ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2821/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1641/ F din 20 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția I penală, în temeiul art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 74 lit. a) și c), art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpata C.M.R., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii. În temeiul art. 65 alin. (2) alin. (3) C. pen., a interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 alin. (2) și (3) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, iar conform art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, durata reținerii și arestării preventive, de la 2 septembrie 2004 la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 0,250 grame heroină, rămasă după efectuarea analizelor de laborator și depusă la Camera de Corpuri Delicte a I.G.P. conform dovezii seria B nr. 3292 din 14 septembrie 2004. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 900.000 lei, consemnată la C.E.C. Agenția Victoria, pe seama și la dispoziția Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, conform recipisei de consemnare nr. 423001/04/40.6/000408 din data de 23 septembrie 2004. Inculpata a fost obligată la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță, pe baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarea situație de fapt: La datele de 1 septembrie 2004 și 2 septembrie 2004, inculpata C.M.R. a vândut denunțătoarei G.A.M., două și respectiv trei doze de heroină, la prețul de 300.000 lei doza, încasând în urma realizării acestor tranzacții, sumele de 600.000 lei și respectiv 900.000 lei. În momentul realizării celei de-a doua tranzacții, inculpata a fost surprinsă în flagrant de către organele de urmărire penală, cu ocazia efectuării percheziției corporale fiind găsită asupra sa suma de 900.000 lei, primită de la martora G.A.M. Cu aceeași ocazie, asupra inculpatei au fost găsite alte două doze de heroină, care, potrivit propriei declarații, erau destinate, de asemenea, comercializării.

Mai mult, inculpata a recunoscut deținerea în locuința sa, a altor 13 doze de heroină, pe care urma să le pună în vânzare. Pentru a reține această situație, de fapt, tribunalul a avut în vedere procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 284.159 din 2 septembrie 2004, care a confirmat că toate dozele puse în vânzare de inculpată și respectiv deținute, de aceasta, în vederea comercializării, conțin heroină, declarațiile constante și concordante ale martorelor G.A.M. și N.E., precum și declarațiile inculpatei, care a recunoscut, în mare parte, faptele ce i se impută. Cu ocazia judecății, inculpata a negat numai vânzarea de heroină către G.A.M., anterior zilei de 2 septembrie 2004, când s-a realizat surprinderea sa în flagrant.

Această poziție nu a putut fi primită, însă, ca exprimând adevărul, fiind contrazisă nu numai de declarațiile martorei G.A.M., care a arătat, în ambele faze procesuale, că a cumpărat heroină de la inculpată, știind că se ocupă cu vânzarea de droguri, atât în data de 2 septembrie 2004, cât și cu o zi înainte, în data de 1 septembrie 2004, predând de fiecare dată, dozele achiziționate, organelor de urmărire penală, dar și de propriile declarații ale inculpatei, care a recunoscut în cursul cercetării judecătorești că a vândut heroină de mai multe ori, chiar și la alte persoane, decât denunțătoarea. În plus, inculpata a declarat că nu este consumatoare de droguri, astfel, încât dozele de heroină găsite asupra sa la percheziția corporală, precum și cele deținute la domiciliu și predate de bună voie organelor de urmărire penală, erau destinate, în mod evident, comercializării, aspect pe care de altfel, însăși inculpata l-a recunoscut, în mod constant.

De asemenea, inculpata a recunoscut, în momentul constatării infracțiunii flagrante că suma de 1.800.000 lei, găsită asupra sa la percheziția corporală, provenea, în totalitate, din vânzarea de droguri. În drept, fapta inculpatei care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 1 septembrie 2004 și 2 septembrie 2004, a vândut numitei G.A.M., două și respectiv trei doze de heroină, în greutate totală de 0,46 grame, destinate comercializării, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., fapta fiind săvârșită cu vinovăție, în forma intenției directe.

Constatând că fapta imputată există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpată cu vinovăție, tribunalul a condamnat-o la pedeapsa închisorii, având în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei, care, în concret, este apreciat ca fiind unul ridicat, împrejurările comiterii acesteia, forma continuată a activității infracționale, cantitatea de droguri ce a format obiectul traficului, precum și circumstanțele personale ale inculpatei. Pe acest din urmă aspect s-a reținut că inculpata abia a ieșit din minorat având cu puțin peste 18 ani, se bucură de apreciere în rândul persoanelor apropiate, fapt evidențiat de declarațiile martorelor audiate în circumstanțiere, care au prezentat-o ca fiind o persoană liniștită, cuminte, oferindu-și sprijinul pentru părinți și vecini, a obținut o calificare profesională și a fost încadrată în muncă.

De asemenea, inculpata a manifestat, în mod constant, o atitudine procesuală corespunzătoare, a colaborat de bună voie cu organele de urmărire penală și a recunoscut, în mare măsură, faptele ce i se rețin, în sarcină. Ceva mai mult, inculpata nu este cunoscută cu antecedente penale, deși, în minorat, a fost sancționată cu amendă administrativă, pentru o faptă de furt calificat, astfel cum a rezultat din fișa de cazier judiciar. Față de toate aceste împrejurări s-au reținut în favoarea inculpatei circumstanțele atenuante judiciare prevăzute de art. 74 lit. a) și c) C. pen. și făcându-se aplicarea art. 76 lit. a) și art. 80 alin. (2) C. pen., a fost aplicată acesteia o pedeapsă principală, orientată spre minimul special prevăzut de lege.

Au fost aplicate inculpatei și pedepsele accesorie și complementară, necesare, ultima urmând a se executa, după executarea pedepsei închisorii. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpata, criticând-o pentru netemeinicie, susținând că pedeapsa de 4 ani închisoare, ce i s-a aplicat, este prea mare, în raport cu gravitatea faptelor comise. Inculpata a solicitat prin apărătorul său din oficiu, admiterea apelului, desființarea sentinței atacate pe fond, reducerea pedepsei aplicate. Prin decizia penală nr. 71/ A din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 284/2005, a fost admis apelul declarat de inculpata C.M.R.

