ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1009/2012
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1009/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)
Asupra recursului de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința penală nr. 460 din 2 iunie
2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în baza art. 2
alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost condamnat inculpatul C.L. la o
pedeapsă de 10 ani închisoare, în regim de detenție, pentru săvârșirea
infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C.
pen., s-a aplicat aceluiași inculpat și pedeapsa complementară a interzicerii
exercițiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C.
pen., pe o durată de 5 ani după executarea sau considerarea ca executată a
pedepsei principale aplicate.
S-a făcut aplicarea
art. 71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. A fost menținută starea de
arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și
arestării preventive de la 24 octombrie 2010 și de la 08 noiembrie 2010 la zi.
În baza art. 118 lit.
f) C. pen., rap. la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus
confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 RON (provenită din fondurile
M.I.R.A.) sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod D.I., în
favoarea statului.
În baza art. 17 alin.
(1) Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) Legea nr. 143/2000, s-a dispus
confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,21 gr. heroină rămasă după
efectuarea determinărilor fizico-chimice, sigilată cu sigiliul M.I., cu
păstrarea în mod obligatoriu de contraprobe.
A fost obligat
inculpatul la plata către stat a sumei de 400 RON, reprezentând cheltuieli
judiciare către stat.
Pentru a pronunța
această soluție, instanța de fond a reținut că, prin rechizitoriul Parchetului
de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. nr.
1391/D/P/2010 din data de 30 noiembrie 2010, au fost trimiși în judecată, în
stare de arest preventiv, inculpații C.L., G.I. zis S. și I.M., pentru
săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de
art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Prin actul de
sesizare a instanței s-a reținut că, la data de 06 august 2010, după ce s-a
efectuat o percheziție corporală asupra colaboratorului cu nume de cod
„D.I." fără a se găsi bani, bunuri sau substanțe interzise de lege la
deținere, investigatorul cu nume de cod „M.D." i-a înmânat acestuia suma
de 100 RON în vederea cumpărării a două doze cu heroină de la inculpatul C.L.
zis „L.".
Investigatorul
împreună cu colaboratorul s-au deplasat în zona cartierului D.T., unde acesta
din urmă l-a contactat telefonic la numărul 07xx.xxx.xxx pe inculpat care i-a
solicitat să ia un taxi și să-l aștepte în apropierea adresei sale de domiciliu
din București, A.Ț., sector 6.
Sub supravegherea
investigatorului, colaboratorul cu nume de cod „D.I." s-a suit într-un
taxi cu care s-a deplasat în zona sus-menționată unde s-a întâlnit cu
inculpatul C.L. zis „L." care, după ce l-a salutat, s-a suit în autoturism
pe bancheta din spate.
După o scurtă
discuție cu colaboratorul, la solicitarea inculpatului, autoturismul taxi s-a
deplasat către cartierul R., oprindu-se în dreptul unui gang situat în dreptul
imobilului str. D.S., sector 6.
În taxi, inculpatul
C.L. zis „L." i-a solicitat colaboratorului cu nume de cod „D.I."
banii și l-a întrebat dacă vrea 4 doze cu heroină.
Colaboratorul i-a
cerut acestuia două doze cu heroină motivând că are doar 100 RON după care i-a
înmânat suma menționată.
Inculpatul C.L. zis
„L.", după ce a luat banii, a coborât din autoturism și a intrat în gang
revenind la taxi după aproximativ 20 - 25 minute. În continuare, la solicitarea
inculpatului, autoturismul taxi s-a reîntors la adresa din București, A.Ț.,
sector 6 unde acesta împreună cu colaboratorul cu nume de cod „D.l." au
intrat în scara imobilului menționat.
În scară, după o
scurtă discuție, inculpatul C.L. zis „L." a întins mâna și l-a salutat pe
colaborator plasându-i în același timp, în interiorul palmei, două doze cu
heroină.
După realizarea
tranzacției, colaboratorul cu nume de cod „D.l." s-a deplasat către locul
de întâlnire stabilit cu investigatorul sub acoperire cu nume de cod
„M.D." căruia i-a predat cele două doze cu heroină cumpărate de la
inculpatul C.L. zis „L.".
Investigatorul a
efectuat un nou control corporal asupra colaboratorului, fără a se găsi alte
bunuri sau substanțe care să intereseze cauza.
Analizând întregul
material probator administrat în cauză, judecătorul fondului a constatat că, în
fapt, la data de 06 august 2010, inculpatul C.L. a vândut colaboratorului cu
nume de cod „D.I.", două doze de heroină în greutate de 0,33 grame, pentru
suma de 100 RON.
Pentru a reține
această situație de fapt, instanța de fond a pornit de la mențiunile procesului-verbal,
care arată că la data de 6 iulie 2010, I.G.P. - Brigada de Combatere a
Criminalității Organizate s-a sesizat din oficiu cu privire la faptul că în
zona Cartierului D.T., sector 6 București, un individ pe nume „L." are
preocupări pe linia traficului de droguri de mare risc, comercializând heroină,
fie porționată în doze mici, cu suma de 50 RON doza, fie, de cele mai multe
ori, drogul este porționat în punguțe de 5 grame, pentru suma de 800 RON.
De asemenea, a
constatat instanța fondului că, potrivit procesului-verbal încheiat la data de
06 iulie 2010, în continuarea cercetărilor ce se efectuau în lucrarea penală,
privind pe numitul „L.", ofițeri din cadrul Brigăzii de Combatere a
Criminalității Organizate sector 2, au procedat la efectuarea de verificări și
investigații, ocazie cu care au stabilit că persoana respectivă a fost
observată în anturajul mai multor persoane, cunoscute ca fiind consumatoare de
droguri, persoane de la care „L." primea sume de bani, oferindu-le în
schimb niște obiecte de mici dimensiuni, afișând mereu atitudinea unei persoane
ce se simte urmărită.
