ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3352/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 305 din 2

martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 2453/2003, inculpatul M.C.C. a fost condamnat, în baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen. și

art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 4 ani închisoare și

în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 99, art. 109 C. pen.

și art. 74 lit. a) – art. 76 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen. și

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a interzis inculpatului exercitarea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani

după executarea pedepsei principale.

În baza art. 33 lit. a) – art. 34

lit. b) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să

execute pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 – art.

64 C. pen.

A fost menținută starea de arest și

a fost computată prevenția de la 11 decembrie 2002 la zi.

În baza art. 17 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și art. 118 lit. e) C. pen., a fost confiscată cantitatea de 0,31

grame heroină aflată în custodia I.G.P.R. în vederea distrugerii.

În conformitate cu dispozițiile art.

357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., s-a dispus restituirea sumei de 200.000

lei către inculpat.

A fost obligat inculpatul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut, pe baza probelor administrate, că la 10 decembrie 2002, lucrători de

poliție de la B.C.C.O.A. București, în urma unei descinderi din imobilul

București, str. Livezilor, l-au depistat pe M.C.C. având asupra sa 12 doze

heroină pentru comercializare și pentru consum propriu.

Împotriva acestei sentințe penale au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul M.C.C.

Parchetul a criticat hotărârea

pentru nelegalitate, sub aspectul aplicării dispozițiilor art. 65 alin. (2) C.

pen., inculpatului minor la data săvârșirii infracțiunii.

Inculpatul, prin apărător ales, a

criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greșit au fost reținute în sarcina

inculpatului prevederile art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu

motivarea că alin. (1) nu este infracțiunea cadru, iar alin. (2) o agravantă,

solicitând pe de o parte achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pe de altă parte achitarea și pentru

alin. (2) al aceluiași text de lege, având în vedere dispozițiile art. 10 alin.

(1) lit. d) C. proc. pen.;

- aplicarea unei pedepse excesiv de

mare pentru infracțiunea de consum de droguri, prevăzută de art. 4 din Legea

nr. 143/2000, în condițiile în care a recunoscut că este consumator și,

- nereținerea beneficiului

dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, în condițiile în care inculpatul

a denunțat persoana de la care procura drogurile.

Prin decizia penală nr. 285 din 15

aprilie 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelurile

Parchetului de pe lângă Tribunalul București și al inculpatului, dispunându-se

înlăturarea dispozițiilor art. 65 și art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Inculpatul a declarat recurs,

susținând că trebuie să se facă aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000,

întrucât a cooperat cu organele de poliție indicând o persoană de la care

procura drogurile, și oricum pedeapsa aplicată este prea mare, solicitând a fi

redusă.

Criticile sunt nefondate.

Din examinarea actelor dosarului se

constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția

inculpatului, în concordanță cu probele administrate.

Încadrarea juridică dată faptei este

de asemenea corectă.

Totodată, se constată că nu sunt

temeiuri pentru reducerea pedepsei, fixată aproape de minimul special prevăzut

de art. 4 din Legea nr. 143/2000, avându-se în vedere lipsa antecedentelor

penale, regretul și sinceritatea manifestată, cât și concluziile anchetei

sociale efectuată.

În ceea ce privește susținerea

recurentului de a se reduce limitele pedepsei, deoarece ar beneficia de

dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 nu poate fi primită pentru

considerentele ce urmează.

Potrivit textului invocat, persoana

care a comis una din infracțiunile prevăzute de art. 2, iar în timpul urmăririi

penale, denunță sau facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală

a altor persoane, care au săvârșit infracțiuni legate de droguri, beneficiază

de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzută de lege, ori inculpatul

nu a denunțat și facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a

altor persoane.

Este adevărat că inițial inculpatul

a indicat-o pe Z.R. ca persoana de la care procura drogurile pentru vânzare și

consum propriu, dar susținerile sale nu s-au confirmat, astfel că nu s-a ajuns

la o finalitate de natură să atragă aplicabilitatea dispozițiilor art. 16 din

sus-menționata lege.

Cum nu se constată nici motive care

se iau în considerare din oficiu, recursul este nefondat urmând ca în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge ca atare.

Se va deduce din durata pedepsei

aplicate timpul arestării preventive de la data de 11 decembrie 2002 la data

pronunțării deciziei.

Totodată, inculpatul în baza art.

192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.C.C. împotriva deciziei penale nr. 285 din 15 aprilie

2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 11 decembrie 2002 la 17 iunie

2004.

Obligă pe recurent să plătească

statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

17 iunie 2004.