ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 74/ F din 24 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele: În temeiul art. 334 C. proc. pen., a respins cererea inculpatei L.V. de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., ca neîntemeiată. În temeiul art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin. (1) și (2) C. pen., a condamnat inculpata, la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 86 4 alin. (1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin sentința penală nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5704 din 3 noiembrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus executarea în întregime a pedepsei menționate alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare. În temeiul art. 71 C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C. pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii. În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art. 88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată din pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 iunie 2003 până la 4 iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării preventive în prezenta cauză, de la 16 februarie 2005 până la zi. În temeiul art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 4,450g heroină, depusă la I.G.P.R.

- D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria AT nr. 0018538 din 1 martie 2005. În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 6.200.000 lei vechi, din care suma de 5.600.000 lei se află consemnată pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București. În temeiul art. 357 alin. (2) lit. e) C. proc. pen., prima instanță a mai dispus restituirea către inculpată a sumei de 220 EURO depusă la D.G.P.M.B. - Serviciul Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii și către numitul M.I. a sumei de 480.000 lei vechi, consemnată pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București, conform recipisei de consemnare emisă la 21 februarie 2005 de C.E.C.

- Agenția Victoria. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele: La data de 25 octombrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat de către B.C.C.O.A. sector 1 București că la adresa din str. Mircea Vulcănescu locuiește o persoană de sex feminin identificată în persoana inculpatei L.V., zisă A., care vinde heroină atât sub formă de doză, cât și în cantități mai mari, respectiv la gram. În baza autorizării dată de parchet, prin ordonanța nr. 5701/P/2004 din 25 octombrie 2004, la datele de 1 noiembrie 2004 și 11 noiembrie 2004 colaboratorul, C. a cumpărat de la inculpata L.V. câte o doză de heroină pentru care a achitat acesteia suma de câte 300.000 lei, iar dozele respective au fost predate, ulterior, de către colaborator investigatorului sub acoperire M. În urma analizării tehnico-științifice a dozelor s-a constatat că prima probă conținea 0.05 gr.

substanță identificată ca fiind heroină, iar a doua conținea 0,07 gr. substanță care conținea heroină și cofeină, ambele fiind consumate în întregime, în procesul analizelor de laborator. La data de 15 februarie 2005, numiții I.N., N.N.A. zis N. și V.I., zis C. au formulat denunțuri împotriva inculpatei L.V., declarând că aceasta vinde heroină, atât la „bilă” cât și la „gram” și au fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în vederea realizării flagrantului inculpatei. Un membru al familiei denunțătorului I.N. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 20.000.000 lei, ce au fost consemnate în procesul verbal încheiat la aceeași dată, în scopul sus-menționat. Denunțătorii N.N.A.

și V.I. având asupra lor suma menționată mai sus s-a deplasat la locuința inculpatei și i-au solicitat acesteia cantitatea de 5 gr. de heroină, pentru care primul a achitat suma de 10.000.000 lei. Deși inculpata a părăsit locuința însoțită de cei doi denunțători, ulterior le-a cerut acestora să o aștepte în stradă, iar ea s-a deplasat la o adresă din str. Lipova de unde a revenit spunându-le acestora să se întoarcă în domiciliul său, întrucât mai durează până când va procura „marfa”. Denunțătorii s-au conformat acestei cereri, iar după aproximativ 10-20 minute inculpata a revenit în imobilul ce constituia locuința sa, predând denunțătorilor cantitatea de heroină solicitată. Imediat ce au părăsit imobilul respectiv, denunțătorii au predat drogurile cumpărate de la inculpată, împachetate într-o punguliță din plastic transparent, organelor de urmărire penală care au supravegheat întreaga operațiune.

În urma efectuării percheziției domiciliare la locuința inculpatei s-au ridicat de organele de urmărire penală sumele de 10.580.000 lei și respectiv 220 Euro, bani ce se aflau asupra inculpatei și asupra concubinului. Raportul de constatare tehnico-științifică efectuat, la 16 februarie 2005, a confirmat că proba înaintată în cauză și procurată de inculpată este heroină cu masa de 4,60 gr., iar cantitatea de 4,450 gr. heroină, rămasă neutilizată, a fost depusă la I.G.P.R - D.C.J.S.E.O. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 120/ A din 14 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinței penale sus-menționate, a menținut starea de arest și a dedus prevenția de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003 și de la 16 februarie 2005 la zi.

De asemenea, a obligat inculpata la plata cheltuielilor de judecată în suma de 150 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocatului desemnat din oficiu, a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției. Pentru a dispune astfel, instanța de control judiciar a înlăturat apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta este consumatoare și nu traficantă de droguri, constatând că în speță aceasta a traficat droguri de mare risc, astfel încât nu se impune achitarea acesteia, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. De asemenea, a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de fapt, precum și vinovăția inculpatei în legătură cu fapta dedusă judecății, iar pedeapsa a fost just individualizată, ținându-se cont de conținutul concret al infracțiunii, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpata.

Fiind nemulțumită de soluția pronunțată, în termen legal, inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și, pe fond, reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii cuantumului acesteia sub limita celei deja stabilită de instanțele anterioare. Recursul formulat de inculpată este nefondat. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea juridică corespunzătoare.

Deși inculpata, în fața instanțelor anterioare, a negat constant săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, solicitând, în principal, achitarea sa, ulterior, în fața Înaltei Curți a declarat că regretă enorm fapta comisă, fapt ce se coroborează cu probatoriul administrat, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpata se face vinovată de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa. De altfel, în motivarea recursului său, inculpata a invocat numai dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., fără să mai insiste în susținerile anterioare, lipsite de orice suport probator. Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen., prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni. Pedeapsa aplicată inculpatei L.V. este aptă să atingă scopul preventiv și educativ, instanța de fond și apoi cea de control judiciar au ținut cont de atitudinea procesuală a acesteia, care a recunoscut numai comiterea infracțiunii de consum de droguri și a negat constant faptul că ar fi săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri, dar și de împrejurarea că inculpatul a mai avut anterior și alte conflicte cu legea penală, demonstrând perseverență in domeniul infracțional. În consecință, manifestările nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunea dedusă judecății prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei importante valori sociale ocrotite de legea penală-sănătatea omului. Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora. Față de cele menționate mai sus, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14 februarie 2006, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385 17 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada executată conform sentinței penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2005 la 8 mai 2006. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14 februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada executată conform sentinței penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării preventive de la 16 februarie 2005 la 8 mai 2006. Obligă recurenta inculpată la plata sumei de 120 RON (1.200.000 lei),cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 8 mai 2006.