S-a mai menționat în
același proces-verbal că numitul „L." se aprovizionează cu droguri de la o
persoană neidentificată ce locuiește în zona str. R.C., sector 5.
În continuarea
investigațiilor cu privire la numitul „L.", lucrători din cadrul I.G.P.R.
- Brigada de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog Biroul
sectorului 2 au procedat la efectuarea de verificări în baza de date a
C.N.A.B.D.E.P. și au stabilit faptul că numitul „L." se numește în
realitate C.L.
Instanța de fond a
mai reținut că prin Ordonanța nr. 69 A/2010, D.I.I.C.O.T. - Serviciul
Teritorial București a dispus introducerea în cauză a investigatorului sub
acoperire cu nume de cod „M.D." și a colaboratorului sub acoperire
„D.I." - nume de cod și a autorizat procurarea cantității de 50 grame de
heroină de către investigatorul sub acoperire, direct sau prin intermediul
colaboratorului sub acoperire, de la numitul C.L. zis „L.", iar prin încheierea
de ședință din Camera de Consiliu din data de 09 iulie 2010, Tribunalul
București a autorizat interceptarea și înregistrarea audio-video în mediul
ambiental a convorbirilor directe purtate de către investigatorul cu nume de
cod „M.D." și colaboratorul său „D.I." -nume de cod, cu numitul C.L.
zis „L.". Potrivit declarației investigatorului sub acoperire cu nume de
cod „M.D.", la data de 06 august 2010: „(..) în jurul orei 13:30, la
sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul
sectorului 2, am procedat la efectuarea unui control corporal amănunțit asupra
colaboratorului cu identitate protejată „D.I." - nume de cod, ocazie cu
care asupra acestuia nu au fost găsite bani, bunuri sau substanțe interzise
prin lege la deținere.
În continuare, în
baza Autorizației de înregistrare audio/video în mediu ambiental emisă la data
de 09 iulie 2010 de Tribunalul București, am montat tehnica de înregistrare
audio-video în mediul ambiental asupra colaboratorului și i-am predat suma de
100 RON, în vederea efectuării unei cumpărări supravegheate de droguri de la
numitul C.L. După aceasta, ne-am deplasat împreună în cartierul D.T., sector 6.
Ajunși aici, în jurul
orelor 14:30, colaboratorul l-a apelat telefonic la nr. 07xx.xxx.xxx, pe
numitul C.L. și l-a întrebat dacă îl poate ajuta la ora aceasta. Acesta i-a
cerut colaboratorului să vină cu un taxi în apropierea adresei sale de
domiciliu, adresă cunoscută colaboratorului.
Imediat a fost
pornită tehnica de înregistrare audio-video, colaboratorul a luat un autoturism
taxi din zona în care ne aflam și s-a deplasat la locul indicat de către
numitul C.L. În acest timp, eu l-am urmat îndeaproape astfel încât să poată fi
evitată deconspirarea.
Colaboratorul a mers
cu autoturismul taxi până în imediata apropiere a adresei din București, A.T.,
sector 6, unde l-a găsit pe inculpatul C.L.. Acesta, văzându-l, a urcat și el
în taxi.
După câteva momente
de așteptare, autoturismul taxi s-a pus în mișcare, ieșind de pe străduțele
dintre blocuri, în bd. D.T., spre direcția intersecția str. R. - bd. T. - P. -
D.S., intersecție situată la limita sectoarelor 5 și 6. La un moment dat,
taxiul a oprit lângă un magazin situat la C.F., unde colaboratorul a coborât și
a luat o sticlă de suc. Profitând de ocazie, colaboratorul mi-a comunicat că
urmează să meargă cu C.L. să îi procure droguri din intersecția R. Apoi,
colaboratorul a revenit la taxi și au plecat mai departe, până în intersecția
anterior menționată.
Ajunși în această
intersecție, autoturismul a oprit în dreptul imobilului situat la adresa din
str. D.S., sector 6. După aproximativ 1 minut de staționare, din locul în care
eram postat, am observat pe numitul C.L., care a coborât din taxi, având în
mână o sumă de bani. Acesta a intrat pe un gang situat la adresa anterior
menționată, lăsându-l pe colaborator să aștepte în taxi.
După aproximativ 20
de minute, l-am observat pe numitul C.L. ieșind din gangul, în care intrase
anterior și a urcat în autoturismul taxi.
Imediat, autoturismul
s-a pus în mișcare, mergând în direcția cartierului D.T. În acest timp, eu am
urmat îndeaproape taxiul, care a mers până în apropierea adresei din București,
A.T., sector 6, unde colaboratorul, însoțit de numitul C.L., a coborât din taxi
și au intrat în scara blocului, de la adresa anterior menționată.
Din locul în care mă
postasem, am observat pe cei doi, salutându-se, prin împreunarea mâinilor, după
care s-au despărțit, numitul C.L., rămânând în scara de bloc, iar colaboratorul
a venit în locul în care mă aflam, predându-mi două punguțe confecționate din
celofan, semitransparent, de culoare albă, conținând o substanță pulverulentă,
culoare bej. Colaboratorul a declarat că cele două punguțe conțin heroină și
i-au fost vândute de către C.L., contra sumei de 100 RON.
În continuare, am
efectuat un nou control corporal amănunțit asupra colaboratorului cu identitate
protejată „D.I." - nume de cod, ocazie cu care asupra acestuia nu au fost
găsite bani, bunuri sau substanțe interzise prin lege la deținere.
Ulterior, m-am
deplasat la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate -
Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2 unde am procedat la predarea
pungulițelor descrise mai sus unui lucrător de poliție, acesta introducându-le
într-un plic tip M.A.I. care a fost sigilat cu sigiliu tip M.I. și trimise spre
expertizare de specialitate (..)".
