ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1151/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față ;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Prin sentința penală

nr. 802/F din 20 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul București, secția I

penală, în baza art. 334 C. proc. pen. s-a schimbat încadrarea juridică dată

faptelor, din infracțiunile prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

și de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, în infracțiunile prevăzute de

art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și art. 4 alin. (1) și (2) din

Legea nr. 143/2000.

În baza art. 2 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

alin. (1) lit. a) C. pen. a fost condamnată inculpata M.M.G. la pedeapsa de 6 ani

închisoare. În baza art. 65 C. pen. i s-a aplicat inculpatei pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d),

e) C. pen. pe o perioada de 4 ani.

În baza art. 4 alin.

(1) și (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76

lit. d) C. pen. a fost condamnată aceeași inculpată la pedeapsa de 5 luni

închisoare.

În baza art. 33 lit.

a), art. 34 lit. b) și art. 35 alin. (1) C. pen. i s-a aplicat inculpatei

pedeapsa de 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b), d), e) C. pen.

În baza art. 88 C.

pen. s-a dedus prevenția de la 08 aprilie 2009 la 24 aprilie 2009.

În baza art. 17 din

Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpată cantitatea de 2,49 grame

heroină, depusă la Camera de Corpuri Delicte a IGPR – DCJSEO, conform dovezii

seria H nr. 0001089 din 13 aprilie 2009.

În baza art. 191 alin.

(1) C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 1000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariul

apărătorului din oficiu de 200 lei s-a dispus a fi avansat din fondurile

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 11288/P/2005

întocmit de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate

Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial București - , s-a dispus

trimiterea în judecată a inculpatei

M.M.G. pentru

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de

droguri de mare risc pentru consum propriu, fapte prevăzute și pedepsite de

art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000

cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În

esență, procurorul a reținut că la data de 7 aprilie 2009, în jurul orelor 22

45

,

inculpata M.M.G. a fost depistată de organele de poliție având asupra sa 28

punguțe din plastic de diferite dimensiuni, sigilate la capăt prin ardere, care

conțineau o substanță pulverulentă. În lenjeria intimă pe care o purta inculpata

(mai exact în sutien), organele de poliție au mai găsit o punguță cu substanță

pulverulentă, toate cele 29 punguțe conținând 2,59 grame heroină.

Analizând

probele administrate în cauză, respectiv, procesul-verbal de percheziție

corporală, concluziile raportului de constatare tehnico-științifică nr. 523155

din 8 aprilie 2009, potrivit cărora cele 29 punguțe găsite asupra inculpatei

conțineau cantitatea totală de 2,59 grame heroină, și nu în ultimul rând,

declarațiile de recunoaștere a faptei de către inculpată, tribunalul a reținut

aceeași situație de fapt și anume, că în seara zilei de 7 aprilie 2009,

inculpata a fost oprită de organele de poliție, ocazie cu care asupra sa au

fost găsite 28 punguțe din plastic, sigilate la capete prin ardere, ce

conțineau o substanță pulverulentă, iar în lenjeria intimă pe care o purta

inculpata a mai fost găsită o punguță cu substanță pulverulentă ce s-a dovedit

a fi heroină, în total inculpata având asupra sa, 2,59 grame heroină.

Cu ocazia

audierii în cursul urmăririi penale, inculpata a recunoscut faptul deținerii de

heroină și relatând că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă

heroină, având zilnic 5-6 consumatori cărora le vindea doza de heroină cerută

de aceștia, cu sume cuprinse între 20 și 50 lei în funcție de cantitate.

Inculpata a mai declarat că din anul 2007 consumă heroină injectabilă,

administrându-și zilnic 10 doze pentru care plătea 400 lei. În cursul

cercetării judecătorești, inculpata a înțeles să uzeze de dreptul la tăcere.

La

stabilirea situației de fapt și a vinovăției inculpatei, instanța de fond a

avut în vedere și declarațiile martorei R.A.D. date în cursul urmăririi penale,

în care aceasta a arătat că este consumatoare de heroină de 7 ani de zile și că

din luna martie 2009 își cumpăra heroină de la inculpată căreia îi achita suma

de 20 lei pentru doza mică și respectiv, de 50 lei pentru doza mare, precum și

declarațiile martorului asistent C.M. care a fost prezent la efectuarea

recunoașterii de pe planșa foto, activitate în cursul căreia martora a

recunoscut-o pe inculpată ca fiind una din furnizoarele sale de droguri.

