ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6507/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 551

din 26 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat

inculpații:

- B.B.C. la 5 ani închisoare

și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000 și la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din

același act normativ.

A contopit pedepsele și a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2

ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- C.M.M. la 6 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000.

- V.Ș. la 7 ani închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1) și

(2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de

la inculpatul B.B.C. cantitățile de 928,8 gr și 75,70 gr heroină rămase după

efectuarea analizelor de laborator și a dispus distrugerea acestora.

În același sens s-a dispus

cu privire la 929 comprimate MDMA, 6,4 gr cocaină și 132 gr cannabis, cu

referire la inculpatul C.M.M.

Cu referire la cei doi inculpați

s-a dispus și în sensul confiscării cântarelor folosite la săvârșirea

infracțiunii.

A confiscat în folosul

statului 2700 dolari S.U.A., 1000 euro și 2.150.000 lei de la inculpatul C.M.M.

și 280 dolari S.U.A., 2 leva și 4.480.000 lei de la inculpatul V.Ș.

A înlăturat aplicarea

măsurii asigurătorii a sechestrului, cu privire la autoturism și a dispus

restituirea acestuia inculpatului B.B.C.

S-a reținut că, la data de

27 martie 2002, inculpatul B.B.C. a fost depistat de către organele de poliție,

având asupra sa cantitatea de 934 gr heroină.

Acesta a declarat că o

cumpărase de la inculpatul C.M.M., de la care mai cumpărase anterior 100 și

respectiv 500 gr heroină.

Din întreaga cantitate a

oprit 100 gr pentru consum propriu, restul fiind dat inculpatului V.Ș., care

plătea cu 10 dolari S.U.A. gramul.

Din probatoriul administrat

în cauză a rezultat că inculpații au cumpărat, deținut și vândut în mod repetat

droguri de mare risc, primul fiind și consumator.

Împotriva hotărârii primei

instanțe inculpații V.Ș. și C.M.M. au declarat apel, primul solicitând

schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din

același act normativ, susținând că nu există nici o probă directă privind

săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. Ambii au solicitat

reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora.

Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 497/ A din 30 iunie 2004, a

respins apelurile ca nefondate, cu motivarea că vinovăția acestora a fost pe

deplin dovedită, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate.

Împotriva acestei din urmă

hotărâri inculpatul V.Ș. a declarat recurs, solicitând în principal schimbarea

încadrării juridice a faptei și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în

sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se o eficiență mai mare

circumstanțelor atenuante, precum și circumstanțelor personale.

Recursul este nefondat,

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispozițiilor art.

2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit

modalități alternative, în parte comune, constituind elementul material al

celor două infracțiuni care se disting, în principal, prin scop.

În primul caz, activitățile

incriminate au ca scop realizarea circulației, transferului, adică a traficării

drogurilor de la o persoană la alta.

În ce de-al doilea caz,

legiuitorul a înțeles să incrimineze acte materiale săvârșite în scopul

asigurării consumului propriu.

Drept urmare, încadrarea

juridică a faptei, indiferent de componenta activității infracționale, este

dată de stabilirea, corespunzător materialului probator administrat, de

comiterea acestora în scopul traficării sau/ și a consumului de droguri.

În cauză, din declarațiile

inculpatului B.B.C., menținute și cu ocazia confruntării cu recurentul, precum

și a conținutului convorbirilor telefonice dintre inculpați, precum și dintre

inculpatul V.Ș. și diferite persoane cărora acestea le vindea heroină, rezultă

indubitabil că acesta din urmă a săvârșit acte materiale incriminate de Legea nr.

143/2000, în vederea realizării traficului de droguri de mare risc.

Drept urmare, încadrarea

juridică a faptei este cea legală, așa încât recursul se constată a fi nefondat

sub aspectul acestei critici.

Este irelevant sub aspectul

examinat că în locuința acestuia, cu ocazia percheziției, nu au fost depistate

droguri, atâta timp cât vinovăția acestuia a fost stabilită cert prin probele

administrate, menționate anterior.

Aceste împrejurări, în

contextul în care traficul de droguri a luat amploarea unui fenomen, ilustrează

un pericol social mare al faptei și făptuitorului.

Drept urmare, în lipsa altor

elemente de circumstanțiere, nu se constată temeiuri care să justifice

reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se

o mai mare eficiență art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la starea sănătății

inculpatului, text de lege în temeiul căruia pedeapsa aplicată inculpatului a

fost stabilită sub limita minimă prevăzută de norma incriminatoare.

Ca atare, recursul declarat

de inculpatul V.Ș. se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici.

În fine, examinând cauza în

raport de dispozițiile art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nici alte

motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată.

În consecință, pentru

considerentele ce preced, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.Ș.

Totodată, în baza art. 192 alin.

(2) din același cod, Curtea va obliga recurentul inculpat menționat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul V.Ș. împotriva deciziei penale nr. 497 din 30

iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurentul

inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 6 decembrie 2004.