Audiat sub prestare
de jurământ, martorul sub acoperire și-a menținut declarația.
Instanța de fond a
constatat că depoziția investigatorului sub acoperire este confirmată și de
precizările colaboratorului cu nume de cod „D.I.", care a învederat: „(..)
în data de 6 august 2010, în jurul orelor 13,30, m-am prezentat la sediul
Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul
sectorului 2, pentru a efectua o cumpărare de droguri de la numitul C.L. Aici,
mi-a fost efectuat un control corporal amănunțit, fără a se găsi asupra mea,
bani, bunuri sau substanțe interzise de lege la deținere. Totodată, mi-a fost
montată termica de înregistrare audio-video și i-a fost înmânată suma de 100
RON, cu care trebuia sa cumpăr două doze de heroină.
În jurul orei 14,30,
m-am deplasat, împreună cu lucrătorul de poliție în zona cartier D.T., sector
Ajunși aici, l-am apelat telefonic la nr. 07xx.xxx.xxx pe C.L. și l-am
întrebat dacă mă poate ajuta la ora asta. Acesta mi-a spus să iau un taxi și să
vin în apropierea adresei sale de domiciliu, adresa cunoscută mie.
Imediat a fost
pornită tehnica de înregistrare audio-video, care fusese montată anterior
asupra mea, am luat un autoturism taxi din zona în care ne aflam și m-am
deplasat la locul indicat de către numitul C.L.
Am mers cu
autoturismul taxi în imediata apropiere a adresei din București, A.T., sector
6, unde l-am găsit pe numitul C.L. Acesta, văzându-mă, m-a salutat și s-a urcat
și el în taxi, pe bancheta din spate.
L-am întrebat pe
„L." unde mergem și acesta mi-a spus că mergem la R. Am plecat cu
autoturismul taxi, și am ieșit de pe străduțele dintre blocuri, bd. D.T., spre
direcția intersecția str. R. - bd. T. - P. - D.S., intersecție situată la
limita sectoarelor 5 și 6. La un moment dat, eu am cerut să oprim taxiul lângă
un magazin situat la C.F., unde am coborât și am luat o sticlă de suc.
Profitând de ocazie am comunicat cu polițistul, care mă supraveghea
îndeaproape, că urmează să merg împreună cu C.L., să îmi procure droguri, din
intersecția R. Apoi am revenit la taxi și am plecat mai departe, până în
intersecția anterior menționată.
În taxi, C.L. m-a
întrebat dacă vreau să luam 4 bile, iar eu i-am spus că am bani doar de două
doze. Apoi, i-am dat bani, respectiv cei 100 RON.
Ajunși în
intersecție, am oprit autoturismul în dreptul imobilului situat la adresa din
str. D.S., sector 6, în dreptul unui gang, C.L. i-a cerut să îl aștepte afară,
în dreptul bisericii situate peste drum de adresa anterior menționată. După
aceasta, „L." a coborât din taxi și a intrat în gang.
După aproximativ 20,
25 de minute, C.L. a revenit și a urcat în autoturismul taxi.
Imediat, am plecat în
direcția D.T. Pe drum, „L." mi-a zis că rezolvăm când ajungem la blocul unde
locuiește, situat în A.T., sector 6. Aici, C.L. mi-a cerut să intrăm în scara
blocului și să dăm drumul taxiului, pe care l-a plătit el.
Am intrat în scara
blocului, unde „L." mi-a întins mâna să dăm noroc, plasându-mi în același
timp, două doze pe care le avea în mâna dreaptă. După aceasta eu am plecat spre
locul unde mă aștepta polițistul.
Am predat acestuia
cele două punguțe, confecționate din celofan semitransparent, de culoare albă,
conținând o substanță pulverulentă, culoare bej, despre care „L." mi-a
spus ca este heroină.
În continuare, mi-a
efectuat un nou control corporal amănunțit, ocazie cu care asupra mea nu au
fost găsite bani, bunuri, sau substanțe interzise prin lege la deținere și mi-a
fost demontată tehnica de înregistrare audio-video.
Ulterior, m-am
deplasat cu polițiștii la sediul Brigăzii de Combatere a Criminalității
Organizate - Serviciul Antidrog, Biroul sectorului 2, unde s-a procedat la
introducerea celor două punguțe într-un plic, care a fost sigilat cu sigiliu
tip M.I. (..)"
În opinia instanței,
depozițiile mai sus prezentate, sunt confirmate și de discuțiile purtate la
data de 06 august 2010 de către colaboratorul „D.I." cu inculpatul C.L.,
discuții care au fost înregistrare audio-video, și potrivit cărora: „(..) De la
minutul 00:00 și până la minutul 04:06, înregistrarea nu prezintă interes,
colaboratorul deplasându-se către locul de întâlnire stabilit de către C.L.
La minutul 04:06,
numitul C.L. vine și urcă în autoturism.
De la minutul 04:07
și până la minutul 05:42, între colaborator și inculpatul C.L., se poartă, în
limba română, următoarea conversație:
Colaborator: Ce faci,
fata mea, durdulia mea? Care-i treaba cu tine? Ha?
C.L.: P-aici! Tu ce
faci? Să trăiești! Hai noroc! Ce facem? Mergem?
Colaborator: Da! Unde
mergem!
C.L.: La R.
Colaborator: Aia care
mi-ai luat-o ieri..dormeam pe mine, mă!
C.L.: Da tu nu vii de
la F.? Cât faci tu de la F.? ..neinteligibil..
Colaborator: Era
aglomerat mă, nebunule! Și nu eram chiar la F. Eram mai în spate. Da am zis pe
unde eram, așa..
C.L.: Da, albeață din
aia, îți bagi mă tu? A?
Colaborator: Ce?
