ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3074/2006

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1439 din 11 noiembrie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în dosarul nr. 6560/2004, s-au dispus următoarele: 1. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul S.S.M. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 raportat la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A menținut starea de arest preventiv și a dedus prevenția de la 28 octombrie 2004 la zi. 2. În baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 a condamnat pe inculpatul I.G. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, modificată prin Legea nr. 522/2004 (art. 4 în vechea reglementare), a condamnat pe inculpatul I.G. la 2 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse și a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 10 ani închisoare. Conform art. 35 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71, raportat la art. 64 lit. a), b) și e) C. pen. A menținut starea de arest preventiv și a dedus prevenția de la 28 octombrie 2004 la zi. Conform art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a confiscat un gram de heroină plus cofeină (proba 1) și 0,36 grame heroină plus cofeină (proba 2), depuse la I.G.P.R.

– Direcția de Cazier Judiciar și Evidență Operativă, conform dovezii nr. 3391 din 1 noiembrie 2004. A dispus restituirea către inculpatul I.G. a sumei de 4.250.000 ROL, depusă la C.E.C. – Agenția Mihai Bravu, conform recipisei de consemnare nr. 42.30.01/04/40.86/000213 din 29 octombrie 2004. A obligat fiecare inculpat la câte 300 RON, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: La data de 28 octombrie 2004, organele de poliție din cadrul B.C.C.O.A. sector 2, în baza informațiilor furnizate prin denunțul inculpatului I.D., cercetat în stare de arest preventiv în dosarul nr. 4933/P/2004 pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, au procedat la organizarea unei acțiuni pentru prinderea în flagrant a inculpaților I.G.

și S.S.M. Pentru efectuarea flagrantului, numitul I.G. a pus la dispoziția lucrătorilor de poliție suma de 2.500.000 lei, alcătuită din 3 bancnote de 500.000 lei și 10 bancnote de 100.000 lei, ale căror serii au fost consemnate într-un proces-verbal. În data de 28 octombrie 2004, în jurul orelor 12,00, numitul I.G. împreună cu lucrătorii de poliție s-au deplasat în zona Podului Grant, pe Calea Griviței nr. 200. Anterior înmânării sumei de bani ce urma să fie folosită la efectuarea cumpărării, sus-numitului i s-a efectuat o percheziție corporală, ocazie cu care s-a constatat că acesta nu are asupra sa bani sau alte bunuri, după care i-a fost înmânată suma de 2.500.000 lei, bani marcați prin consemnarea seriilor bancnotelor.

Sub supravegherea organelor de poliție, cumpărătorul a intrat în blocul situat pe Cal. Griviței, unde a rămas aproximativ 5 minute, după care a ieșit, s-a îndepărtat puțin de bloc și s-a întâlnit cu inculpatul S.S.M. cu care a discutat câteva minute. Apoi, inculpatul S.S.M. s-a îndepărtat, iar denunțătorul s-a apropiat de organele de poliție care supravegheau zona și le-a comunicat că deocamdată furnizorul de droguri al inculpatului nu are „marfă” și urmează să mai aștepte. După ce cumpărătorul a mai așteptat aproximativ 20 minute, inculpatul S.S.M. a ieșit din bloc și cei doi au plecat împreună înspre str. George Vâlsan. Ajunși în dreptul blocului situat pe str. menționată, cei doi s-au oprit și cumpărătorul i-a înmânat inculpatului suma de 2.500.000 lei, iar acesta din urmă a intrat în scara A din respectivul bloc, revenind după aproximativ 5 minute, aducându-i cumpărătorului un pachet argintiu în care se aflau 10 doze de heroină.

După efectuarea schimbului, lucrătorii de poliție care urmăriseră desfășurarea evenimentelor au intervenit, procedând la imobilizarea celor doi. Dozele de heroină cumpărate de numitul I.G. au fost predate lucrătorilor de poliție, care le-au introdus într-un plic tip MI și le-au sigilat. Din raportul de constatare tehnico-științifică întocmit în cauză a rezultat că cele 10 doze conțin 1,06 grame heroină în amestec cu cofeină, cantitatea de 1,00 grame fiind restituită organelor de poliție. Ulterior, în baza autorizației de percheziție nr. 271 din 27 octombrie 2004 emisă de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a procedat la efectuarea unei percheziții domiciliare la adresa situată pe str. George Vâlsan.

În locuință au fost găsiți și identificați inculpatul I.G. și numitele M.V. și P.M. În buzunarul pantalonilor aflați în cuier și aparținând inculpatului I.G. a fost găsită suma de 6.750.000 lei, alcătuită din 10 bancnote de 500.000 lei, 13 bancnote de 100.000 lei și 9 bancnote de 50.000 lei. Procedându-se la examinarea seriilor bancnotelor găsite, s-a constatat că 3 bancnote de 500.000 lei și 10 bancnote de 100.000 lei au aceleași serii cu cele consemnate în procesul-verbal întocmit cu ocazia flagrantului. În sufrageria imobilului au fost găsite 22 doze de heroină, 5 comprimate de methadonă, 2 seringi hipodermice tip insulină ce prezentau urme de heroină și o folie spartă ce conținea de asemenea urme de heroină.

