ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2894/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/ F din

24 ianuarie 2006, Tribunalul București, secția I penală, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 334 C. proc. pen., a

respins cererea inculpatei L.V. de schimbare a încadrării juridice din

infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37

lit. a) C. pen., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 2 alin. (1) și (2)

din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 37 lit. a)

C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) și art. 80 alin.

(1) și (2) C. pen., a condamnat inculpata, la pedeapsa de 8 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă

continuată, în stare de recidivă postcondamnatorie.

În temeiul art. 86

4

alin.

(1) C. pen., raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat suspendarea sub

supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatei prin

sentința penală nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 5704 din 3 noiembrie 2004

a Înaltei Curți de Casație și Justiție și a dispus executarea în întregime a

pedepsei menționate alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata

urmând să execute în final pedeapsa de 10 ani închisoare.

În temeiul art. 71 C. pen., a

interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe durata executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 65 alin. (2) și (3) C.

pen., a interzis inculpatei exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii.

În temeiul art. 350 alin. (1) C.

proc. pen., a menținut măsura arestării preventive a inculpatei, iar în baza art.

88 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa închisorii perioada executată din

pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 399 din 23 martie 2004 a

Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 iunie 2003 până la 4

iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării preventive în prezenta

cauză, de la 16 februarie 2005 până la zi.

În temeiul art. 17 alin. (1) și art.

18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. e) C. pen., a

dispus confiscarea și distrugerea cantității de 4,450g heroină, depusă la

I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O., conform dovezii seria AT nr. 0018538 din 1 martie 2005.

În temeiul art. 17 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea

de la inculpată a sumei de 6.200.000 lei vechi, din care suma de 5.600.000 lei

se află consemnată pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial

București.

În temeiul art. 357 alin. (2) lit.

e) C. proc. pen., prima instanță a mai dispus restituirea către inculpată a

sumei de 220 EURO depusă la D.G.P.M.B. - Serviciul Cazier Judiciar și Evidență

Operativă, conform dovezii și către numitul M.I. a sumei de 480.000 lei vechi, consemnată

pe seama și la dispoziția D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial București, conform

recipisei de consemnare emisă la 21 februarie  2005 de C.E.C. - Agenția

Victoria.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut în esență următoarele:

La data de 25 octombrie 2004,

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a fost sesizat de către B.C.C.O.A. sector

1 București că la adresa din str. Mircea Vulcănescu locuiește o persoană de sex

feminin identificată în persoana inculpatei L.V., zisă A., care vinde heroină

atât sub formă de doză, cât și în cantități mai mari, respectiv la gram.

În baza autorizării dată de parchet,

prin ordonanța nr. 5701/P/2004 din 25 octombrie 2004, la datele de 1 noiembrie 2004

și 11 noiembrie 2004 colaboratorul, C. a cumpărat de la inculpata L.V. câte o

doză de heroină pentru care a achitat acesteia suma de câte 300.000 lei, iar

dozele respective au fost predate, ulterior, de către colaborator investigatorului

sub acoperire M.

În urma analizării

tehnico-științifice a dozelor s-a constatat că prima probă conținea 0.05 gr.

substanță identificată ca fiind heroină, iar a doua conținea 0,07 gr. substanță

care conținea heroină și cofeină, ambele fiind consumate în întregime, în procesul

analizelor de laborator.

La data de 15 februarie 2005,

numiții I.N., N.N.A. zis N. și V.I., zis C. au formulat denunțuri împotriva

inculpatei L.V., declarând că aceasta vinde heroină, atât la „bilă” cât și la

„gram” și au fost de acord să colaboreze cu organele de urmărire penală în

vederea realizării flagrantului inculpatei.

Un membru al familiei denunțătorului

I.N. a pus la dispoziția organelor de urmărire penală suma de 20.000.000 lei, ce

au fost consemnate în procesul verbal încheiat la aceeași dată, în scopul

sus-menționat.

Denunțătorii N.N.A. și V.I. având

asupra lor suma menționată mai sus s-a deplasat la locuința inculpatei și i-au

solicitat acesteia cantitatea de 5 gr. de heroină, pentru care primul a achitat

suma de 10.000.000 lei. Deși inculpata a părăsit locuința însoțită de cei doi

denunțători, ulterior le-a cerut acestora să o aștepte în stradă,  iar ea s-a

deplasat la o adresă din str. Lipova de unde a revenit spunându-le acestora să

se întoarcă în domiciliul său, întrucât mai durează până când va procura

„marfa”.

Denunțătorii s-au conformat acestei

cereri, iar după aproximativ 10-20 minute inculpata a revenit în imobilul ce

constituia locuința sa, predând denunțătorilor cantitatea de heroină

solicitată.

Imediat ce au părăsit imobilul

respectiv, denunțătorii au predat drogurile cumpărate de la inculpată,

împachetate într-o punguliță din plastic transparent, organelor de urmărire

penală care au supravegheat întreaga operațiune.

