ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1641/2012

Asupra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 529 din data de 14 iunie 2011 pronunțată în Dosar nr. 56330/3/2010, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen. (prin înlăturarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen.), a condamnat pe inculpatul M.D.V. la o pedeapsă de 4 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată de 4 ani și 6 luni închisoare, prevenția de la data de 7 octombrie 2010 la data de 8 octombrie 2010. S-a constatat că proba în litigiu (cantitatea de 0,11 gr. heroină) a fost consumată în analiza de laborator. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 50 RON. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 alin. (1) lit. a), c) și art. 76 lit. a) C. pen. (prin înlăturarea actului material al vânzării a 0,36 gr.

heroină către inculpata M.G.C.), a condamnat pe inculpata M.G. la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată. În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatei pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată de 6 ani închisoare prevenția de la data de 7 octombrie 2010 la data de 8 octombrie 2010. A constatat că probele în litigiu (cantitatea de 0,58 gr.

heroină) au fost consumate în analizele de laborator. În baza art. 118 lit. e) C. pen. a dispus confiscarea de la inculpată a sumei de 50 RON. În baza art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 37 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen., a condamnat pe inculpata M.G.C. la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de deținere fără drept de droguri de mare risc în vederea consumului propriu. În baza art. 86 4 C. pen. raportat la art. 83 alin. (1) C. pen., a revocat beneficiul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 807 din 22 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19112/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, pedeapsă ce se adaugă la pedeapsa aplicată în prezenta cauză, inculpata M.G.C.

urmând să execute în final 4 ani închisoare. În baza art. 71 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatei pedepsele accesorii prevăzute de art. 64 lit. a) teza a ll-a și lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei principale. A constatat că inculpata este arestată în altă cauză. În baza art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,20 gr. heroină rămasă după efectuarea analizelor de laborator, depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R., D.C.J.S.E.O. conform dovezii din 11 iunie 2010. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe inculpații M.G. și M.D.V. la plata a câte 1.800 RON fiecare, iar pe inculpata M.G.C. la plata sumei de 900 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata M.G.C.

se avansează din fondurile Ministerului de Justiție. Pentru a pronunța sentința penală nr. 529 din data de 14 iunie 2011, Tribunalul București, secția I penală, a reținut că prin rechizitoriul din 23 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpaților M.G. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., M.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

și M.G.C. pentru săvârșirea infracțiunii de deținere de droguri de mare risc pentru consum propriu fără drept, prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. În fapt, s-a reținut că inculpata M.G. la datele de 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 și 22 aprilie 2010, în mod repetat și în baza aceleași rezoluții infracționale, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea totală de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, provenită din rondurile M.A.I., după cum urmează: La 13 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguță cu substanță, ce cântărea 0,20 gr. heroină, contra sumei de 50 RON; la 14 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguță cu substanță, ce cântărea 0,17 gr.

heroină, contra sumei de 50 RON; la 22 aprilie 2010 a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguță cu substanță, ce cântărea 0,21 gr. heroină, contra sumei de 50 RON; la data de 13 aprilie 2010, împreună cu inculpatul M.D.V., a vândut inculpatei M.G.C., dar nu personal ci prin intermediar, două punguțe ce conțineau 0,36 gr. heroină. Cu privire la inculpatul M.D.V. s-a reținut că, la data de 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” o punguță ce conțină 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, iar la data de 13 aprilie 2010, împreună cu inculpata M.G., a vândut inculpatei M.G.C., dar nu personal ci prin intermediar, două punguțe ce conțineau 0,36 gr. heroină. Referitor la inculpata M.G.C.

se arată că, la data de 13 aprilie 2010, a fost depistată având asupra ei două punguțe ce conțineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deținea pentru consum propriu. Inculpata M.G.C. a solicitat mai înainte de citirea actului de sesizare ca judecata să se facă, în ceea ce o privește, după procedura prevăzută de art. 320 1 C. proc. pen., declarând cu ocazia audierii sale că recunoaște integral acuzația ce i se impută prin actul de trimitere în judecată. În cursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații M.D.V. și M.G., martorul L.N. și s-au depus la dosar înscrisuri în circumstanțiere și pe situația de fapt. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că la data de 1 aprilie 2010, Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în zona sectorului 2, inculpații M.D.V.