Declarațiile

date de martora R.A.D. în cursul cercetării judecătorești, prin care aceasta a

revenit asupra celor afirmate la organul de urmărire penală au fost înlăturate

de instanța de fond ca nesincere, motivat de modalitatea în care aceasta a

înțeles să revină asupra celor declarate inițial, modalitate care a fost

apreciată de instanța de fond ca fiind vădit nesinceră, nereală și contrară

probelor administrate în cauză (față de martora R.A.D. s-a pus în mișcare

acțiunea penală pentru infracțiunea de mărturie mincinoasă).

Întrucât

prin actul de sesizare a instanței s-a omis reținerea și a alin. (1) al

textelor de lege care incriminează infracțiunile pentru care inculpata a fost

trimisă în judecată, instanța de fond a schimbat încadrarea juridică în temeiul

art. 334 C. proc. pen. în sensul reținerii și a primului alineat al art. 2 din

Legea nr. 143/2000 în cazul ambelor infracțiuni.

La

individualizarea judiciară a pedepselor, tribunalul a avut în vedere

modalitatea concretă de comitere a faptelor, cantitatea mare de droguri

deținută de inculpată spre vânzare, perioada mare de timp de când aceasta se

ocupă cu traficul de droguri, împrejurarea că ea însăși este consumatoare de

droguri, atitudinea de dezinteres pentru procesul penal manifestată pentru o

perioadă relevantă de timp, dar și împrejurarea că la data pronunțării

hotărârii existau date în sensul că a renunțat la preocupările pe linia

consumului și traficului de droguri, criterii în raport de care a apreciat că în

favoarea inculpatei se justifică reținerea de circumstanțe atenuante cu

consecința reducerii cuantumului pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.

Ca modalitate de executare a pedepsei s-a apreciat că scopul preventiv și

educativ al sancțiunii aplicate inculpatei poate fi atins numai prin executarea

acesteia în condițiile art. 57, art. 71 C. pen.

Împotriva

sentinței a declarat apel inculpata M.M.G. care prin apărătorul desemnat din

oficiu, a solicitat reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia prin acordarea unei mai mari eficiențe prevederilor art. 74 alin. (2) C.

pen. reținute în mod justificat în favoarea ei.

Curtea de

Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, –

prin decizia penală nr. 10/A din 13 ianuarie 2010 pronunțată în dosarul penal

nr. 28575/3/2010 (3028/2010) a respins ca nefondat apelul declarat de

inculpată.

În

considerentele deciziei, instanța de apel a reținut că pedepsele aplicate

inculpatei sunt justificate, având în vedere pericolul pe care îl reprezintă

traficul și consumul de droguri, perioada mare de timp în care inculpata a

vândut și a consumat droguri, cantitatea mare de droguri găsită asupra acesteia

și că au fost corect individualizate în raport cu criteriile prevăzute în art. 72

C. pen.

A mai

reținut instanța de apel că poziția procesuală adoptată de inculpată de recunoaștere

a faptelor și regretul manifestat de aceasta - , au fost deja avute în vedere

de instanța de fond care a dispus ca inculpata să execute o pedeapsă al cărei

cuantum a fost stabilit sub minimul prevăzut de textele de lege care

incriminează infracțiunile pentru care a fost deferită justiției.

Împotriva

deciziei a declarat recurs inculpata care prin apărătorul desemnat din oficiu a

solicitat, în principal, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct.

2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., susținând că la urmărirea

penală a recunoscut săvârșirea faptelor urmare presiunilor exercitate asupra

sa, iar în subsidiar a cerut ca executarea pedepsei să fie suspendată în

condițiile art. 81 sau ale art. 86

1

C. pen. În ultimul cuvânt,

inculpata a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea

de trafic de droguri de mare risc, în infracțiunea de deținere de droguri

pentru consum propriu cu motivarea că nu a comercializat heroină, și

reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia și a

schimbării modalității de executare deoarece are în întreținere doi copii

minori, în vârstă de 5 ani și respectiv, de 4 luni.

Examinând

hotărârea atacată, atât prin prisma motivelor invocate de inculpată, care în

drept se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

alin.

(1) pct. 18, 14 și 17 C. proc. pen., cât și din oficiu în conformitate cu

prevederile art. 385

9

alin. ultim din același cod, Înalta Curte

constată că recursul este nefondat.

Instanța

de fond a stabilit corect, pe baza probelor administrate atât în cursul

urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, situația de fapt,

vinovăția recurentei inculpate și încadrarea juridică a infracțiunilor deduse

judecății.

Susținerea

recurentei inculpate în sensul că recunoașterea faptelor la organul de urmărire

penală s-a datorat presiunilor care au fost exercitate asupra sa, nu poate fi

primită, în condițiile în care această susținere a fost formulată pentru prima

oară în recurs, inculpata nu a arătat cine a exercitat presiuni asupra sa, nici

în ce au constat aceste presiuni, iar la organul de urmărire penală a fost

audiată în prezența avocatului N.A. a cărui delegație se află la fila 39 din

dosarul de urmărire penală.