C.L.: Ai băgat
albeață din aia vreodată?
Colaborator: Nu!
C.L.: Știi, legale
d-alea, nu!
Colaborator: Da!
C.L.: Știi, mă, nu?
Colaborator: Nu! N-am
băgat niciodată, L., d-aia!
C.L.: Știi, d-aia! Da
am auzit ca e nenorocire mare..
Colaborator: Aaa?
C.L.: Da! Ți-e rău,
a?
Colaborator: Da nu
mai pot!
C.L.: Hai că te facem
bine acu!
Colaborator: Mă doare
și căpățâna de la soarele asta.. Ia oprește aici, să mergem să luam și noi suc.
C.L.: Bă, te duci tu
că eu nu pot aici..
Colaborator: De ce?
C.L.: Am datorie.
Colaborator: Ai
datorie?
C.L.: Daa!
De la minutul 05:43
și până la minutul 08:17, colaboratorul coboară din autoturism și traversează
strada, mergând până la un magazin, de unde cumpără un suc, revenind apoi la
autoturism.
De la minutul 08:18
și până la finalul înregistrării, între colaborator și numitul C.L., se poartă,
în limba română, următoarea conversație:
Colaborator: De la
cine ai discuție neinteligibilă..
C.L.: De la unii care
vinde și în F. acolo.. De la I., de la M... I. sau M.!
Colaborator: Păi de
unde s-a aciuat ăștia p-aici?
C.L.: Aaa! Păi trag
la R.! ..neinteligibil..
Colaborator: Cioara,
nu l-ai mai văzut, ha?
C.L.: Ba da! A mai
venit o dată, două..
Colaborator: Ce-a
făcut? A dat faliment?
C.L.: Ha?
Colaborator: A dat faliment, mă?
C.L.: Aaa, cică nu
mai are bani!
Colaborator: Păi și
unde îi găsești p-ăștia? La fabrică?
C.L.: Nuu! Direct pă
gang! Acolo la..
Colaborator: Atunci
te duci tu. Nu mai merg cu tine. Da?
C.L.: Da, mă! Cum
vrei tu.
Colaborator: Păi ce
rost are să merg cu tine acolo,
L.: Ca să mă vadă
aia..
C.L.: Aoleu, da!
..neinteligibil.. Cum era cu arabu! Da, da! N-a plecat mă, cică, arabu!
Colaborator: Aaa?
C.L.: Am vorbit
aseară cu nevasta-sa și n-a plecat.
Colaborator: Da unde
e?
C.L.: Unde e ținut
el, la d-astea.. centre d-astea de arabi, de..străini..de trimis acasă!
Colaborator: Aha!
C.L.: Și unde ne face
c***e? Ne facem la mine?
Colaborator: Unde la
ține?
C.L.: Unde..când vin
cu aia.. unde ne facem?
Colaborator: Pai unde
vrei..aicea la parc.eu știu!
C.L.: La mine
acolo..Poate sta ăștia, aici..La centrala aia. Unde ne făceam, știi?
Colaborator: Da, da!
C.L.: Bine ca mai am
și eu vena, din asta.. Știi ca mă chinuiam, să moară mama! Tu unde mai îți
faci, mânca-ți-aș?
Colaborator: Și eu mă
chinui! Uite..
C.L.: Merită, mă?
Colaborator: Ia uite!
C.L.: Da nu te
deranjează mă, la mers, la astea?
Colaborator: Nu..
C.L.: Ți-amorțește
picioru, d-astea? îmi pare rău de tine!
Colaborator: Uite și
la mână..
C.L.: Aoleu, lăsa-mă!
Da n-ai încercat mă să te lași? Știu ca ai fost internat atunci! Știi când ai
venit..mort!
Colaborator: N-am mai
încercat de atunci! Ce să fac!
C.L.: Da ai dormit
bine de la aia!
Colaborator: Bă! A
fost bună aia, mă!
C.L.: Bine, mi-ai pus
și mie! Am dormit bine și eu. Ai înțeles?! Câte luam? 4?
Colaborator: Aaa! Ia
2!
În acest moment
colaboratorul îi înmânează lui C.L. suma de bani, după care discuția continuă
între cei doi interlocutori, după cum urmează:
C.L.: Luăm și
siringi? Tu poți să tragi mai mult, ha?
Colaborator: Are
d-aia mare siringa?
C.L.: De 2 vrei tu?
Colaborator: Da.
C.L.: Păi nu știu
dacă are..neinteligibil..de insulină are!
Colaborator: Are. Da?
C.L.: Iau de
insulină!
Colaborator: Da.
C.L.: Păi și-ți iau
și ție de insulină! Nu?
Colaborator: Da.
C.L.: Păi și unde
tragi, mă?
Colaborator: Trag
aici pe colț!
C.L.: Unde? Aici pe
colț?
Colaborator: Da.
C.L.: Eu spun că se
circulă. Mai bine pe partea ailaltă. întorci și pe partea cu biserica.
Colaborator: N-are
voie să..
C.L.: Pai nu mă!
întorci și mă și vezi..
Colaborator: Aaa! Și
pe partea cu biserica!
C.L.: Lăsa-mă pe mine
aici..
Colaborator: Da uite
aici, mă..
C.L.: Pai, mai trece
mă p-aici lume!
Colaborator: Cine?
C.L.: Mai trece
aurolacii! Uite mă pe partea aia! Și te uiți așa.
Colaborator: Hai mă!
Hai!
C.L.: Că după aia,
vor..
Colaborator: Bine! Ai
grija să nu te dai la b**i!.
De asemenea, constată
instanța, la dosar se află o planșă fotografică cuprinzând două imagini, care
îl prezintă pe inculpatul C.L., după ce a primit suma de bani de la colaboratorul
sub acoperire „D.I.", în timp ce se îndrepta către adresa din București,
str. D.S., sector 6.