Din declarațiile inculpatului I.G. și ale concubinei acestuia P.M., a rezultat că drogurile găsite în locuință îi aparțineau inculpatului și că acesta le deținea în vederea consumului propriu. Drogurile găsite în apartament au fost ridicate de lucrătorii de poliție și trimise L.A.F.C., iar conform raportului de constatare tehnico-științifică, cele 22 doze conțin 0,42 grame heroină în amestec cu cofeină. Cantitatea de 0,36 grame rămasă după expertizare a fost restituită organelor de poliție. Cu ocazia percheziției domiciliare, au mai fost ridicate trei telefoane mobile, 522 dolari S.U.A., 360 EURO, 500 dinari iugoslavi și 2.250.000 lei, bunuri ce au fost ulterior restituite pe bază de dovadă concubinei inculpatului I.G.

Suma de 2.500.000 lei utilizată la efectuarea flagrantului a fost restituită numitului I.G., fiind pusă la dispoziție de acesta. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen, cei doi inculpați criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte: - lipsa de continuitate a completului de judecată în soluționarea cauzei, încălcate fiind dispozițiile art. 292 alin. (3) C. proc. pen. și nereținerea de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului I.G., în apelul declarat de acesta și, privitor la individualizarea pedepsei în apelul declarat de inculpatul S.S.M. care consideră pedeapsa aplicată prea aspră. Și acest inculpat a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul lipsei de continuitate a completului de judecată pe tot parcursul procesului penal în primă instanță, iar ambii au solicitat audierea martorului I.G., denunțătorul faptelor comise de inculpați.

Ambii consideră că în favoarea lor pot fi reținute circumstanțele atenuante ale conduitei anterioare corespunzătoare, recunoașterea că sunt consumatori de droguri, inculpatul S.S.M. a fost constrâns să comită fapta pentru ca fratele denunțătorului să beneficieze de dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, refuzând inițial să îi procure droguri, are o situație precară, elev în continuarea studiilor la Școala de Arte și Meserii dar și angajat în muncă pentru a se putea întreține și a-și ajuta bunicii cu care locuiește. Examinând hotărârea atacată sub aspectul criticilor invocate cât și din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 371 alin. (2) C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate.

Primul motiv de apel invocat de ambii inculpați vizând o nelegalitate a hotărârii privind compunerea instanței apare nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. pen., completul de judecată trebuie să rămână același în tot cursul judecării cauzei. Când acesta nu este posibil, completul se poate schimba până la începerea dezbaterilor, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, după începerea dezbaterilor, orice schimbare intervenită în compunerea completului atrage reluarea lor de la început. Verificând actele și lucrările de la dosar, Curtea a constatat că nu ne aflăm în ipoteza sancționată de textul de lege mai sus amintit. De la data de 19 iulie 2005, completul care a soluționat definitiv cauza a fost unul și același până la dezbaterile pe fond și pronunțarea hotărârii aspect ce nu conduce la încălcarea dispozițiilor art. 292 alin. (3) C. proc.

pen. Pe situația de fapt, Curtea a constatat că, în mod corect, pe baza evaluării laborioase a probatoriului administrat în cauză, prima instanță a reținut în sarcina inculpaților I.G. și S.S.M. Silviu săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 într-una din cele 18 modalități prevăzute alternativ, respectiv a deținerii de asemenea substanțe în scopul vânzării, în sarcina inculpatului I.G. și a comercializării lor pentru inculpatul S.S.M. Apărările celor doi inculpați care au adoptat pe parcursul cercetărilor atitudini inconsecvente nu au putut conduce la exonerarea lor de răspundere penală. Astfel, inculpatul S.S.M. a procurat de la inculpatul I.G.

10 doze de heroină pe care le-a vândut denunțătorului I.G. contra sumei de 2.500.000 lei, iar la percheziția domiciliară au mai fost descoperite 22 doze de heroină cu privire la care inculpatul I.G. a susținut că erau destinate consumului propriu. Modalitățile diferite în care a acționat fiecare inculpat, în parte, se prezintă ca o variantă alternativă a elementului material a infracțiunii de trafic de droguri. Deși inculpatul I.G. a susținut că nu a fost vorba de o „vânzare” și de un „împrumut” de droguri faptul că a acceptat suma de bani ca preț al lor a reieșit din atitudinea lui întrucât a luat banii și i-a pus în buzunarul pantalonilor. Legea incriminează ca trafic de droguri „orice altă operațiune în legătură cu circulația lor”, iar împrumutul se încadrează în această categorie.

