ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4644/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 562 din 27 aprilie 2004, Tribunalul București, secția a II-a penală, a dispus următoarele: În baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata P.L. din infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) și art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 din aceeași lege, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnată inculpata P.L. la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri.

În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatei drepturile, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 a mai fost condamnată aceeași inculpată la 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., dispunându-se ca inculpata să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatei și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 5 aprilie 2003 la zi.

Prin aceeași sentință penală în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege a fost condamnat inculpatul M.F.D. la 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri. În temeiul art. 65 alin. (2) C. pen., raportat la art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeași lege a mai fost condamnat inculpatul la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de consum de droguri. S-a făcut aplicarea art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen., dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția de la 5 aprilie 2003 la zi. S-au constatat consumate în procesul analizelor de laborator, cantitățile de 0,861 grame heroină și 0,142 grame heroină. În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea sumei de 3.200.000 lei, consemnată la C.E.C., Agenția Victoria, cu recipisa din 8 aprilie 2003 de la inculpata P.L. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la câte 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 4 aprilie 2003, în jurul orei 11,30, aflate în misiune în zona Bucur Obor, cu supravegherea unei persoane de sex masculin, care părea a fi consumatoare de droguri, organele de poliție din cadrul Brigăzii de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog, au depistat că aceasta s-a întâlnit la intersecția străzilor Ursu Ion cu Coloniei, cu inculpatul M.F.D. care, fiind imobilizat și percheziționat corporal, au fost găsite asupra lui 4 doze de heroină, respectiv 0,142 grame. Inculpatul M.F.D. a recunoscut că cele 4 doze de heroină în valoare de 800.000 lei intenționa să le vândă, el fiind și consumator de droguri și a fost de acord să colaboreze cu organele de poliție, în vederea depistării persoanei de la care a cumpărat drogurile.

Împreună cu organele de poliție și martorul asistent O.M., inculpatul s-a deplasat în strada Coloanei, adresa la care locuia inculpata P.L., aici fiind găsită numita R.F., consumatoare de droguri și care avea asupra sa două doze de heroină, pe care le deținea pentru consum propriu. La percheziția domiciliară s-au găsit în apartamentul inculpatei P.L., ascunse într-un pachet de hârtie igienică, 21 punguțe în care se aflau 90,861 grame heroină. Inculpata P.L. a recunoscut că la data de 4 aprilie 2003, i-a vândut 7 doze de heroină, pentru 3 doze a primit suma de 600.000 lei, iar pentru 4 doze, inculpatul urma să plătească ulterior. S-a mai reținut că inculpații au recunoscut că sunt consumatori de droguri și că regretă faptele comise, însă inculpatul M.F.D.

a revenit asupra declarațiilor sale, susținând că nu este traficant de droguri ci numai consumator și nu are cunoștință despre proveniența drogurilor pe care le comercializa inculpata. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpații M.F.D. și P.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În apelul său inculpata P.L. a solicitat redozarea pedepsei aplicate, susținând că este consumatoare și nu traficantă de droguri, are doi copii minori în întreținere și nu are antecedente penale. În apelul său, inculpatul M.F.D. a solicitat admiterea acestuia, achitarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, deoarece este consumator și nu traficant de droguri.

Inculpatul a mai criticat hotărârea atacată în sensul că în cauză nu s-a efectuat nici o cercetare judecătorească, martorii neputând fi audiați, iar instanța nu a procedat la citirea declarațiilor acestora date la urmărirea penală. A mai învederat că în cauză au fost încălcate dispozițiile legale, privind prelungirea arestării preventive luată față de el, întrucât la termenul din 2 decembrie 2003 aceasta s-a dispus în Camera de Consiliu. Prin decizia penală nr. 411/ A din 1 iunie 2004, Curtea de Apel București a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpații P.L. și M.F.D. A fost computată prevenția inculpaților de la 5 aprilie 2003 la 1 iunie 2004 și a fost menținută starea de arest a acestora.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpații P.L. și M.F.D. În recursul său inculpata P.L. a solicitat admiterea lui, casarea hotărârilor și reducerea pedepselor aplicate, susținând că are doi copii minori în întreținere, a recunoscut și regretat faptele comise și nu are antecedente penale. În recursul său inculpatul M.F.D. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reducerea pedepselor aplicate sub limita minimă, prevăzută de textele de lege incriminatoare, reținându-se în favoarea lui circumstanțe atenuante, conform art. 74 și art. 76 C. pen., având în vedere că se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut și regretat faptele comise, se află la o vârstă tânără și a colaborat cu organele de urmărire penală pentru identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane, care au săvârșit o infracțiune legată de traficul și consumul de droguri.

Examinând recursurile declarate în raport de criticile formulate și care se înscriu în cazul de casare, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., se constată că sunt nefondate. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține că instanțele au stabilit corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, în raport de materialul probator administrat în cauză și au aplicat pedepse just individualizate, conform cerințelor prevăzute de art. 72 și art. 52 C. pen. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepsei instanțele trebuie să țină seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Raportând cauzei acest text de lege se reține că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților atât instanța de fond cât și instanța de apel au avut în vedere gradul ridicat de pericol social al faptelor, modalitatea și împrejurările comiterii lor, consecințele pe care punerea în circulație și consumul de droguri de mare risc îl au asupra sănătății publice, dar și de datele ce caracterizează persoana făptuitorilor. Astfel, ambii inculpați au avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, în faza de urmărire penală recunoscând faptele săvârșite, însă în timpul cercetării judecătorești și-au retractat declarațiile inițiale fără o motivație temeinică și au negat împrejurarea că ar fi deținut droguri pentru a le comercializa, se află la o vârstă tânără și din fișele de cazier judiciar, rezultă că sunt necunoscuți cu antecedente penale fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale.

Având în vedere că inculpatul M.F.D. a colaborat cu organele de urmărire penală pentru identificarea inculpatei P.L., care a deținut și a pus în circulație droguri în vederea comercializării, instanțele au apreciat corect că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale, prevăzute de art. 16 din Legea nr. 143/2000 și au procedat la aplicarea acestor dispoziții cu consecința stabilirii inculpatului a unor pedepse situate la limita minimă, prevăzută de textele de lege incriminatoare. Pe de altă parte, se constată că nu pot fi reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen., întrucât înainte de comiterea faptelor acesta nu avea ocupație, făcându-și din activitatea de comercializare a heroinei o sursă de câștig ilicit, infracțiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social și nu a avut o atitudine sinceră pe parcursul desfășurării procesului penal.

De altfel, pedepsele rezultante de 10 ani închisoare aplicată inculpatei P.L. și de 5 ani închisoare aplicată inculpatului M.F.D., sub aspectul cuantumului lor se încadrează în limitele prevăzute de textele de lege incriminatoare și sunt în măsură să asigure reeducarea acestora în vederea reintegrării în comunitate și prevenția generală, conform scopului prevăzut de art. 52 C. pen. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursurile declarate de inculpații P.L. și M.F.D. să fie respinse, ca nefondate. Se va deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaților de la 5 aprilie 2003 la 20 septembrie 2004. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurenții inculpați vor fi obligați la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.F.D. și P.L., împotriva deciziei penale nr. 411/ A din 1 iunie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților de la 5 aprilie 2003 la 20 septembrie 2004. Obligă pe fiecare recurent la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 septembrie 2004.