Potrivit raportului
de constatare tehnico-științifică nr. 918805 din data 10.08,2010 proba, cu masa
totală de 0,33 grame, înaintată în cauza privind pe numitul C.L. conține
heroină.
Heroina face parte
din Tabelul -anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000. În ce privește poziția
procesuală a inculpatului C.L., instanța a reținut că acesta, în depoziția pe
care a dat-o în timpul cercetării judecătorești precizează că s-a întâlnit cu
colaboratorul în fața blocului în care locuiește, că acesta i-a spus să meargă
să ia două bile și să se drogheze împreună, recunoaște că a mers cu
colaboratorul în zona R., a luat banii de la colaborator, dar a afirmat că după
ce a luat banii, a plecat singur în F., și-a cumpărat droguri și le-a consumat.
Instanța de fond a
înlăturat apărarea inculpatului C.L., în sensul că, după ce a luat banii de la
colaboratorul sub acoperire, a plecat în condițiile în care afirmațiile sale
sunt contrazise, pe de o parte de depoziția colaboratorului D.I., iar pe de
altă parte și de relațiile comunicate de I.G.P.R. cu privire la detalierea
convorbirilor telefonice, efectuate și primite de la postul cu numărul
07xx.xxx.xxx, în data de 06 august 2010.
Astfel, constată
instanța, colaboratorul „D.I." - nume de cod precizează: „(..) nu s-a
întâmplat niciodată ca inculpatul C. să îmi ia banii, să nu se mai întoarcă cu
drogurile, (..)" pentru ca din relațiile primite să rezulte că în
intervalul orar 13:47:47 - 19:43:40, pentru data de 06 august 2010, titularul
postului cu numărul 07xx.xxx.xxx (și care, potrivit informațiilor furnizate
chiar de către inculpat era numărul de telefon pe care îl folosea) a fost
apelat de 7 ori de către diverse persoane localizate, fie în str. B., sector 6,
fie în A.T., ceea ce contrazice propria declarație a inculpatului, care a
învederat: „(..) în jurul orelor 13:35 eram în F., până la această oră (..)
telefonul l-am avut deschis (..) când am ajuns în F., mi-am închis telefonul;
în intervalul 13:35 - 16:30 telefonul a fost închis (..) în intervalul orar
13:00 - 16:30 martorul D. m-a sunat aproximativ de 2 ori pe minut (..)".
În ceea ce privește
neconcordanțele pretins existente între depozițiile investigatorului sub
acoperire și cele ale colaboratorului sub acoperire, constând în aceea că în
procesele-verbale existente la dosarul de urmărire penală nu se face vorbire și
despre suma de 30 RON, pe care colaboratorul a declarat în fața instanței că a
primit-o de la investigator pentru a plăti taxi-ul, Tribunalul a apreciat că,
acest ultim aspect semnalat nu are relevanță pentru existența săvârșirii
infracțiunii.
Este de precizat că
în procesele-verbale semnalate de către apărătorul inculpatului, se vorbește în
mod expres doar despre suma de bani înaintată colaboratorului în vederea
achiziționării celor 2 doze de heroină, singura sumă de bani ce a fost scoasă
din fondurile M.I.R.A.
Împrejurarea că,
ulterior, colaboratorul a mai primit și o altă sumă de bani pentru plata
taxi-ului, reprezintă în opinia instanței, urmarea logică a acțiunii
întreprinse, deoarece, în condițiile în care colaboratorul nu mai avea alte
sume de bani asupra sa, iar transportul său la domiciliul inculpatului, și de
aici în zona R. se efectua cu taxi-ul, este evident că în mod necesar mai era
nevoie și de fonduri suplimentare pentru plata șoferului de taxi.
Împrejurarea că
asupra colaboratorului sub acoperire nu a fost descoperit ulterior, bonul
fiscal aferent transportului cu taxi-ul nu are relevanță în cauză, în condițiile
în care este îndeobște cunoscut că șoferii de taxi, chiar dacă au această
obligație, nu emit bonuri decât la cerere, clienții care solicită astfel de
înscrisuri fiind de regulă persoanele care urmează să deconteze.
În speța dedusă
judecății, instanța a apreciat, suma de bani din care s-a achitat costul
transportului cu taxi-ul și contravaloarea sucului cumpărat de colaborator,
nefiind scoasă (sau cel puțin la dosar nu există probe din care să rezulte) din
fondurile supuse decontării, nu era absolut necesar pentru existența
infracțiunii de trafic de droguri, ca colaboratorul să predea și un bon fiscal
investigatorului.
Pe de altă parte,
instanța de fond a înlăturat apărarea inculpatului, conform căreia,
colaboratorul nu știa cât de lungă va fi cursa de taxi, în condițiile în care
din investigațiile efectuate anterior autorizării cumpărării supravegheate de
droguri, a rezultat o rută aproximativă - fie zona F., str. R.C., fie str.
E.S., sector 3.
Relativ la apărarea
inculpatului, în sensul că înregistrarea video în care se presupune că este
filmat în timp ce vindea droguri, se întrerupe la minutul 12:59, neexistând
vreo înregistrare a vânzării propriu-zise, instanța a apreciat că, în lipsa
unei atare înregistrări, proba înmânării dozelor de heroină de către inculpat,
colaboratorului sub acoperire, este făcută de depozițiile investigatorului și
ale colaboratorului, care se coroborează între ele, și care nu sunt combătute,
prin niciun alt mijloc de probă.
Potrivit art. 63 C.
proc. pen., constituie probă orice element de fapt care servește la constatarea
existențe sau inexistenței unei infracțiuni, la identificarea persoanei care a
săvârșit-o și la cunoașterea împrejurărilor necesare pentru justa soluționare a
cauzei, aprecierea fiecărei probe fiind făcută, la acest moment procesual, de
instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în
scopul aflării adevărului.