Acționând cu intenție directă, urmând și acceptând producerea rezultatului socialmente periculos, inculpatul I.G. a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri reținută în sarcina sa. Tot la fel și pe cea de consum de droguri prevăzute de art. 4 din Legea nr. 143/2000 (în vigoare la data comiterii faptelor), dovadă descoperirea celor 22 doze de heroină a două pungi și o fiolă spartă cu urmă de heroină la domiciliul său pentru care nu s-a făcut dovada că ar fi fost destinate vânzării ci consumului propriu. Din probele administrate în cauză s-a dovedit că inculpatul S.S.M. a procurat de la inculpatul I.G. 10 doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei (bancnote înseriate) pentru denunțătorul I.G., asupra tranzacției cei doi fiind surprinși în flagrant de organele de poliție care supravegheau acțiunea și au procedat la imobilizarea lor.

Prinderea lor în flagrant, drogurile aflate asupra denunțătorului, banii înseriați și consemnați anterior de poliție, găsirea lor în buzunarul pantalonilor aparținând inculpatului I.G., în locuința acestuia, a făcut ca și măsura arestării preventive să se dispună pentru cazul anume arătat [(148 lit. b) C. proc. pen.)], iar în condițiile date face de prisos orice declarație a martorului denunțător I.G. pe care inculpații au cerut cu insistență a fi reaudiat. Pedepsele aplicate de prima instanță, câte 10 ani închisoare pentru fiecare inculpat (la I.G. rezultată în urma concursului de infracțiuni), se situează la limita minimă prevăzută de lege și nu pot fi considerate prea aspre în raport de criteriile generale de indisponibilizare prevăzute de art. 72 C. pen.

Faptele săvârșite de inculpați denotă un grad de pericol social ridicat, ei au acționat de conivență când au comercializat o cantitate de 10 doze de heroină contra sumei de 2.500.000 lei și au încasat prețul, fiind descoperite la percheziție alte 22 doze de heroină în locuința inculpatului I.G. alături de două seringi și 5 comprimate de methadonă. Atitudinea oscilantă pe parcursul cercetărilor a făcut ca în sarcina lor să nu poată fi reținute circumstanțe atenuante. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin sentința penală nr. 49/ A din 24 ianuarie 2006, conform art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a respins, ca nefondate, apelurile formulate de inculpații I.G.

și S.S.M. împotriva sentinței penale nr. 1439 din 11 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost dedusă prevenția de la 28 octombrie 2004 la zi pentru fiecare inculpat și a menținut starea de arest a recurenților. Apelanții-inculpați au fost obligați să plătească câte 100 RON, fiecare, cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs inculpații I.G. și S.S.M. Prin motivele de recurs, inculpații au criticat hotărârile pronunțate pentru netemeinicie, sub aspectul greșitei individualizării a pedepselor aplicate, pe care le consideră prea severe în raport cu circumstanțele lor personale, respectiv sunt tineri, necunoscuți cu antecedente penale și au situații familiale grele.

Inculpații au solicitat reducerea pedepselor aplicate, prin reținerea de circumstanțe atenuante. În drept, inculpații și-au întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Examinând hotărârile pronunțate sub aspectele invocate de inculpați, cât și prin prisma cazului de casare menționat, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate, soluțiile instanței de fond și a celei de apel fiind legale și temeinice. Se constată astfel că în cauză s-a stabilit corect situația de fapt, anterior expusă, care a fost încadrată corespunzător și în drept. De altfel, cu prilejul dezbaterilor asupra recursurilor formulate, inculpații nu au contestat nici situația de fapt și nici vinovăția lor referitoare la infracțiunile reținute în sarcina acestora.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile Părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana inculpatului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală. În speță, la individualizarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de lege, respectiv natura și gravitatea sporită a faptelor reținute în sarcina recurenților, gravitate care rezultă din împrejurările comiterii faptelor, de modul de acționare, din urmările socialmente periculoase ale infracțiunilor. De asemenea, au fost avute în vedere și circumstanțele personale ale fiecărui inculpat, respectiv sunt tineri, necunoscuți cu antecedente penale, dar au avut și o atitudine procesuală oscilantă.

Astfel, deși inițial, în faza de urmărire penală, inculpații au recunoscut săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ulterior aceștia au revenit asupra acestor declarații, încercând să denatureze adevărul din cauză, în pofida celorlalte probe care demonstrau, mai presus de orice îndoială, vinovăția acestora. Corect au reținu instanțele de fond și de apel că în raport de atitudinea procesuală a inculpaților, prin care tindeau la diminuarea sau chiar la înlăturarea răspunderii penale, nu se impune reținerea de circumstanțe atenuante în favoarea acestora. Înalta Curte constată că pedepsele aplicate, care de altfel sunt egale cu limita specială prevăzută de lege, corespund atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, neexistând temeiuri pentru reducerea pedepselor aplicate celor doi inculpați, Înalta Curte, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile formulate de inculpați. Se va deduce durata prevenției din durata pedepselor aplicate pentru fiecare recurent. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații I.G. și S.S.M. împotriva deciziei penale nr. 49/ A din 24 ianuarie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și arestării preventive de la 28 octombrie 2004 la 15 mai 2006, pentru ambii inculpați. Obligă recurentul inculpat S.S.M. la plata sumei de 120 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar recurentul inculpat I.G. la plata sumei de 220 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2006.