ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4910/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 346

din 9 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în

baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași

lege, a fost condamnată inculpata

S.M.C.

la 5 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

În baza art. 4 din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege, a condamnat pe aceeași

inculpată la un an închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. proc. pen., s-a dispus ca inculpata să execute pedeapsa cea mai

grea de 5 ani închisoare cu aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. și 4 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

A menținut starea de arest a

inculpatei și a dedus prevenția de la 4 august 2004, la zi.

În baza art. 17 alin. (1)

din Legea nr. 143/2000 a confiscat cantitatea de 0,25 gr. heroină și a

constatat că a fost consumată în cadrul analizelor de laborator.

În temeiul art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000 l-a condamnat pe inculpatul

C.M.

zis B. la 10 ani închisoare.

În temeiul art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 65 C. pen. și art. 53 pct. 2 lit. a) C.

pen., a aplicat inculpatului și pedeapsa complementară, interzicându-i

drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 71 C. pen., a

interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 64 C.

pen.

În baza art. 350 alin. (2) C.

proc. pen., a menținut măsura arestării inculpatului, iar în temeiul art. 88 C.

pen., a dedus din pedeapsă, timpul deținerii preventive de la 4 august 2004 la

zi.

În temeiul art. 357 alin.

(2) lit. e) și art. 109 alin. (4) C. proc. pen., a dispus restituirea către

inculpați a bunurilor după cum urmează:

- S.M.C., suma de 2.520.000

lei și telefon mobil.

- C.M., suma de 2.220.000

lei, telefon mobil și o pereche de pantaloni scurți, precum și suma de 110 Euro.

În baza art. 5 din Legea nr.

381/2004 a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre A.N.A.

În baza art. 191 alin. (2) C.

proc. pen., i-a obligat pe fiecare dintre inculpați la plata sumei de câte

5.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de statul român.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că atât inculpatul C.M. cât și inculpata S.M.C. erau

consumatori de droguri, iar pe la sfârșitul lunii iulie 2004, inculpata a

început să comercializeze și droguri, primind la schimb droguri pentru consumul

propriu.

Astfel, cu câteva zile

înainte de 4 august 2004, inculpatul C.M. a cumpărat circa 1 gram heroină de la

o persoană zisă M. care locuiește în zona Hala Traian, căreia i-a plătit un

milion lei. Din această cantitate de un gram de heroină se porționează circa 30

doze (doza având aproximativ 0,030 grame).

Inculpatul C.M. a dus

drogurile cumpărate la adresa din str. Matei Voievod, unde inculpatul și

inculpata erau găzduiți de puțin timp. Din cantitatea de 1 gram ambii inculpați

s-au drogat, iar o parte a fost înmânată de inculpat pentru vânzare inculpatei.

În ziua de 4 august 2004,

numita L.A.C. consumatoare de droguri a formulat un denunț prin care arăta că

în ultima vreme își procura drogurile de la inculpata S.M.C., care comercializa

în zona magazinului G. din Colentina. Denunțătoarea a fost de acord să

colaboreze cu organele judiciare participând la o livrare supravegheată.

Denunțătoarea având asupra

ei 2.000.000 lei a contactat-o pe inculpata S.M.C., la telefon stabilind să se

întâlnească în zona centrului comercial G. Aici era instalat dispozitivul de

supraveghere a poliției iar denunțătoarea a intrat într-un imobil unde i-a

înmânat inculpatei 1.800.000 lei înserați, primind în schimb 5 doze de heroină.

După circa o oră denunțătoarea și inculpata au ieșit din imobil, când au

intervenit organele de poliție. Asupra inculpatei a fost găsită o punguță din

plastic ce conținea o doză și suma de 4.520.000 lei din care și cei 1.800.000

lei primiți de la denunțătoare.