și M.G. comercializează droguri de mare risc, respectiv heroină, atât în locuința lor, cât și stradal, sesizare ce s-a înregistrat la Serviciul Teritorial București. Prin ordonanța din data de 12 aprilie 2010 a Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, Serviciul Teritorial București au fost introduși în cauză investigatorul sub acoperire cu nume de cod „P.I.” și colaboratorul acestuia „V.M.” nume de cod, care au fost autorizați să procure cantitatea de 20 gr. heroină de la inculpații M.D.V.

și M.G., autorizarea fiind valabilă 30 zile, de la 12 aprilie 2010 la 11 mai 2010. Prin încheierea din 13 aprilie 2010, Tribunalul București a emis pentru o perioadă de 30 zile, de la 13 aprilie 2010 la 12 mai 2010, autorizația din 2010 privind interceptarea și înregistrarea audio/video a convorbirilor directe și a imaginilor ambientale pe care investigatorul cu nume de cod „P.I.” și colaboratorul acestuia „V.M.” le vor avea cu inculpații M.D.V. și M.G. La data de 13 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziție corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanțe interzise la deținere după care, i-a înmânat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpații M.D.V.

și M.G. o doză de heroină. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M." a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuință i-a fost permis de către inculpata M.G. În schimbul sumei de 50 RON, inculpata M.G. i-a vândut colaboratorului „V.M.”, o punguță din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă. După încheierea tranzacției, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a părăsit locuința inculpaților și s-a deplasat la locul unde era așteptat de investigator, predându-i punguța cu substanță cumpărată de la inculpata M.G. Proba a fost înmânată de colaborator investigatorului. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 15 aprilie 2010 s-a stabilit că punguța cu substanță pulverulentă, cumpărată la 13 aprilie 2010 de către colaboratorul de la inculpata M.G., conținea 0,20 gr.

heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. La data de 14 aprilie 2010, s-a efectuat o nouă cumpărare autorizată de droguri, sens în care, după ce investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziție corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanțe interzise la deținere, i-a încredințat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpații M.D.V. și M.G. o doză de heroină. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a intrat în imobilul din str. A., sector 2, accesul în locuință fiindu-i permis de către inculpata M.G., care în schimbul sumei de 50 RON, i-a înmânat o punguță din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă.

După încheierea tranzacției, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a părăsit locuința inculpaților și s-a deplasat la locul unde era așteptat de investigator, predându-i punguța cu substanță cumpărată de la inculpata M.G. Proba a fost introdusă într-un plic ce a fost sigilat și predată laboratorului pentru analize. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 20 aprilie 2010 s-a stabilit că punguța cu substanță, cumpărată la 14 aprilie 2010, de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpata M.G., conținea 0,17 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. La data de 22 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziție corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanțe interzise la deținere, după care i-a încredințat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpații M.D.V.

și M.G. o doză de heroină. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „V.M.” a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuință i-a fost permis de către inculpata M.G. Colaboratorul a înmânat suma de 50 RON inculpatei M.G., iar aceasta i-a dat i-a vândut colaboratorului o punguță din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă. După încheierea tranzacției, colaboratorul a părăsit locuința inculpaților și s-a deplasat la locul unde era așteptat de investigator, predându-i punguța cu substanță cumpărată de la inculpata M.G. Proba a fost sigilată și predată laboratorului pentru analize. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 29 aprilie 2010 s-a stabilit că punguța cu substanță, cumpărată la 22 aprilie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpata M.G., conținea 0,21 gr.

heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. La data de 15 aprilie 2010, investigatorul cu nume de cod „P.I.” a efectuat o percheziție corporală asupra colaboratorului „V.M.” nume de cod, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanțe interzise la deținere, după care i-a încredințat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpații M.D.V. și M.G. o doză de heroină. Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul a intrat în imobilul din str. A., sector 2, iar accesul în locuință i-a fost permis de către inculpatul M.D.V. Colaboratorul cu nume de cod „V.M.” i-a dat inculpatului M.D.V. suma de 50 RON, în schimbul căreia acesta i-a vândut o punguță din plastic, sigilată la capăt prin ardere, ce conținea o substanță pulverulentă.

