ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6507/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 551 din 26 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat inculpații: - B.B.C. la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și la un an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 16 din același act normativ. A contopit pedepsele și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

- C.M.M. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000. - V.Ș. la 7 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. c) C. pen. În baza art. 17 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a confiscat de la inculpatul B.B.C. cantitățile de 928,8 gr și 75,70 gr heroină rămase după efectuarea analizelor de laborator și a dispus distrugerea acestora.

În același sens s-a dispus cu privire la 929 comprimate MDMA, 6,4 gr cocaină și 132 gr cannabis, cu referire la inculpatul C.M.M. Cu referire la cei doi inculpați s-a dispus și în sensul confiscării cântarelor folosite la săvârșirea infracțiunii. A confiscat în folosul statului 2700 dolari S.U.A., 1000 euro și 2.150.000 lei de la inculpatul C.M.M. și 280 dolari S.U.A., 2 leva și 4.480.000 lei de la inculpatul V.Ș. A înlăturat aplicarea măsurii asigurătorii a sechestrului, cu privire la autoturism și a dispus restituirea acestuia inculpatului B.B.C. S-a reținut că, la data de 27 martie 2002, inculpatul B.B.C. a fost depistat de către organele de poliție, având asupra sa cantitatea de 934 gr heroină.

Acesta a declarat că o cumpărase de la inculpatul C.M.M., de la care mai cumpărase anterior 100 și respectiv 500 gr heroină. Din întreaga cantitate a oprit 100 gr pentru consum propriu, restul fiind dat inculpatului V.Ș., care plătea cu 10 dolari S.U.A. gramul. Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că inculpații au cumpărat, deținut și vândut în mod repetat droguri de mare risc, primul fiind și consumator. Împotriva hotărârii primei instanțe inculpații V.Ș. și C.M.M. au declarat apel, primul solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 în infracțiunea prevăzută de art. 4 din același act normativ, susținând că nu există nici o probă directă privind săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

Ambii au solicitat reindividualizarea pedepselor, în sensul reducerii cuantumului acestora. Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 497/ A din 30 iunie 2004, a respins apelurile ca nefondate, cu motivarea că vinovăția acestora a fost pe deplin dovedită, iar pedepsele aplicate au fost judicios individualizate. Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul V.Ș. a declarat recurs, solicitând în principal schimbarea încadrării juridice a faptei și, în subsidiar, reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se o eficiență mai mare circumstanțelor atenuante, precum și circumstanțelor personale. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din economia dispozițiilor art. 2 și art. 4 din Legea nr. 143/2000, rezultă că legiuitorul a stabilit modalități alternative, în parte comune, constituind elementul material al celor două infracțiuni care se disting, în principal, prin scop. În primul caz, activitățile incriminate au ca scop realizarea circulației, transferului, adică a traficării drogurilor de la o persoană la alta. În ce de-al doilea caz, legiuitorul a înțeles să incrimineze acte materiale săvârșite în scopul asigurării consumului propriu. Drept urmare, încadrarea juridică a faptei, indiferent de componenta activității infracționale, este dată de stabilirea, corespunzător materialului probator administrat, de comiterea acestora în scopul traficării sau/ și a consumului de droguri.

În cauză, din declarațiile inculpatului B.B.C., menținute și cu ocazia confruntării cu recurentul, precum și a conținutului convorbirilor telefonice dintre inculpați, precum și dintre inculpatul V.Ș. și diferite persoane cărora acestea le vindea heroină, rezultă indubitabil că acesta din urmă a săvârșit acte materiale incriminate de Legea nr. 143/2000, în vederea realizării traficului de droguri de mare risc. Drept urmare, încadrarea juridică a faptei este cea legală, așa încât recursul se constată a fi nefondat sub aspectul acestei critici. Este irelevant sub aspectul examinat că în locuința acestuia, cu ocazia percheziției, nu au fost depistate droguri, atâta timp cât vinovăția acestuia a fost stabilită cert prin probele administrate, menționate anterior.

Aceste împrejurări, în contextul în care traficul de droguri a luat amploarea unui fenomen, ilustrează un pericol social mare al faptei și făptuitorului. Drept urmare, în lipsa altor elemente de circumstanțiere, nu se constată temeiuri care să justifice reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia, dându-se o mai mare eficiență art. 74 alin. (2) C. pen., cu referire la starea sănătății inculpatului, text de lege în temeiul căruia pedeapsa aplicată inculpatului a fost stabilită sub limita minimă prevăzută de norma incriminatoare. Ca atare, recursul declarat de inculpatul V.Ș. se constată a fi nefondat și sub aspectul acestei critici. În fine, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., nici alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul V.Ș. Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, Curtea va obliga recurentul inculpat menționat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Ș. împotriva deciziei penale nr. 497 din 30 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe recurentul inculpat să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 decembrie 2004.