ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2330/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1267 din 13 octombrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. 1425/2005, s-a dispus, condamnarea inculpatului S.C., la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. d) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. a) C. pen., s-a dispus condamnarea aceluiași inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) C. pen., și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele două pedepse, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

Au fost aplicate dispozițiile art. 71 și 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., raportat la art. 64 lit. a) și b) C. pen., i-au fost interzise inculpatului drepturile pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a fost dedusă durata arestării preventive de la 3 februarie 2005 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., și art. 160 b C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a constatat ca fiind consumată în timpul expertizării cantitatea de 0,13 grame heroină. În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență, următoarele: Numitul M.G.

a formulat un denunț la organele de urmărire penală, arătând că este consumator de droguri și își procură heroina de la o persoană cu care se întâlnește în Aleea Imașului. Denunțătorul a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a persoanei de la care cumpăra drogurile. Astfel, seriile bancnotelor puse la dispoziția sa, au fost evidențiate într-un proces-verbal după care denunțătorul a dus banii capcanați în apartamentul inculpatului pentru a cumpăra 3 doze. După această operațiune, denunțătorul M.G. a intrat în apartamentul inculpatului S.C. pentru a cumpăra 3 doze de heroină, iar în baza autorizației de percheziție emisă de instanță, organele de poliție au pătruns în locuință.

În aceste împrejurări, au fost găsite la inculpatul S.C., într-un buzunar, suma de 600.000 lei pe care o primise de la denunțător. Denunțătorul a predat organelor de poliție cele 3 doze de heroină cumpărate de la inculpat, iar acesta a predat alte 2 doze din aceeași substanță pe care o avea în locuință. În urma expertizării celor 5 doze s-a constatat că ele conțineau 0,13 grame heroină. În raport de această stare de fapt și de probele administrate, instanța de fond a apreciat că faptele inculpatului S.C. realizează elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 din aceeași lege. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul S.C.

Parchetul a criticat hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie, apreciind că nu se justifică reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor judiciare atenuante. Inculpatul a solicitat reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 1004/ A din 19 decembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, s-a dispus admiterea apelului formulat de parchet și majorarea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 C. pen., de la 3 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa de un an închisoare aplicată aceluiași inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și 76 lit. b) C. pen., urmând a executa, în final, pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 și 64 C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale hotărârii apelate. S-a dedus perioada arestului preventiv de la 3 februarie 2005 la zi și a fost menținută starea de arest a inculpatului. A fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului S.C. Inculpatul apelant a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.C., criticând hotărârea pentru aspecte de nelegalitate și netemeinicie. Astfel, recurentul inculpat a invocat că în mod greșit instanțele au dispus condamnarea sa și pentru infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, în realitate fiind doar consumator de droguri, aspect ce atrage incidența dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 143/2000.

În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei. În drept, au fost invocate prevederile art. 385 9 pct. 18 și 14 C. proc. pen. Înalta Curte, examinând motive de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Starea de fapt reținută de prima instanță, constând în aceea că, în data de 2 februarie 2005, inculpatul S.C. a vândut trei doze de heroină denunțătorului M.G., identificându-se la locuința sa alte două doze deținute pentru consum propriu, este corectă iar încadrarea juridică a faptelor în infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, respectiv art. 4 din aceeași lege, este legală.

Inculpatul S.C. se ocupa de vânzarea drogurilor, aspect ce rezultă, fără dubiu, din probele administrate în cursul urmăririi penale, respectiv cercetare judecătorească. Astfel, potrivit declarațiilor denunțătorului, acesta cumpăra, în mod frecvent, droguri de la inculpat indicând organelor de poliție locul în care se întâlnea cu inculpatul S.C. În aceste împrejurări, a acceptat să lase în locuința inculpatului suma de 600.000 lei, formată din bancnote de 500.000 lei, respectiv 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal de către organele de poliție. După ce denunțătorul a cumpărat cele 3 doze de heroină de la inculpat, acesta din urmă a fost depistat de către organele de poliție, care au intrat în apartamentul său în baza autorizației de percheziție, fiind găsite bancnotele în buzunarul de la pantaloni.

Au fost ridicate din locuința inculpatului încă 2 doze de heroină, deținute de acesta pentru consum propriu, precum și o seringă hipodermică. Audiat în cursul cercetării judecătorești, inculpatul a arătat că este consumator de droguri, iar la solicitarea denunțătorului M.G. de a-i procura heroină, a acceptat, procurându-i 3 doze de la o cunoștință a sa. De asemenea, martorul D.M. arată că denunțătorul M.G. a confirmat cumpărarea de la inculpat a celor 3 doze cu heroină, iar la percheziția efectuată, inculpatul a recunoscut că banii găsiți asupra sa provin de la acesta din urmă. În atare condiții, starea de fapt reținută de instanța de fond, și confirmată de probele administrate, este conformă cu realitatea, nefiind astfel incidente dispozițiile art. 385 5 pct. 18 C. proc.

pen. Cât privește individualizarea judiciară a pedepselor, Înalta Curte constată că acestea au fost individualizate, prin aplicarea și interpretarea corectă a dispozițiilor art. 72 C. pen. Funcțiile de constrângere și reeducare precum și scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a acesteia. În conformitate cu principiul individualizării pedepsei, aceasta trebuie stabilită în raport cu pericolul social concret al faptei săvârșite și în raport cu individualitatea infractorului. În cauză, faptele săvârșite de inculpat prezintă un grad ridicat de pericol social, acesta deținând droguri atât pentru consum propriu cât și pentru vânzarea lor către alte persoane.

După prinderea sa în flagrant a avut o atitudine nesinceră, recunoscând parțial săvârșirea faptelor. În atare condiții, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea pedepsei sub limita stabilită de către instanța de apel prin reținerea, în favoarea inculpatului, a circumstanțelor judiciare atenuante. Față de cele menționate, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 1004 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. În baza art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc.

pen., se va deduce din pedeapsa aplicată, perioada reținerii și arestării preventive de la 3 februarie 2005 la zi. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva deciziei penale nr. 1004 din 19 decembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a II–a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și al arestării preventive de la 3 februarie 2005 la 10 aprilie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON (2.200.000 lei) cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 100 RON (1.000.000 lei), reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 aprilie 2006.