După încheierea tranzacției, colaboratorul a părăsit locuința inculpaților și s-a deplasat la locul unde era așteptat de investigator, căruia i-a predat punguța cu substanță cumpărată de la inculpatul M.D.V. Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic ce a fost sigilat și predată laboratorului pentru analize. Prin raportul de constatare tehnico-științifică din 19 aprilie 2010 s-a stabilit că punguța cu substanță, cumpărată la 15 aprilie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod „V.M.” de la inculpatul M.D.V., conținea 0.11 gr. heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. Situația de fapt mai sus reținută de tribunal rezultă din declarațiile date în cursul judecății de inculpații M.G.

și M.D.V. de recunoaștere a săvârșirii faptelor, care se coroborează cu: procesul verbal de sesizare din oficiu; procesele-verbale de verificări și investigații; procese-verbale de redare a rapoartelor întocmite de investigatorul cu nume de cod „P.I.”; procesele-verbale de redare a declarațiilor colaboratorului cu nume de cod „V.M.”; procesele-verbale de redare a convorbirilor directe purtate de colaborator cu inculpații M.G. și M.D.V.; suporturile optice ce conțin convorbirile efectuate în mediul ambiental; rapoarte de constatare tehnico-științifică din 19 aprilie 2010, din 29 aprilie 2010, din 20 aprilie 2010 și din 15 aprilie 2010. Tribunalul a reținut că probele administrate în cauză nu confirmă în niciun fel că în data de 13 aprilie 2010, inculpații M.G.

și M.D.V. ar fi vândut prin intermediar cantitatea de 0,36 gr. heroină către inculpata M.G.C. Susținerea inculpatei M.G.C., dată în cursul urmăririi penale, că a cumpărat cele două doze de heroină de la o persoană despre care știa că vinde droguri pentru inculpații M.G. și M.D.V. nu este suficientă pentru a se concluziona fără dubiu că heroina cumpărată provenea într-adevăr de la cei doi inculpați. Referitor la săvârșirea acestei fapte de către cei doi inculpați există un dubiu serios generat atât de lipsa unor probe directe, dar și de faptul că la adresa din str. A. locuiesc mai multe familii, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar de inculpați, dar și din adresa din 23 mai 2011, a secției 8 de poliție, în care se arată că la respectiva adresă locuiesc 7 familii.

În aceste condiții, tribunalul consideră că acest act material nu poate fi reținut în sarcina inculpaților, întrucât nu există probe certe, ci doar indicii vagi care nu pot întemeia o soluție de condamnare. În drept, Tribunalul a reținut că fapta inculpatei M.G., care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 și 22 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În drept, fapta inculpatului M.D.V., care, la data 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. La individualizarea pedepselor ce s-au aplicat inculpaților M.G. și M.D.V., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitorilor, care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale.

Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de cantitatea mică de droguri traficată, urmările grave care se pot produce prin punerea în circulație sau deținerea de droguri în vederea consumului, de caracterul repetat și de durată al activității infracționale a inculpatei M.G., de faptul că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, pe care le-au comis, că nu aveau nicio ocupație la momentul săvârșirii faptelor. De asemenea, tribunalul va avea în vedere situația familială, vârsta relativ tânără a inculpaților și înscrisurile în circumstanțiere și caracterizările pozitive depuse la dosarul de instanță. În raport de atitudinea sinceră a inculpaților din timpul judecății și de lipsa antecedentelor penale, tribunalul a reținut în favoarea acestora circumstanțele atenuante prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen.

