25 C. pen. raportat la art. 133 din Legea nr. 295/2004 cu aplicarea, art. 9 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Referitor la sancționarea respectivelor fapte, prima instanță a constatat că, dincolo de cauzele legale obligatorii de diminuare a limitelor speciale ale pedepselor prevăzute pentru infracțiunile săvârșite de inculpații M.D.F., H.A.M. și I.D.M., primii doi beneficiind de reducere în două trepte(ca urmare a incidenței dispozițiilor art9 din Legea nr. 39/2003 și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), iar ultimul într-o singură treaptă (ca urmare a incidenței dispozițiilor art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.), pedepsele ce vor fi stabilite în sarcina acestora trebuie să răspundă exigențelor generale impuse de scopul de prevenție generală și specială în raport cu circumstanțele particulare ale cauzei, fără a fi ignorată necesitatea realizării efectului educativ și coercitiv al respectivelor pedepse. Prin aplicarea acestor reduceri a limitelor de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunile pentru care au fost găsiți vinovați acești inculpați se va da în mod obligatoriu eficiență atitudinii lor sincere pe întreg parcursul procesului penal și, în plus în cazul inculpaților M. și H., a colaborării pe care au oferit-o organelor de urmărire penală; toate aceste circumstanțe nu pot primi însă o dublă valoare, respectiv cea suplimentară de circumstanțe atenuante, care să atragă coborârea cuantumului pedepselor sub minimul special diminuat conform aplicării textelor de lege citate mai sus, după cum a solicitat apărătorul respectivilor inculpați.

În privința altor circumstanțe atenuante, s-a constatat în primul rând faptul că nici unul dintre inculpați, direct sau prin apărător, nu se prevalează de existența vreunor circumstanțe atenuante legale, ci strict a unora judiciare. S-a reținut că împrejurările indicate de apărătorul inculpaților ca având valoare de circumstanțe atenuante și susținute în parte pe baza unor înscrisuri, ar consta - în opinia respectivului apărător - în comportamentul anterior corespunzător în cazul a doi dintre inculp ați(deși unul dintre ei, respectiv inculpatul M., are antecedente penale, chiar dacă nu se află în stare de recidivă), prezența în fața autorității (în condițiile în care cercetarea judecătorească s-a derulat pe parcursul unui singur termen de judecată, ocazie cu care s-a desfășurat și faza dezbaterilor), conduita corespunzătoare în societate și în familie (în sensul că inculpații au asigurate mijloacele de trai, sunt familiști sau au relații de conviețuire stabile, sunt buni vecini conform unor caracterizări depuse sub semnătură privată de terțe persoane), starea de sănătate precară a inculpatului M. (nedemonstrată pe baza niciunei expertize medico-legale care să recomande stabilirea unei anumite modalități de executare a pedepsei pe considerentul că inculpatul nu ar putea suporta regimul de * detenție efectivă) și vârsta matură a aceluiași inculpat(împrejurare care ar fi trebuit tocmai să-l determine să reflecteze mai profund asupra conduitei sale). S-a considerat că toate aceste împrejurări pot fi evaluate cel mult la nivelul unor criterii de individualizare a pedepsei, ceea ce instanța de fond a făcut prin orientarea pedepselor ce au fost aplicate pentru respectivele infracțiuni spre minimul ori cel mult spre mediul special prevăzut de lege. Elocvente însă în privința individualizării pedepselor, cu repercusiuni directe asupra modalității de executare a acestora, a fost considerat modul de săvârșire a faptelor, ignorarea de către inculpați a unor valori fundamentale ce ar trebui să fie unanim respectate de către societate, precum și pericolul social concret reprezentat de conduita lor infracțională, aspecte ce s-a apreciat că nu pot fi înlăturate sau rninimalizate doar ca urmare a recunoașterii de către inculpați a faptelor sau a atitudinii lor corespunzătoare ulterior comiterii acestora.

Prima instanță a remarcat faptul că, deși limitele speciale ale pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite de inculpați trebuie dirninuate în mod obligatoriu în modalit. a))tea descrisă într-un paragraf anterior, dispozițiile art. 7 alin. (2) din Legea nr. 39/2003, conform cărora „pedeapsa pentru faptele prevăzute la alin. (1) nu poate fi mai mare decât sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracțional organizat", doctrina și practica judiciară sunt unanime în a raporta aceste dispoziții la limitele legale ale pedepselor, nemodificate în urma aplicării cauzelor particulare de diminuare sau de amplificare, ci așa cum sunt stipulate în forma de bază, fiind necesară aplicarea principiului unității de măsură, situația fiind similară cu interpretarea legală conform căreia nu pot fi aplicate dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. în cazul infracțiunii de omor deosebit de grav, fie că este vorba de infracțiunea în formă continuată, fie de tentativă, deși aceasta din urmă nu este sancționată cu pedeapsa detențiunii pe viață. în consecință, s-a reținut că în cazul inculpaților M. și H. pedeapsa ce poate fi aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 2 lit. b) pct. 4 din același act normativ, nu poate depăși limita de 5 ani închisoare (pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile a căror săvârșire a constituit scopul respectivului grup infracțional), iar în cazul inculpatului Ivănescu limita de 8 ani închisoare.

Ca atare, instanța de fond a aplicat inculpaților M.D.F., I.D.M. și H.A.M. pedepse privative de libertate al căror cuantum a fost apreciat în raport de criteriile legale și individuale menționate mai devreme, totodată fiind aplicate dispozițiile sancționatorii caracteristice concursului real de infracțiuni în raport de fiecare inculpat, în cazul inculpatului Ivănescu (aflat în stare de recidivă postcondamnatorie) apreciindu-se în plus că se impune revocarea beneficiului liberării condiționate pentru o pedeapsă rezultantă aplicată anterior pentru săvârșirea unui concurs de infracțiuni în care intra și una de omor(necesitatea revocării impunându-se datorită persistenței în timp a conduitei infracționale a acestui inculpat, dublată de periculozitatea sa socială ridicată evidențiată de modul în care a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze), dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 61 alin. (1) C. pen.

Corelativ, prima instanță a constatat că, în raport cu faptele pentru care au fost condamnați inculpații și cu cuantumul pedepselor aplicate este obligatorie aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi pe lângă pedeapsa principală rezultantă(textul infracțiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) rap. la art. 2 lit. b) pct. 4 din Legea nr. 39/2003 obligând la aplicarea acestei pedepse), termenul pentru care se aplică astfel de pedepse urmând să fie de patru ani, iar executarea urmând să fie făcută conform art. 66 C. pen.

De asemenea, inculpaților M.D.F., I.D.M. și H.A.M. le-au fost aplicate pedepsele accesorii în condițiile art. 71 C. pen., din momentul rămânerii definitive a hotărârii și până la terminarea executării pedepsei, până la grațierea totală sau a restului de pedeapsă, ori până la împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.

Totodată, s-a dat eficiență dispozițiilor art. 88 C. pen., în sensul deducerii timpului reținerii și al arestării preventive din durata pedepsei principale aplicată fiecăruia dintre ei.

De asemenea, constatând că se mențin temeiurile avute în vedere la instituirea măsurii arestării preventive, prima instanță a menținut