ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4910/2005

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 346 din 9 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a fost condamnată inculpata S.M.C. la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe aceeași inculpată la un an închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen.

și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. A menținut starea de arest a inculpatei și a dedus prevenția de la 4 august 2004, la zi. În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 0,25 gr. heroină și a constatat că a fost consumată în cadrul analizelor de laborator. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul C.M. zis B. la 10 ani închisoare. În temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară, interzicându-i drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani. În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 C. pen.

În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., a menținut măsura arestării inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsă, timpul deținerii preventive de la 4 august 2004 la zi. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) și art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către inculpați a bunurilor după cum urmează: - S.M.C., suma de 2.520.000 lei și telefon mobil. - C.M., suma de 2.220.000 lei, telefon mobil și o pereche de pantaloni scurți, precum și suma de 110 Euro. În baza art. 5 din Legea nr. 381/2004 a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre A.N.A. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., i-a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte 5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că atât inculpatul C.M. cât și inculpata S.M.C. erau consumatori de droguri, iar pe la sfârșitul lunii iulie 2004, inculpata a început să comercializeze și droguri, primind la schimb droguri pentru consumul propriu. Astfel, cu câteva zile înainte de 4 august 2004, inculpatul C.M. a cumpărat circa 1 gram heroină de la o persoană zisă M. care locuiește în zona Hala Traian, căreia i-a plătit un milion lei. Din această cantitate de un gram de heroină se porționează circa 30 doze (doza având aproximativ 0,030 grame). Inculpatul C.M. a dus drogurile cumpărate la adresa din str. Matei Voievod, unde inculpatul și inculpata erau găzduiți de puțin timp.

Din cantitatea de 1 gram ambii inculpați s-au drogat, iar o parte a fost înmânată de inculpat pentru vânzare inculpatei. În ziua de 4 august 2004, numita L.A.C. consumatoare de droguri a formulat un denunț prin care arăta că în ultima vreme își procura drogurile de la inculpata S.M.C., care comercializa în zona magazinului G. din Colentina. Denunțătoarea a fost de acord să colaboreze cu organele judiciare participând la o livrare supravegheată. Denunțătoarea având asupra ei 2.000.000 lei a contactat-o pe inculpata S.M.C., la telefon stabilind să se întâlnească în zona centrului comercial G. Aici era instalat dispozitivul de supraveghere a poliției iar denunțătoarea a intrat într-un imobil unde i-a înmânat inculpatei 1.800.000 lei înserați, primind în schimb 5 doze de heroină.

După circa o oră denunțătoarea și inculpata au ieșit din imobil, când au intervenit organele de poliție. Asupra inculpatei a fost găsită o punguță din plastic ce conținea o doză și suma de 4.520.000 lei din care și cei 1.800.000 lei primiți de la denunțătoare. Fiindcă inculpata a declarat că heroina pe care o vânduse a primit-o de la inculpatul C.M., organele de poliție s-au deplasat rapid la adresa din str. Matei Voievod unde locuia inculpatul C.M. Aici s-a efectuat o percheziție în urma căreia s-a constatat că în bunurile personale ale inculpatului, o pereche de pantaloni scurți, se afla o doză cu heroină. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, C.M.

solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia, raportat la circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar S.M.C. susținând că în speță, acordându-se o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., i se poate aplica o sancțiune sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 363 din 13 mai 2005, constatând fondată critica inculpatului apelant C.M., în ce privește reducerea pedepsei a admis apelul declarat de acesta, a desființat în parte sentința penală și rejudecând în fond: A redus pedeapsa aplicată inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare prin aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței. A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata S.M. împotriva aceleiași sentințe. A menținut starea de arest a apelanților inculpați și a dedus prevenția acestora de la 4 august 2004 la zi.

A mai dispus obligarea apelantei S.M. la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000 lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției. A mai hotărât rămânerea în sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului declarat de inculpatul C.M. Fiind nemulțumiți de soluția pronunțată, în termen legal au declarat recurs ambii inculpați criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, redozarea pedepselor prin acordarea unei mai largi eficiențe, circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor și deci reducerea pedepselor aplicate sub limitele deja stabilite.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea juridică corespunzătoare. De asemenea, instanța de control judiciar a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpatului C.M., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Probele administrate în cauză au evidențiat faptul că, anterior datei de 4 august 2004, inculpatul a cumpărat de la o persoană zisă M. o cantitate de 1 gr. heroină contra sumei de un milion lei, în condițiile în care o doză obișnuită are în jur de 0,030 – 0,040 gr., iar din declarațiile inculpatei și ale martorei S.M.N. a rezultat faptul că ambii inculpați au porționat dozele (preparându-le și punându-le în celofan), având o înțelegere prealabilă, în sensul că în schimbul a 10 doze vândute, inculpata urma să primească două, lucru credibil atâta vreme cât inculpata a vândut 5 doze păstrând una.

Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpaților pentru săvârșirea faptelor deduse judecății, nu se constată temeinicia pentru a se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în favoarea acestora, instanțele anterioare individualizând în mod corect cuantumul pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor nefiind apt a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care au fost săvârșite infracțiunile, cât și a numărului sporit al acestui tip de infracțiune în ultima perioadă de timp. Infracțiunile deduse judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, sănătatea omului.

Criteriile de individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele specifice făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în consecință, manifestările nejustificate de clemență, nu ar face decât să încurajeze, la modul general comportamentul antisocial și să ridice nivelul insecurității personale. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 363 din 13 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării preventive de la 4 august 2004 la 5 septembrie 2005. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații C.M. și S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 363 din 13 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive de la 4 august 2004 la 5 septembrie 2005. Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 septembrie 2005.