Cu privire la inculpata M.G.C., tribunalul a reținut că, în data de 13 aprilie 2010, aceasta s-a deplasat cu autoturismul tip taxi condus de martorul L.N. din zona D. pe str. A. Inculpata a coborât din autoturism, a intrat în curtea imobilului, de unde a cumpărat două doze de heroină de la o persoană necunoscută. După câteva minute, inculpata M.G.C. s-a întors, a urcat în taxiul parcat în apropiere, iar la scurt timp autoturismul a fost oprit de organele de poliție pe b-dul P.P. La interpelarea polițiștilor, inculpata a declarat că are asupra sa două doze de heroină, ce conțineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deținea pentru consum propriu. Cele două pungi din plastic au fost ridicate și introduse într-un plic sigilat.

Fiind supusă analizelor de laborator, prin raportul de constatare tehnico-științifică din 15 aprilie 2010, s-a constatat că substanța de culoare bej din cele două punguțe din plastic conțin 0,32 gr. heroină, substanță menționată în tabelul anexă nr. I din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Cantitatea de 0,20 gr. heroină, rămasă din probă după efectuarea analizelor de laborator, a fost predată la I.G.P.R., D.C.S.J.E.O.

cu dovada din 11 iunie 2010. Situația de fapt mai sus reținută de tribunal rezultă din declarațiile inculpatei de recunoaștere a săvârșirii faptei, date atât în timpul judecății cât și în timpul urmăririi penale, care se coroborează cu proces-verbal de constatare a infracțiunii flagrante, cu declarațiile martorului L.N., cu raportul de constatare tehnico-științifică din 15 aprilie 2010. În drept, s-a reținut că fapta inculpatei M.G.C., care în data de 13 aprilie 2010, a fost depistată având asupra ei două punguțe ce conțineau 0,32 gr. heroină, drog de mare risc pe care îl deținea pentru consum propriu, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de droguri de mare risc, fără drept, pentru consum propriu prevăzută de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

Cum prin sentința penală nr. 807 din 22 decembrie 2009, pronunțată în Dosarul nr. 19112/300/2009 al Judecătoriei sectorului 2 București, definitivă prin neapelare, inculpata a fost condamnată pentru săvârșirea a cinci infracțiunii la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6 ani închisoare, Tribunalul a reținut incidența dispozițiilor art. 37 lit. a) C. pen., infracțiunea dedusă judecății fiind comisă în starea de recidivă postcondamnatorie. La individualizarea pedepsei ce s-a aplicat inculpatei M.G.C., Tribunalul a avut în vedere toate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., respectiv limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare reduse cu o treime ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., natura și gravitatea faptei, pericolul social concret al faptei, împrejurările comiterii faptei și persoana făptuitoarei. Astfel, la stabilirea cuantumului pedepselor cu închisoarea, Tribunalul a ținut seama de cantitatea mică de droguri deținută în vederea consumului propriu, de urmările grave care se pot produce prin deținerea de droguri în vederea consumului, de faptul că inculpata a recunoscut sincer săvârșirea faptei atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, că nu avea nicio ocupație la momentul săvârșirii faptelor și că starea de recidivă postcondamnatorie denotă un potențial criminogen sporit. Deși inculpata a dat dovadă de lipsă de respect față de avertismentul serios dat de societate prin pedeapsa de 3 ani închisoare suspendată sub supraveghere, tribunalul a avut în vedere că inculpata este o victimă a consumului de droguri.

Față de cantitatea mică deținută pentru consumul propriu, respectiv 0,32 gr. de heroină, tribunalul a apreciat că se poate reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen. Împotriva sentinței penale nr. 529 din data de 14 iunie 2011 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosar nr. 56330/3/2010 au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București (la 22 iunie 2011), apelantul intimat-inculpat M.D.V. (la 16 iunie 2011), apelanta intimată-inculpată M.G. (la 16 iunie 2011) și apelanta intimată-inculpată M.G.C. (la 6 iulie 2011, după comunicarea hotărârii). Apelanta M.G.C. și-a retras, la 10 noiembrie 2011, calea de atac declarată.