În urma efectuării percheziției

domiciliare la locuința inculpatei s-au ridicat de organele de urmărire penală

sumele de 10.580.000 lei și respectiv 220 Euro, bani ce se aflau asupra

inculpatei și asupra concubinului.

Raportul de constatare

tehnico-științifică efectuat, la 16 februarie 2005, a confirmat că proba

înaintată în cauză și procurată de inculpată este heroină cu masa de 4,60 gr.,

iar cantitatea de 4,450 gr. heroină, rămasă neutilizată, a fost depusă la

I.G.P.R - D.C.J.S.E.O.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia nr. 120/ A

din 14 februarie 2006, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată

împotriva sentinței penale sus-menționate, a menținut starea de arest și a

dedus prevenția de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003 și de la 16 februarie 2005

la zi. De asemenea, a obligat inculpata la plata cheltuielilor de judecată în

suma de 150 RON, din care suma de 100 RON reprezentând onorariu avocatului

desemnat din oficiu, a dispus a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de

control judiciar a înlăturat apărarea inculpatei potrivit căreia aceasta este

consumatoare și nu traficantă de droguri, constatând că în speță aceasta a

traficat droguri de mare risc, astfel încât nu se impune achitarea acesteia, în

temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen. De asemenea, a reținut că prima instanță a stabilit corect situația de

fapt, precum și vinovăția inculpatei în legătură cu fapta dedusă judecății, iar

pedeapsa a fost just individualizată, ținându-se cont de conținutul concret al

infracțiunii, de gradul ridicat de pericol social al faptei comise, precum și

de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpata.

Fiind nemulțumită de soluția pronunțată,

în termen legal, inculpata a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicie

și nelegalitate, invocând drept motiv de casare dispozițiile art. 385

9

pct.

14 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri

și, pe fond, reindividualizarea pedepsei în sensul coborârii cuantumului

acesteia sub limita celei deja stabilită de instanțele anterioare.

Recursul formulat de inculpată este

nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție,

examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri,

conform prevederilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., combinate cu

art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin. (1) C. proc. pen.,

constată că ambele instanțe au reținut în mod corect situația de fapt și au

stabilit vinovăția inculpatei, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptelor comise de aceasta încadrarea

juridică corespunzătoare.

Deși inculpata, în fața instanțelor

anterioare, a negat constant săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri,

solicitând, în principal, achitarea sa, ulterior, în fața Înaltei Curți a

declarat că regretă enorm fapta comisă, fapt ce se coroborează cu probatoriul

administrat, din care rezultă, fără putință de tăgadă, că inculpata se face

vinovată de săvârșirea infracțiunii reținută în sarcina sa.

De altfel, în motivarea recursului

său, inculpata a invocat numai dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C.

proc. pen., fără să mai insiste în susținerile anterioare, lipsite de orice

suport probator.

Înalta Curte constată că acest motiv

de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și

aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a codului,

de limitele de pedeapsă fixate in partea specială, de gradul de pericol social

al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Pe de altă parte, art. 52 C. pen.,

prevede că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a

condamnatului, scopul ei fiind prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni.

Pedeapsa aplicată inculpatei L.V.

este aptă să atingă scopul preventiv și educativ, instanța de fond și apoi cea

de control judiciar au ținut cont de atitudinea procesuală a acesteia, care a

recunoscut numai comiterea infracțiunii de consum de droguri și a negat

constant faptul că ar fi săvârșit și infracțiunea de trafic de droguri, dar și

de împrejurarea că inculpatul a mai avut anterior și alte conflicte cu legea

penală, demonstrând perseverență in domeniul infracțional.

În consecință, manifestările

nejustificate de clemență ale instanței nu ar face decât să încurajeze, la

modul general, astfel de tipuri de comportament antisocial și să afecteze

nivelul încrederii societății în instituțiile statului, chemate să vegheze la

respectarea și aplicarea legii.

Infracțiunea dedusă judecății

prezintă un grad deosebit de ridicat de pericol social, aducând atingere unei

importante valori sociale ocrotite de legea penală-sănătatea omului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte

constată că o reducere a cuantumului pedepsei aplicate inculpatei nu ar fi

temeinică, lipsind de conținut dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. și

creând o vădită disproporție între scopul și rezultatul acestora.

Față de cele menționate mai sus,

Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata

L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14 februarie 2006, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Potrivit art. 385

17

alin.

(4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va

deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, perioada executată conform sentinței

penale nr. 399 din 23 martie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

de la 10 iunie 2003 la 4 iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării

preventive de la 16 februarie 2005 la 8 mai 2006.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., va obliga recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către

stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata L.V. împotriva deciziei penale nr. 120/ A din 14

februarie 2006 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatei, perioada executată conform sentinței penale nr. 399 din 23 martie

2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală, de la 10 iunie 2003 la 4

iulie 2003, precum și durata reținerii și arestării preventive de la 16

februarie 2005 la 8 mai 2006.

Obligă recurenta inculpată la plata

sumei de 120 RON (1.200.000 lei),cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8

mai 2006.