Cu privire la
utilitatea administrării probei testimoniale cu audierea șoferului de taxi,
instanța de judecată s-a pronunțat în sensul respingerii acesteia, în
condițiile în care, pe de o parte, numele și adresa taximetristului nu sunt
cunoscute, iar pe de altă parte, este îndoielnic faptul că audierea sa ar duce
la răsturnarea tuturor celorlalte probe administrate în cauză.
Față de toate aceste
considerații, instanța de fond a constatat că, în drept, fapta inculpatului
C.L. întrunește, în drept, elementele de conținut constitutiv al infracțiunii
de trafic de droguri de mare risc, prev. și ped. de art. 2 alin. (2) din Legea
nr. 143/2000.
În raport de
încadrarea juridică dată faptei reținute în sarcina inculpatului, instanța a
stabilit o pedeapsă, la individualizarea acesteia raportându-se la dispozițiile
art. 72 C. pen. și anume circumstanțele reale în care fapta a fost săvârșită,
gradul concret de pericol social al faptei, pe care l-a apreciat ca fiind
ridicat, prin consecințele fizice și morale pe care le determină consumul de
droguri, precum și circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că a negat
constant săvârșirea faptei, în pofida unor probe evidente, nu este cunoscut cu
antecedente penale, dar a fost sancționat cu amendă administrativă de 3 ori
pentru consum de droguri.
Tot în
circumstanțiere, instanța de fond a reținut și mențiunile din referatul de
evaluare efectuat în cauză potrivit cu care neasumarea răspunderii pentru
faptele săvârșite, în condițiile în care instanța a apreciat că a dovedit
vinovăția sa, se poate constitui într-un factor de risc, iar probabilitatea
săvârșirii unor infracțiuni care să pună în pericol siguranța publică rezidă
într-o eventuală reluare a consumului de droguri, și implicit o repetare a
comportamentului infracțional.
Ca aspecte pozitive
în circumstanțierea personală, Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul
București a relevat motivația inculpatului în redresarea comportamentală,
pregătirea profesională și experiența sa lucrativă din trecut.
Raportându-se la
toate aceste circumstanțe, instanța de judecată a apreciat că o pedeapsă
orientată spre minimul special al pedepsei prevăzute de lege pentru o astfel de
infracțiune este îndestulătoare pentru reeducarea inculpatului și că scopul
preventiv și educativ al pedepsei ce urmează a-i fi aplicată inculpatului nu
poate fi atins decât prin executarea pedepsei efectiv în regim de detenție.
În baza art. 71 C.
pen., instanța a făcut aplicarea acestui text de lege și a interzis
inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și
b) C. pen., pe timpul executării pedepsei.
Având în vedere că
textul de lege care încriminează traficul de droguri prevede și aplicarea, în
mod obligatoriu, și a unor pedepse complementare, în baza art. 65 C. pen.,
instanța urmează să interzică aceluiași inculpat, exercitarea drepturilor
prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani
după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale aplicate.
Sub acest aspect,
instanța a avut în vedere jurisprudența constată a Curții Europene a
Drepturilor Omului (cauza Sabău și Pîrcălab c. României, Hirst c. Marii Britanii),
conform căreia materia pedepselor accesorii, respectiv, complementare, este
guvernată de principiul individualizării judiciare, iar prin urmare, nu poate
fi interzisă decât exercitarea acelor drepturi și libertăți fundamentale care
corespund naturii faptei comise, ținându-se seama de împrejurările cauzei,
scopurile urmărite prin săvârșirea infracțiunii, persoana inculpatului, și în
respectarea principiului proporționalității consecințelor juridice cu situația
care le-a generat.
În baza art. 118 lit.
f) C. pen., rap. la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus
confiscarea specială de la inculpat a sumei de 100 RON (provenită din fondurile
M.I.R.A.) sumă ce a fost obținută de la colaboratorul cu nume de cod
„D.I.", în favoarea statului.
În baza art. 17 alin.
(1) din Legea nr. 143/2000 rap. la art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000,
s-a dispus confiscarea în vederea distrugerii a cantității de 0,21 gr. heroină
rămasă după efectuarea determinărilor fizico-chimice, sigilată cu sigiliul
M.I., cu păstrarea în mod obligatoriu de contraprobe.
Împotriva acestei
sentințe penale, în termen legal (la 08 iunie 2011 - data comunicării) a
declarat apel inculpatul C.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
sub aspectul greșitei sale condamnări, solicitând achitarea sa în temeiul
prevăzut de art. 11 alin. (2) lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C.
proc. pen.
Prin Decizia nr. 289
din 10 noiembrie 2011 Curtea de Apel București, secția I penală, a respins
apelul inculpatului ca nefondat. A fost menținută starea de arest a
inculpatului și dedusă durata reținerii și arestării preventive. Pentru a
pronunța această decizie, Curtea a reținut următoarele: Curtea de Apel
București a administrat toate probele solicitate în cauză, cu excepția expertizării
înregistrărilor audio-video, având în vedere că nu existau nici un fel de
indicii din care să rezulte alterarea acestora, prin vreun mijloc - în mod
direct sau indirect.
Din analiza acestora
- atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești și
anume: înregistrări audio și video, procesele-verbale întocmite în cauză,
declarațiile martorilor audiați și anume: „M.D." - investigator sub
acoperire; și „D.I." - colaborator al organelor de anchetă, declarațiile
inculpatei I.M. și G.I., analizele toxicologice laborator, planșele
fotografice, caracterizări, coroborate cu o parte din mențiunile făcute de
inculpat în timpul declarațiilor luate atât în timpul urmăririi penale, cât și
în faza cercetării judecătorești - instanța de apel a reținut că inculpatul
C.L. se face vinovat de comiterea infracțiunii prev. și ped. de art. 2 alin.