În apelul Ministerului Public nu s-a susținut primul motiv, din cadrul motivelor formulate în scris, respectiv, motivul referitor la omisiunea punerii în discuție, în cursul judecății, de către instanța de fond, a schimbării încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpaților M.G. și M.D.V., întrucât punerea în discuție a respectivei schimbări de încadrare juridică ar fi echivalat cu o antepronunțare. S-a invocat greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatei M.G.C. prin coborârea cuantumului acesteia sub minimul special de 1 an și 4 luni, prevăzut de lege pentru art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 320 1 C. proc. pen. și neconcordanța între motivarea hotărârii atacate și dispozitivul acesteia, referitor la aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen.

S-a considerat că din eroare nu s-a făcut aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., întrucât în considerente s-au avut în vedere circumstanțele atenuante însă nu au fost menționate și în dispozitiv. În susținerea apelurilor declarate de inculpații M.G. și M.D.V., s-a criticat hotărârea atacată sub aspectul cuantumului pedepselor aplicate pe care-l consideră prea sever în raport cu circumstanțele atenuante ale inculpaților. S-a solicitat să fie dată eficiență maximă circumstanțelor atenuante, subliniind conduita bună adoptată de inculpați, anterior faptei cât și după săvârșirea faptei penale. Conduita bună a inculpaților M.G. și M.D.V., anterior săvârșirii faptei, a fost dovedită atât prin faptul că nu au antecedente penale cât și prin înscrisurile depuse în circumstanțiere.

Conduita bună a inculpaților M.G. și M.D.V., după comiterea faptei a fost dovedită prin faptul că au recunoscut și regretat săvârșirea faptei. Motivația săvârșirii traficului de droguri s-a datorat faptului că inculpații erau consumatori de droguri care, la momentul respectiv, erau puși în situația de a-și procura doza zilnică necesară întreținerii viciului. S-a precizat faptul că în prezent inculpații M.G. și M.D.V. nu mai consumă droguri, au locuri de muncă și venituri licite pentru întreținerea celor doi copii ai lor, copii foarte buni, cu rezultate școlare remarcabile. S-a solicitat să fie dispusă suspendarea executării pedepselor în varianta prevăzută de art. 81 C. pen. ori art. 86 1 C. pen., considerând că prin suspendarea executării pedepselor este atins scopul acestora așa cum este reglementat de art. 52 C. pen.

Analizând hotărârea apelată, Curtea de Apel București, secția I penală, a constatat apelul Ministerului Public fondat și apelurile inculpaților M.G. și M.D.V. nefondate, soluție ce a fost pronunțată prin decizia nr. 529/F din 14 iunie 2011. Pentru a pronunța această hotărâre a reținut că în acord cu instanța de fond, Curtea a constatat că inculpații se fac vinovați de săvârșirea faptelor pentru care au fost condamnați, astfel cum au rezultat din probele administrate. De altfel nici Ministerul Public nici inculpații nu au formulat critici referitoare la vinovăția persoanelor acuzate, iar inculpata M.G.C. și-a retras calea de atac declarată. Critica formulată atât de Ministerul Public cât și de inculpații M.G.

și M.D.V. vizează individualizarea pedepsei. În acord cu concluziile orale formulate de Ministerul Public, instanța de apel a apreciat critica scrisă ca nefondată, iar schimbarea de încadrare juridică drept corectă, o soluție contară echivalând cu o antepronunțare. În ceea ce privește pe inculpata M.G.C., s-a reținut că este întemeiată critica Ministerului Public. Potrivit dispozițiilor art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., inculpatul care recunoaște săvârșirea infracțiunii și solicită să fie judecat potrivit procedurii simplificate beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul închisorii. Deși în mod legal instanța a constatat că în cazul inculpatei M.G.C.