Pe de

altă parte la termenul de judecată din data de 30 iunie 2010, inculpata a uzat

de dreptul la tăcere conferit de art. 70 alin. (2) C. proc. pen., poziție

procesuală pe care a adoptat-o și cu ocazia soluționării propunerii de arestare

preventivă când a susținut că nu face nicio declarație în fața instanței și își

menține depozițiile date la organul de urmărire penală (filele 13, 22 dosar

instanță de fond).

Din

probele administrate în cauză, care nu au fost contestate de recurentă și

anume, procesul-verbal de constatare întocmit de organele de poliție,

procesul-verbal de percheziție corporală întocmit cu ocazia depistării

inculpatei, raportul de constatare tehnico-științifică nr. 523155 din 8 aprilie

2009, declarația martorului asistent C.M., rezultă fără dubiu că în data de 7

aprilie 2009, în jurul orelor 22

45

, inculpata a fost oprită de

organele de poliție, ocazie cu care asupra ei s-au găsit 28 punguțe din plastic

de diferite dimensiuni sigilate la capăt prin ardere, conținând o substanță

pulverulentă, iar în lenjeria intimă (mai exact în sutien) s-a mai găsit o

punguță cu aceeași substanță, care s-a dovedit a fi heroină; cantitatea totală fiind

de 2,59 grame.

Prin

urmare, solicitarea recurentei de a se dispune achitarea pentru infracțiunile

pentru care a fost trimisă în judecată și condamnată de instanța de fond la o

pedeapsă de 6 ani închisoare, pedeapsă menținută de instanța de prim control

judiciar, nu poate fi primită, în condițiile în care, așa cum s-a arătat în

cele ce preced, probele administrate în cauză dovedesc vinovăția sa în

săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc și deținere de

droguri de mare risc pentru consum propriu.

Nici

solicitarea de schimbare a încadrării juridice din cele două infracțiuni pentru

care inculpata a fost trimisă în judecată într-o singură infracțiune, aceea de

deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu nu poate fi primită.

Din

declarațiile inculpatei date în cursul urmăririi penale, ocazie cu care a

recunoscut că din a doua jumătate a anului 2008 a început să vândă heroină,

având zilnic 5-6 cumpărători, coroborate cu declarațiile martorei R.A.D., care

la organul de urmărire penală a arătat că începând cu luna martie 2009, fiind

consumatoare de droguri, își cumpăra heroina de la inculpată cu sume de 20

lei/doza mică și 50 lei/doza mare rezultă că sub aspectul laturii subiective și

obiective sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de

droguri de mare risc sub forma vinderii ca modalitate normativă de realizare a

elementului material al laturii obiective a acestei fapte penale.

În ce

privește critica vizând reindividualizarea pedepsei atât în ceea ce privește

cuantumul cât și modalitatea de executare, Înalta Curte constată că la

stabilirea cuantumului sancțiunii, instanțele au avut în vedere toate

criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.

Circumstanțele

personale ale inculpatei – persoană tânără, fără antecedente penale, care are

în întreținere doi copii minori – au fost avute în vedere de instanța de fond

și de cea de apel care au reținut în favoarea recurentei prevederile art. 74 alin.

(2) C. pen. cu consecința reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege care în cazul infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea

nr. 143/2000 - cea mai aspru pedepsită - , este de 10 ani.

În raport

de gravitatea faptelor pentru care recurenta inculpată a fost trimisă în

judecată și condamnată, de modalitatea concretă în care se reține că acestea au

fost comise, de urmările periculoase pe care drogurile le au asupra vieții,

tinerilor cărora inculpata le vindea heroina, Înalta Curte constată că nu se

justifică, nici reducerea sancțiunii și nici aplicarea prevederilor art. 81 sau

ale art. 86

1

C. pen., inculpata neprezentând suficiente garanții

care să convingă instanța că pronunțarea condamnării constituie un avertisment

pentru aceasta și, chiar fără executarea pedepsei nu va mai săvârși

infracțiuni.

În

consecință, apreciind ca fiind neîntemeiate criticile aduse deciziei de către

inculpată și neconstatând din oficiu alte motive de nelegalitate și

netemeinicie a hotărârii atacate, recursul declarat de inculpata M.M.G. se

privește ca nefondat și se va respinge ca atare în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Potrivit

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata

sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care suma de

200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpata M.M.G. împotriva deciziei penale

nr. 10 A din 13 ianuarie 2011 a Curții de Apel București, secția a II-a penală

și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurenta inculpată la plata sumei de

500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 23 martie

2011.