Fiindcă inculpata a declarat

că heroina pe care o vânduse a primit-o de la inculpatul C.M., organele de

poliție s-au deplasat rapid la adresa din str. Matei Voievod unde locuia

inculpatul C.M. Aici s-a efectuat o percheziție în urma căreia s-a constatat că

în bunurile personale ale inculpatului, o pereche de pantaloni scurți, se afla

o doză cu heroină.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpații criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, C.M.

solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei din

infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea

prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reindividualizarea

pedepsei aplicate, în sensul diminuării cuantumului acesteia, raportat la

circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., iar S.M.C.

susținând că în speță, acordându-se o mai mare eficiență circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., i se poate aplica o

sancțiune sub minimul special prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția

I penală, prin decizia penală nr. 363 din 13 mai 2005, constatând fondată

critica inculpatului apelant C.M., în ce privește reducerea pedepsei a admis

apelul declarat de acesta, a desființat în parte sentința penală și rejudecând

în fond:

A redus pedeapsa aplicată

inculpatului C.M., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2)

din Legea nr. 143/2000, de la 10 ani închisoare, la 7 ani închisoare prin

aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. și art. 76 alin. (1) lit.

a) C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A respins, ca nefondat,

apelul declarat de inculpata S.M. împotriva aceleiași sentințe.

A menținut starea de arest a

apelanților inculpați și a dedus prevenția acestora de la 4 august 2004 la zi.

A mai dispus obligarea

apelantei S.M. la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 400.000

lei, onorariu avocat oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

A mai hotărât rămânerea în

sarcina statului a cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea apelului

declarat de inculpatul C.M.

Fiind nemulțumiți de soluția

pronunțată, în termen legal au declarat recurs ambii inculpați criticând-o

pentru netemeinicie și nelegalitate și invocând dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursului, casarea ambelor

hotărâri și, pe fond, redozarea pedepselor prin acordarea unei mai largi

eficiențe, circumstanțelor atenuante reținute în favoarea lor și deci reducerea

pedepselor aplicate sub limitele deja stabilite.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele

hotărâri conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.,

combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C.

proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de

fapt și au stabilit vinovăția inculpaților, pe baza unei juste aprecieri a

probelor administrate în cauză, dând faptelor comise de aceștia încadrarea

juridică corespunzătoare.

De asemenea, instanța de

control judiciar a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate

inculpatului C.M., atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și

ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen.

Probele administrate în

cauză au evidențiat faptul că, anterior datei de 4 august 2004, inculpatul a

cumpărat de la o persoană zisă M. o cantitate de 1 gr. heroină contra sumei de un

milion lei, în condițiile în care o doză obișnuită are în jur de 0,030 – 0,040

gr., iar din declarațiile inculpatei și ale martorei S.M.N. a rezultat faptul

că ambii inculpați au porționat dozele (preparându-le și punându-le în

celofan), având o înțelegere prealabilă, în sensul că în schimbul a 10 doze

vândute, inculpata urma să primească două, lucru credibil atâta vreme cât

inculpata a vândut 5 doze păstrând una.

Reexaminând cauza sub

aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepsei aplicate inculpaților

pentru săvârșirea faptelor deduse judecății, nu se constată temeinicia pentru a

se da o mai mare eficiență circumstanțelor atenuante legale reținute în

favoarea acestora, instanțele anterioare individualizând în mod corect

cuantumul pedepselor aplicate, stabilirea unui cuantum mai redus al pedepselor

nefiind apt a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în

care au fost săvârșite infracțiunile, cât și a numărului sporit al acestui tip

de infracțiune în ultima perioadă de timp.

Infracțiunile deduse

judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând

atingere unor importante valori sociale ocrotite de legea penală, sănătatea

omului.

Criteriile de

individualizare prevăzute de lege permit dozarea sancțiunii în raport de datele

specifice făptuitorului, dar și de scopul general urmărit de societate și, în

consecință, manifestările nejustificate de clemență, nu ar face decât să

încurajeze, la modul general comportamentul antisocial și să ridice nivelul

insecurității personale.

Pentru aceste motive, Înalta

Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului nu ar

fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai

sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.M. și S.M.C. împotriva deciziei penale nr. 363 din 13

mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Potrivit art. 385

17

alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen.,

va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestării

preventive de la 4 august 2004 la 5 septembrie 2005.

În baza art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 160 RON

(1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații C.M. și S.M.C. împotriva deciziei penale nr.

363 din 13 mai 2005 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, perioada reținerii și arestării preventive de la 4

august 2004 la 5 septembrie 2005.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 160 RON (1.600.000 lei), cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat din care, suma de câte 40 RON (400.000 lei), reprezentând

onorariul apărătorilor desemnați din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 septembrie 2005.