împotriva sentinței penale nr. 1641 din 20 noiembrie 2004 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 5259/2004, s-a desființat în parte sentința penală a Tribunalului București, secția I penală și în fond s-a redus de la 4 ani la 3 ani pedeapsa aplicată inculpatei. Au ost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei arestarea preventivă de la 2 septembrie 2004 la zi și s-a menținut arestarea preventivă a acesteia. Onorariul avocat oficiu de 400.000 lei a fost suportat din fondul Ministerului Justiției. Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că în activitatea de individualizare a pedepsei aplicate inculpatei, prima instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare, stabilite de art. 72 C. pen., în funcție de care, a constatat în favoarea inculpatei și existența de circumstanțe atenuante.

Instanța de fond nu a dat, însă eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante, cu consecința aplicării unei pedepse prea mari, față de faptul că inculpata în momentul comiterii faptei, abia trecuse de vârsta majoratului, se află, pentru prima oară în conflict cu legea penală, nefiind cunoscută cu antecedente penale și a avut o conduită bună în timpul procesului penal, recunoscând fapta comisă și regretând-o. Nedând eficiența cuvenită circumstanțelor atenuante cuvenite inculpatei, prima instanță a pronunțat o hotărâre supusă desființării, sub aspectul menționat, impunându-se, în baza art. 379 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc.

pen., admiterea apelului declarat de inculpată împotriva sentinței arătate, care a fost desființată, în parte, și în fond a fost redusă pedeapsa principală aplicată de la 4 ani închisoare la 3 ani închisoare, menținându-se celelalte dispoziții ale hotărârii apelate, conform art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată arestarea preventivă, iar conform art. 350 C. proc. pen., s-a menținut măsura arestării preventive, onorariul apărătorului din oficiu s-a suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva acestei decizii a declarat, în termen legal, recurs inculpata C.M.R., fără a arăta în scris motivele. Apărătorul inculpatei, în concluziile orale, în dezbateri a invocat prevederile art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., solicitând admiterea recursului și redozarea pedepsei aplicate, având în vedere ansamblul probator administrat în cauză, precum și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei și cele personale ale inculpatei, care la data comiterii faptei era minoră și a vândut doar trei doze de heroină. Examinând recursul declarat de inculpata C.M.R. împotriva deciziei instanței de apel, în raport cu motivul invocat ce se va analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul inculpatei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza coroborată a ansamblului materialului probator administrat rezultă că în mod judicios instanța de apel și-a însușit argumentele instanței de fond în ceea ce privește stabilirea vinovăției inculpatei în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, în raport cu situația de fapt reținută.

Astfel, Înalta Curte consideră că în cauză s-au dat eficiență prevederilor art. 63 alin. (2) C. proc. pen., referitoare la aprecierea probelor, stabilindu-se că fapta inculpatei C.M.R., care, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, în zilele de 1 septembrie 2004 și 2 septembrie 2004, a vândut numitei G.A.M., 2 și respectiv 3 doze de heroină (în greutate totală de 0,11 grame), pentru prețul de 600.000 lei și respectiv 900.000 lei și, de asemenea, a deținut asupra sa și în locuință alte 2 și respectiv 13 doze de heroină (în greutate totală de 0,46 grame), destinate comercializării, întrunește atât obiectiv cât și subiectiv conținutul incriminator al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

De asemenea, sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatei, instanța de apel a făcut o corectă evaluare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 72 C. pen., dând relevanță într-o măsură mai mare circumstanțelor personale, dar și conduitei anterioare săvârșirii faptei, precum și atitudinii acesteia după comiterea infracțiunii, comportării sincere, în sensul recunoașterii și regretului faptei. Astfel, Înalta Curte consideră că prin reducerea cuantumului pedepsei principale la 3 ani închisoare, aplicată inculpatei C.R.M., instanța de apel a apreciat în mod plural nu numai criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., pe care le-a adecvat cauzal, ținând cont de gradul de pericol social în concret al faptei comise, de caracterul continuat al acesteia, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei, respectiv lipsa antecedentelor penale, a împrejurării că este tânără.

Mai mult, în mod distinct de criteriile generale s-a acordat o eficiență mai mare circumstanțelor judiciare stipulate de art. 74 lit. a) și c) și regimului sancționator corespunzător prevăzut de art. 76 lit. a), precum și de dispozițiile art. 80 alin. (2) C. pen., astfel că pedeapsa principală de 3 ani închisoare, cu executare în regim de detenție, asigură realizarea scopurilor educativ și de exemplaritate ale pedepsei, dând posibilitatea îndreptării atitudinii inculpatei față de comiterea de infracțiuni și a unei resocializări pozitive viitoare a acesteia. Așadar, criticile recurentei inculpate, în sensul redozării cuantumului pedepsei aplicate, prin reducerea ei nu se susțin, atâta timp cât în cauză s-a ținut cont de toate criteriile specifice individualizării judiciare a pedepsei.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte consideră decizia instanței de apel ca fiind legală și temeinică sub toate aspectele, nefiind incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen. Totodată, verificând hotărârea pronunțată în apel nu s-a constatat nici existența vreunui caz de casare ce s-ar fi putut invoca din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 71 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Se va deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatei de la 2 septembrie 2004 la 5 mai 2005. În conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., se va obliga recurenta inculpată la plata cheltuielilor judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata C.M.R. împotriva deciziei penale nr. 71 din 3 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatei de la 2 septembrie 2004 la 5 mai 2005. Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 mai 2005.