se poate face aplicarea dispozițiilor art. 320 1 C. proc. pen., întrucât aceasta a recunoscut săvârșirea faptei reținute în actul de sesizare, instanța reducând pedeapsa cu o treime a aplicat inculpatei o pedeapsă nelegală de 1 an închisoare. A reținut instanța de apel că pedeapsa astfel calculată este nelegală întrucât Legea nr. 143/2000 prevede pentru infracțiunea de deținere fără drept de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu, pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 5 ani. Astfel, reducând pedeapsa cu 1/3 se ajunge la o pedeapsă legală de 1 an și 4 luni și nu de 1 an. În situația în care în cauză instanța făcea și aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (2) C. pen. putea să aplice inculpatei M.G.C.

o pedeapsă de 1 an. În dispozitivul sentinței nu s-a făcut nicio mențiune cu privire și la aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., deși în considerentele sentinței instanța a arătat că: „Față de cantitatea mică deținută pentru consumul propriu, respectiv 0,32 gr. heroină, tribunalul apreciază că se poate reține în favoarea inculpatei circumstanța atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (2) C. pen.” Astfel, deși instanța în motivarea soluției a reținut și aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen., motiv pentru care a redus pedeapsa aplicată la 1 an închisoare, în dispozitivul sentinței, instanța nu a reținut aceste dispoziții. În ceea ce privește cuantumul și modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaților M.G.

și M.D.V., Curtea a apreciat criticile drept nefondate. În mod corect instanța de fond a reținut că fapta inculpatei M.G., care, în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, la data 13 aprilie 2010, 14 aprilie 2010 și 22 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,58 gr. heroină, contra sumei de 150 RON, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. aplicând o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru această infracțiune cu reținerea de circumstanțe atenuante.

De asemenea, instanța a avut în vedere că fapta inculpatului M.D.V., care, la data 15 aprilie 2010, a vândut colaboratorului cu nume de cod „V.M.” cantitatea de 0,11 gr. heroină, contra sumei de 50 RON, întrunește atât pe latură obiectivă, cât și pe latură subiectivă, elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 aplicând o pedeapsă în limitele prevăzute de lege pentru această infracțiune cu reținerea de circumstanțe atenuante. Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea pedepselor de 4 ani și șase luni pentru M.D.V. și de 6 ani pentru M.G. numărul actelor materiale pentru care au fost acuzați un act material pentru M.D.V.

și trei acte materiale pentru M.G. Tribunalul a ținut seama de cantitatea mică de droguri traficată, de faptul că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor, pe care le-au comis, vârsta relativ tânără a inculpaților și înscrisurile în circumstanțiere și caracterizările pozitive depuse la dosar, aplicând pedepse sub minimul prevăzut de lege, de 10 ani. În ceea ce privește modalitatea de executare a sancțiunii, instanța de apel a considerat că depunerea celor două adeverințe privind angajarea inculpaților la 17 octombrie 2011, pe durată nedeterminată, la o societate comercială, nu poate fi de natură să schimbe concluziile instanței de fond. Suspendarea executării pedepsei, condiționată sau sub supraveghere, trebuie să se bazeze pe aspecte obiective din care să rezulte aprecierea că scopul educativ al pedepsei poate fi atins fără executare prin privare de libertate.

A mai stabilit instanța de apel că aceste aspecte nu au fost probate. Inculpații nu au colaborat cu organele judiciare pentru a indica de unde provin drogurile, iar de la 1 aprilie 2010, data primului act material și până la 17 octombrie 2011, inculpații nu au avut un loc de muncă din care să obțină venituri licite. În condițiile pedepsei aplicate, de 6 ani pentru M.G. și de 4 ani și șase luni pentru M.D.V. condamnații se pot libera condiționat după executarea efectivă a minimum jumătate din pedeapsă. După ce a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei în cazul închisorii care nu depășește 10 ani condamnatul care este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale, poate fi liberat condiționat înainte de executarea în întregime a pedepsei.