(2) din Legea nr. 143/2000 și anume trafic de droguri de mare risc, situație de
fapt și încadrare juridică reținută și de actul de sesizare a instanței din data
de 30 noiembrie 2010 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție - D.I.I.C.O.T., de Tribunalul București - ca instanță de fond, cât și
de Curtea de Apel - ca primă instanță de control judiciar.
Curtea a constatat că
poziția constantă a inculpatului de nerecunoaștere a comiterii infracțiunii
este combătută de celelalte probe administrate în cauză. Inculpatul a
recunoscut că, în ziua de 6 august 2010, s-a întâlnit cu colaboratorul sub
acoperire „D.I." și împreună cu mers cu un taxi, în str. D.S., sector 6.
Inculpatul l-a întrebat pe colaborator dacă dorește patru doze de heroină, însă
acesta i-a cerut doar două, motivând că are doar 100 RON, asupra sa.
După aproximativ 20 -
25 minute, cei doi s-au întors la locuința inculpatului, situată în A.Ț., unde
inculpatul i-a dat martorului sub acoperire două doze de heroină.
Această situație de
fapt este probată prin declarația martorului sub acoperire, a celorlalți doi
inculpați G.I. și I.M., transcrierile convorbirilor telefonice și a celorlalte
mijloace de probă, împotriva acestora existând doar nerecunoașterea
inculpatului.
Este adevărat, că
nevinovăția unei persoane este prezumată și că, săvârșirea unei fapte trebuie
probată, în mod cert și fără putință de tăgadă.
Probele administrate
în timpul unei proces penal pot fi directe, indirecte, rolul lor fiind acela de
a proba și de a susține acuzațiile unei persoane, în același timp, trebuie ca
acestea să menționeze și să caracterizeze și persoana supusă judecății.
Din toate aceste
probe, Curtea a reținut că inculpatul C.L. a ales să se apere într-un singur
mod, și anume nerecunoașterea comiterii faptei. S-a constatat însă că toate
susținerile inculpatului sunt infirmate de probele existente la dosarul cauzei,
din care rezultă că acesta a mai fost sancționat anterior, frecventează
persoane fără ocupație, consumatoare de droguri, predispuse și la comiterea
altor infracțiuni și că, acesta nu numai consuma droguri dar se ocupa și cu
procurarea acestora cel puțin pentru grupul de prieteni cu care consuma substanțele
interzise.
Instanța de apel a
mai reținut că, anterior comiterii infracțiunii din prezenta cauză, inculpatul
C.L. era cunoscut ca fiind consumator de heroină de peste 4 ani, pe care o
procura din zona F., împreună cu un grup de prieteni. A fost prezentat la
Serviciile Comunitare Specializare - Secția de Dezintoxicare nr. x, în perioada
21 septembrie 2009 - 2 octombrie 2009, confirmându-se diagnosticul „dependență
de heroină". De asemenea acesta nu a dat curs recomandărilor medicului
L.V., privind abstinența față de heroină, întâlnindu-se cu un prieten din
vechiul anturaj, cu preocupări în sensul consumului de heroină, a fost
sancționat cu amendă administrativă, de trei ori.
Date fiind cele
menționate mai sus, Curtea a constatat că Tribunalul București - ca instanță de
fond - a aplicat inculpatului o pedeapsă de natură să realizeze scopul
preventiv educativ, menționat în dispozițiile art. 52 C. pen. împotriva acestei
decizii a formulat recurs inculpatul C.L. Motivele de recurs au fost susținute
oral, cu ocazia dezbaterilor, acesta invocând în principal cazul de casare
prev. de art. 385 pct. 18 C. proc. pen., arătând că soluția de condamnare este
rezultatul unei grave erori de fapt, iar în subsidiar cazul de casare prev. de
art. 385
9
alin. (1) pct. 14 teza a II-a C. proc. pen., solicitând
redozarea pedepsei.
Analizând hotărârea
recurată atât prin prisma criticilor formulate și a cazurilor de casare în care
au fost încadrate aceste critici, dar și din perspectiva cazurilor de casare
care pot fi luate în considerare din oficiu, conform art. 385
9
alin.
(3) C. proc. pen. Înalta Curte reține următoarele:
Asupra cazului de
casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. Înalta Curte reține că
recurentul invocă grava eroare de fapt în care s-ar fi aflat cele două
instanțe, în raport de faptul că înregistrările audio-video pe care se
fundamentează, ar fi fost realizate la o altă dată decât aceea la care se
pretinde că ar fi fost comisă infracțiunea, și, pe de altă parte că imaginile
înregistrate nu prezintă decât tavanul unui autoturism taxi.
Înalta Curte constată
neîntemeiate criticile formulate, situația de fapt stabilită de către
instanțele de fond și apel, respectiv că, la data de 06 august 2010, inculpatul
C.L. a vândut colaboratorului cu nume de cod „D.I.", două doze de heroină
în greutate de 0,33 grame, pentru suma de 100 RON, fiind confirmată de
probatoriul administrat.
În acest sens se au
în vedere declarațiile investigatorului sub acoperire „M.D." și ale
colaboratorului sub acoperire „D.I.", precum și înregistrările audio-video
ale discuțiilor purtate la data de 06 august 2010 între colaborator și C.L.
Neconcordanța invocată de către inculpat între data afișată în înregistrarea
audio-video și data săvârșirii infracțiunii pentru care acesta este acuzat este
explicată de procesul-verbal de redare, certificat de procuror din care rezultă
că „din motive tehnice, data și ora afișate nu au putut fi setate și nu
corespund cu data și ora reale", iar înregistrarea în cauză a fost
realizată la data de 06 august 2010.
