ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6629/2004

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6629/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 969

din 29 iulie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, a

fost condamnat inculpatul R.G. la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen.; la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art.

64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 5

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și

art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 10

ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a)

și b) C. pen.

În baza art. 83 C. pen.,

instanța a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 ani

închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 346 din 16 aprilie

2002, rămasă definitivă prin neapelare, pronunțată de Tribunalul București,

secția I penală, dispunând executarea acesteia alături de sancțiunea aplicată

prin sentința atacată, urmând, ca în final R.G. să execute 12 ani închisoare și

2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Conform art. 71 C. pen., i

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., din

momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până la terminarea

executării pedepsei.

Tribunalul a dedus detenția

inculpatului, care este arestat într-o altă cauză, de la 19 la 24 octombrie

2001.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea bunurilor, ridicate de la

locuința inculpatului, care au servit la comiterea faptelor.

Inculpatul a fost obligat la

plata sumei de 1.800.000 lei reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că, în seara zilei de 10 septembrie 2002, martorii

I.C. și D.B. s-au deplasat la domiciliul inculpatului R.G., pentru a consuma

droguri, în apartament aflându-se și martorul C.F.

De comun acord, motivează

prima instanță, cei patru au adunat suma de 750.000 lei, care, a fost luată de

inculpat pentru a cumpăra heroină. R.G. s-a deplasat, în aceeași seară, la

imobilul situat în București, strada Adrian Cristea, de unde a cumpărat 3 doze

de heroină de la un individ cunoscut sub porecla de J.

Instanța de fond a mai

constatat că, inculpatul a revenit în locuința sa, a preparat drogul și l-a

consumat prin injectare împreună cu martorii identificați cu ocazia

percheziției domiciliare efectuată în cauză de organele de cercetare penală din

cadrul I.G.P.R. – Brigada de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog

București, în baza autorizației de percheziție.

Din raportul de constatare

tehnico-științifică nr. 114633 din 11 septembrie 2002 efectuat de Laboratorul

de analize fizico-chimice droguri din cadrul I.G.P.R., Direcția Generală de

Combatere a Crimei Organizate și Antidrog rezultă că în probele nr. 2 b, 2 c și

3, înaintate în cauza privind pe R.G., s-a pus în evidență, în urme, heroină.

În probele nr. 1, 2 a și 4, nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau

psihotrope. Heroina (diacetilmorfina) face parte din tabelul I, anexă la Legea

nr. 143/2000.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 659 din 10 septembrie 2004, a

respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva acestei ultime

hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul R.G., invocând

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen. și susținând în esență

că la stabilirea pedepselor aplicate pentru infracțiunile comise, nu au fost

avute în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen.

Din examinarea actelor

dosarului se constată că cele două instanțe au reținut corect situația de fapt

și încadrarea juridică, vinovăția inculpatului fiind pe deplin dovedită.

Probele administrate

confirmă faptul că la data de 10 septembrie 2002, inculpatul a cumpărat de la o

persoană neidentificată trei doze de heroină, oferind din acestea martorilor

I.C., D.B. și C.F. cărora le-a pus la dispoziție locuința sa în vederea

consumului ilicit de droguri.

Referitor la pedepsele

aplicate pentru fiecare infracțiune, se constată că instanțele au făcut o justă

individualizare a sancțiunilor având în vedere, potrivit art. 72 C. pen.,

pericolul social al faptelor, împrejurările comiterii lor și persoana

inculpatului aflat în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.

Totodată pedeapsa rezultantă

este de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., atât constrângerea și

reeducarea inculpatului cât și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Întrucât critica de recurs

referitoare la greșita individualizare a pedepsei nu este întemeiată, iar din

examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare din

cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Înalta Curte, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului ca

nefondat.

Urmează să se constate că

inculpatul este arestat în altă cauză și să se deducă perioada executată de la

19 la 24 octombrie 2001, potrivit sentinței penale nr. 346 din 16 aprilie 2002

a Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare.

Conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.600.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul R.G. împotriva deciziei penale nr.

659/ A din 10 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este

arestat în altă cauză și deduce perioada executată de la 19 octombrie 2001 la

24 octombrie 2001, potrivit sentinței penale nr. 346 din 16 aprilie 2002 a

Tribunalului București, secția I penală, definitivă prin neapelare.

Obligă pe recurent la plata

sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 9 decembrie 2004.