În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute anterior se ține seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest caz însă, liberarea condiționată nu poate fi acordată înainte de executarea efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei când aceasta nu depășește 10 ani. Prin decizia nr. 529/F din 14 iunie 2011, Curtea de Apel București, secția I penală, față de împrejurarea că în ședința publică de la (10 noiembrie 2011), inculpata M.G.C., personal, întrebată fiind de Curte, a declarat că înțelege să-și retragă apelul, în temeiul prevăzut de art. 368 și art. 369 C. proc. pen. s-a luat act de manifestarea de voință a acesteia, în baza art. 379 pct. 1, lit. b) C. proc.

pen., a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații M.G. și M.D.V. În temeiul art. 379 pct. 2, lit. a) C. proc. pen., a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală nr. 529F din 14 iunie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, rejudecând în fond: În temeiul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, raportat la art. 37 lit. a) și art. 74-76 C. pen. și art. 320 1 C. pen., a condamnat pe inculpata M.G.C. la 1 an închisoare. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală, au declarat recurs inculpații M.G.

și M.D.V. criticând decizia atacată pentru netemeinice și nelegalitate sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei reținute în sarcina inculpaților atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare. Au invocat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., solicitând aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c), art. 76 și art. 86 1 C. pen. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. 56330/3/2010. Examinând hotărârile atacate atât prin prisma criticilor formulate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursurile declarate de inculpați sunt fondate, având în vedere următoarele considerente: Referitor la stabilirea încadrării juridice dată faptelor, a stabilirii pedepsei și modalitatea de executare a acesteia, instanța de fond a dat eficiență redusă criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., reținându-se pericolul social al faptelor comise de trafic de droguri de mare risc în ceea ce-l privește pe inculpatul M.D.V. și respectiv trafic de droguri de mare risc în formă continuată în ceea ce o privește pe inculpata M.G., având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de textele incriminatoare, natura și gravitatea faptelor săvârșite, pericolul concret al săvârșirii faptelor și împrejurările comiterii faptelor.

S-a ținut cont și de persoana inculpaților care nu sunt cunoscuți cu antecedente penale, aplicând pedepse sub minimul special prevăzut de lege, respectiv de 4 ani și 6 luni închisoare în sarcina inculpatului M.D.V. și de 6 ani închisoare în sarcina inculpatei M.G., dând eficiență dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., instanța apreciind că față de aspectele agravante avute în vedere, se justifică reținerea în beneficiul inculpaților a unor circumstanțe atenuante, cu consecința stabilirii unor pedepse sub minimul special. De asemenea, s-a reținut în cadrul individualizării pedepselor pentru infracțiunile săvârșite de către inculpați și atitudinea constant sinceră a acestora pe tot parcursul desfășurării procesului penal, vîrsta relativ tînără a inculpaților, situația familială a acestora și înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei.

Înalta Curte reține că, atitudinea corespunzătoare a inculpaților presupune nu numai lipsa antecedentelor penale, ci și conduita corectă și firească față de familie, relații de muncă, și în general, privită și în raport cu întreg contextul relațiilor sociale pe care inculpații le-au dezvoltat. Infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 este o infracțiune care are un pericol social ridicat, așa încât legiuitorul a manifestat severitate atunci când a stabilit limitele pedepselor, care nu exclude însă, ca în procesul de individualizare judecătorească a executării pedepsei, ținându-se cont de gravitatea concretă a faptelor, de condițiile de comitere, de persoana infractorului și de posibilitățile sale de reeducare, să se dispună chiar și suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale, atâta vreme cât sunt îndeplinite toate condițiile aplicării acestei instituții.

Înalta Curte, constată că ambele instanțe nu au examinat, în mod judicios, aplicarea criteriilor obiective ce caracterizează procesul de individualizare judiciară, având în vedere că deși instanța de fond a dispus, iar instanța de apel a menținut, aplicarea dispozițiilor art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. pentru ambii inculpați, ambele instanțe nu au dat eficiență maximă acestor circumstanțe stabilind pedepse într-un cuantum mult prea mare în raport cu circumstanțele personale ale inculpaților și în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor caracterizare prin cantitatea redusă de heroină traficată respectiv, 0,58 gr. pe care inculpata M.G. le-a vândut, în baza aceleiași rezoluții infracționale în data de 13 aprilie 20120, 14 aprilie 2010 și 22 aprilie 2010 colaboratorului cu nume de cod „V.M.” contra sumei de 150 RON și în ceea ce îl privește pe inculpatul M.D.V.