De asemenea, discuția
ce a avut loc între inculpat și colaboratorul sub acoperire „D.I." și care
a fost înregistrată este confirmată de declarația acestuia din urmă, luată
imediat după despărțirea de inculpatul C.L., declarație menținută și în fața
instanței.
Pe de altă parte,
conținutul înregistrării nu a fost contestat de către inculpat, ci dimpotrivă
acesta, în fața instanței de fond, a recunoscut că s-a întâlnit cu
colaboratorul sub acoperire la data de 06 august 2010, însă a fugit cu banii
primiți de la acesta fără să îi mai intermedieze cumpărarea drogurilor.
Împrejurarea că
înregistrarea video nu surprinde decât plafonul autoturismului taxi, este
lipsită de relevanță, întrucât ceea ce s-a reținut a fost discuția între
inculpat și colaboratorul sub acoperire, din care rezultă implicarea
inculpatului în achiziționarea celor două doze de heroină.
Concluzia instanțelor
că inculpatul C.L., după primirea banilor i-a și procurat colaboratorului cele
două doze de heroină, și nu a fugit cu banii, astfel cum acesta s-a apărat,
este de asemenea în concordanță cu conținutul probelor. În acest sens instanța
de recurs are în vedere declarațiile colaboratorului și investigatorului,
planșele foto care îl prezintă pe inculpat îndreptându-se spre adresa de unde a
luat drogurile, dar și faptul că imediat după despărțirea de inculpat,
colaboratorul sub acoperire (asupra căruia anterior întâlnirii cu inculpatul se
efectuase un control corporal amănunțit) i-a înmânat investigatorului cele două
doze, precum și relațiile comunicate de I.G.P.R. cu privire la detalierea
convorbirilor telefonice, efectuate și primite de inculpat la data de 06 august
2010, precum și localizarea acestui post telefonic folosit de inculpat, în
perioada în care acesta susținea că se afla în cartierul F.
În raport de aceste
considerente, Înalta Curte constată că soluția pronunțată, de condamnare a
inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc,
prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, este susținută de întregul
material probator administrat, cazul de casare prevăzut de dispozițiile art.
385 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident în cauză.
Asupra cazului de
casare prev. de art. 385 alin. (1) pct. 14 teza a II-a C. proc. pen.
În ceea ce privește
criticile legate de individualizarea pedepsei, se constată că inculpatului i-a
fost aplicată o pedeapsă orientată egală minimul prevăzut de lege, de 10 ani
închisoare, instanțele raportându-se la natura și gravitatea faptei, la
împrejurarea că inculpatul este consumator de droguri și i s-au aplicat
anterior trei amenzi administrative pentru săvârșirea infracțiunii de deținere
de droguri în vederea consumului propriu, dar și datele favorabile ce rezultă
din referatul de evaluare întocmit de serviciul de probațiune de pe lângă
Tribunalul București.
Înalta Curte reține
însă că, în mod constant, practica judiciară a statuat că, la individualizarea
pedepselor aplicate pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prev.
de art. 2 din Legea nr. 143/2000, trebuie avută în vedere și cantitatea de
droguri ce face obiectul material al infracțiunii deduse judecății. O cantitate
extrem de redusă și lipsa datelor din care să rezulte implicarea constantă a
autorului în vânzarea de droguri pot fi valorificate ca și circumstanțe
atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen. Aceasta este și situația din
prezenta cauză, în sarcina inculpatului C.L. reținându-se că a vândut
cantitatea de 0,33 grame heroină, iar probatoriul administrat în cauză nu a
demonstrat că acesta era ocupația sa constantă și modalitatea în care își
obținea veniturile. Dând acestor împrejurări valoarea unor circumstanțe
atenuante conform art. 74 alin. (2) C. pen., Înalta Curte va coborî pedeapsa
sub minimul ei special până la 3 ani închisoare, apreciind că aceasta este
proporțională cu gravitatea faptei și, totodată, aptă să conducă la atingerea
scopului prevăzut de dispozițiile art. 52 C. pen.
Ca atare, reținând
incidența cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 385 alin. (1) pct. 14
teza a II-a C. proc. pen., instanța va admite recursul inculpatului, va casa
ambele hotărâri, și rejudecând va proceda conform celor anterior arătate.
Vor fi menținute
celelalte dispoziții ale sentinței.
Se va deduce din
pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie
2010 și de la 08 noiembrie 2010 la 04 aprilie 2012.
Cheltuielile
judiciare vor rămâne în sarcina statului iar onorariul parțial al apărătorului
din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, de 50 RON, se va plăti din
fondurile Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul
declarat de inculpatul C.L. împotriva Deciziei penale 289 din 10 noiembrie 2011
a Curții de Apel București, secția I penală și a Sentinței penale nr. 460 din
02 iunie 2011 a Tribunalului București, secția a II-a penală. Casează în
totalitate decizia recurată și în parte sentința și rejudecând: În baza art. 2
alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 74 alin. (2) C. pen. și 76
lit. a) C. pen. condamnă pe inculpatul C.L. la o pedeapsă de 3 ani închisoare
pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc.
În baza art. 65 C.
pen. interzice inculpatului, ca pedeapsă complementară, exercițiului
drepturilor prev. de art. 64 lit. a), teza a II-a și lit. b) C. pen., pe o
durată de 1 an.
Face aplicarea art.
71 - 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. Menține celelalte dispoziții ale
sentinței.
Deduce din pedeapsa
aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 24 octombrie 2010 și de
la 08 noiembrie 2010 la 04 aprilie 2012.
Cheltuielile
judiciare rămân în sarcina statului iar onorariul parțial al apărătorului din
oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, de 50 RON, se va plăti din
fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în
ședință publică, azi 4 aprilie 2012.
Procesat de GGC - AS