care la data de 15 aprilie 2010 a vândut cantitatea de 0,11 gr. heroină colaboratorului sub acoperire cu nume de cod „V.M.” contra sumei de 50 RON. În egală măsură se vor avea în vedere de instanța de recurs înscrisurile în circumstanțiere depuse la dosarul cauzei, respectiv, caracterizări provenite de la vecinii inculpaților din comunitatea unde aceștia își au domiciliul, respectiv de la numitul C.M. și numitul F.M. care arată că îi cunosc pe soții M. și copii acestora de 5 ani de zile și caracterizează familia M. ca fiind o familie unită, muncitoare și care contribuie la educația copiilor cu bună credință.

De asemenea scrisorile medicale din data de 16 mai 2012 depuse în fața instanței de recurs emise de la Centrul de Tratamente A. din cadrul Institutului Național de Boli Infecțioase „M.B.” atestă împrejurarea că din data de 14 noiembrie 2010 până în prezent, ambii inculpați efectuează tratament de substituire cu metadonă, ceea ce conduce la convingerea instanței de recurs că inculpații au conștientizat săvârșirea faptelor sale și urmăresc îndreptarea lor socio-morală , evidențiind, faptul că dincolo de pericolul social generic al infracțiunilor săvârșite, în mod concret acesta s-a atenuat ca urmare a împrejurărilor în care au fost săvârșite, subliniind caracterizările evidențiate în persoana inculpaților, astfel că se impune o nouă cenzură cu privire la individualizarea pedepselor atât ca și cuantum cât și ca modalitate de executare.

În raport cu cele menționate, Înalta Curte are în vedere criticile formulate în recurs de către ambii inculpați întrucât în cauză pedepsele aplicate acestora nu reflectă respectarea principiului proporționalității între gravitatea faptelor comise și profilul socio-moral și de personalitate al inculpaților, respectiv prin faptul că inculpații se află la primul impact cu legea penală, că au avut o atitudine sinceră în fața instanțelor, vârsta acestora dar și împrejurarea că au trei copii minori în întreținere, justificându-se reducerea pedepselor reținute în sarcina acestora într-un cuantum care să permită și stabilirea unei alte modalități de executare a pedepsei, prin aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., fiind astfel incident cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 385 15 alin. (2) lit. d) C. proc. pen. va admite recursurile declarate de inculpații M.D.V. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Va casa, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 529/F din 14 iunie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, și rejudecând: Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatei M.G. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce privește pe inculpatul M.D.V. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. va dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce privește pe inculpata M.G. pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpații se vor supune următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Va pune în vedere inculpaților dispozițiile art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum și dispozițiile art. 86 5 C. pen., referitor la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. va dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin hotărârile atacate. Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de inculpații M.D.V. și M.G. împotriva deciziei penale nr. 290 din 10 noiembrie 2011 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează, în parte, decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 529/F din 14 iunie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, numai în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaților, și rejudecând: Reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.D.V. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen., de la 4 ani și 6 luni închisoare la 3 ani închisoare. Reduce pedeapsa aplicată inculpatei M.G.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 74 alin. (1) lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. de la 6 ani închisoare la 4 ani închisoare. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce privește pe inculpatul M.D.V. pe o durată de 6 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen. În baza art. 86 1 C. pen. dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere în ceea ce privește pe inculpata M.G. pe o durată de 7 ani, ce constituie termen de încercare conform art. 86 2 C. pen.

Pe durata termenului de încercare inculpații trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lor de existență. Pune în vedere inculpaților dispozițiilor art. 86 4 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, precum și dispozițiile art. 86 5 C. pen., referitor la anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În baza dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. dispune suspendarea executării pedepselor accesorii aplicate prin hotărârile atacate. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Onorariile parțiale ale apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați, în sumă de câte 50 RON se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 mai 2012.