ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2643/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin Sentința penală nr. 327 F din 10 mai 2012, a condamnat pe inculpatul B.M.  la 7 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen., pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc, prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) și a art. 74 - 76 lit. a) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.

În baza art. 17 alin. (1), a art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea cantității de 0,50 g heroină, distrugerea și păstrarea contraprobelor.

Pentru a pronunța sentința, s-au reținut următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 332/D/P/2011 din 7 decembrie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Structura Centrală, pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen., actul de inculpare reținând că în anul 2009 respectivul inculpat a deținut heroină și la 29 iulie 2009 i-a vândut colaboratorului cu nume de cod M.M., cantitatea de 0,74 g pentru suma de 395 RON.

Sus-numitul inculpat s-a sustras de la urmărirea penală, el nefiind găsit la adresa de domiciliu, nici la o alta despre care existau date că ar fi locuit, citarea a avut loc și prin afișare la Consiliul Local de pe raza căruia s-a săvârșit fapta.

Organul judiciar a verificat și baza de date a Direcției Evidența Persoanelor, constatându-se că nu se înregistrase decesul, totodată, la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă, la Administrația Națională a Penitenciarelor, el nefiind găsit ca reținut arestat preventiv sau încarcerat.

La 6 ianuarie 2012, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru perioada de 30 zile, începând cu data încarcerării, temeiurile legale fiind art. 160

a

cu referire la art. 143 și art. 148 lit. a) și f) C. proc. pen.

La 18 ianuarie 2012, s-a constatat îndeplinită procedura prev. de art. 152 alin. (4) rap. la art. 150 alin. (2) C. proc. pen. și a fost pus în executare Mandatul de arestare preventivă din 6 ianuarie 2012.

Analizând probatoriul administrat la urmărirea penală și cel nemijlocit de la cercetarea judecătorească, s-a reținut că la 8 iulie 2009, I.G.P.R. – Poliția sectorului 2 – B.C.C.O. a sesizat Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - cu privire la existența de indicii că în cartierul Ferentari se desfășoară activități de trafic ilicit de droguri de mare risc (heroină), aprovizionarea cu drog făcându-se din Bulgaria.

În dosarul format (nr. 174/D/P/2009), s-a stabilit că una din persoanele care traficau heroină, în zona perimetrului Drumul Sării – Drumul Taberei, era poreclită „C.”

La 2 august 2010, printre altele, cauza a fost disjunsă, și s-a format Dosarul nr. 197/D/P/2010, în acesta efectuându-se cercetarea penală a inculpatului B.M., zis „C.”.

La 13 iulie 2009, prin Ordonanța nr. 64/2009 s-a autorizat, pentru 30 de zile, introducerea investigatorilor sub acoperire, nume de cod P.M. și I.I., precum și a colaboratorului nume de cod M.M.

La 14 iulie 2009, prin încheierea Tribunalului București, s-a autorizat interceptarea și înregistrarea audio și video în mediul ambiental, a activităților și discuțiilor mai multor persoane implicate în trafic ilicit de droguri de mare risc, precum și discuțiile și activitățile întreprinse de investigatorii acoperiți și colaboratorul lor, pe durata de 30 de zile, de la 14 iulie 2009, la 12 august 2009, măsură ulterior reînnoită prin Încheierea din 24 august 2009 a aceleiași instanțe.

Ulterior, inculpatul a fost cercetat penal în Dosarul nr. 332/D/P/2011 reținându-se că la 29 iulie 2009, spre prânz, M.M., după ce telefonic a stabilit cu inculpatul să se întâlnească la adresa de reședință a acestuia din urmă, întâlnirea având loc, primul a cumpărat trei doze de heroină, ambalate în pungulițe din plastic, răsucite la capete, lipite prin topire, el plătindu-i inculpatului 95 RON. Declarațiile colaboratorului și discuția dintre cei doi, interceptată și înregistrată, au relevat că inculpatul i-a spus cumpărătorului că sunt ultimele doze pe care le mai avea: „astea trei le mai am”. Tot la acea dată, cei doi au convenit să se reîntâlnească în aceeași zi pentru ca inculpatul să-i mai vândă colaboratorului 10 doze de heroină, acesta din urmă dându-i anticipat 300 RON prețul drogului.

Tranzacția s-a derulat spre orele 13.00, cele 10 doze fiind, de asemenea, ambalate în punguțe din plastic, răsucite și lipite la capete prin topire.

Cele 13 pachețele expertizate, conform Raportului de arestare tehnico-științifică din 30 iulie 2009 au reprezentat 0,74 g heroină (diacetil-morfină), substanță înscrisă în Tabelul Anexă nr. I al Legii nr. 143/2000.

În sensul comercializării, de către inculpat, a drogului de mare risc, urmărirea penală conține și declarația martorului C.R.D., acesta a descris și fizionomia inculpatului, locația de unde cumpăra, același recunoscându-l pe B.M. din planșele foto.

La cercetarea judecătorească, inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptei, el susținând numai că era consumator de droguri, nu avea un domiciliu, ci locuia pe străzi, cumpăra droguri de la numitul S.G., decedat, acesta la rândul lui, se aproviziona cu droguri din zona Răzoare, iar în vara anului 2009 a fost internat în spital și ca atare, nu a vândut droguri lui M.M.

Împotriva sentinței, inculpatul a declarat apel, criticile sale vizând greșita condamnare și, în subsidiar, netemeinicia pedepsei aplicate.

În ce privește greșita condamnare pentru infracțiunea reținută, inculpatul s-a prevalat de declarația lui C.R.D. de la cercetarea judecătorească, sens în care a cerut achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin Decizia penală nr. 206/A din 26 iunie 2012 a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.

Împotriva deciziei pronunțată în apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., respectiv s-a comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință greșita sa condamnare, inculpatul susținând că nu a vândut drog de mare risc colaboratorului M.M.

Recursul nu este fondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Din examinarea probatoriului administrat, se reține că la 29 iulie 2009, spre ora 12.00, colaboratorul „M.M.”, declarațiile acestuia coroborându-se cu interceptările convorbirii din mediu ambiental, întâlnindu-se cu inculpatul la locuința acestuia, a cumpărat de la acesta 3 doze de heroină („astea trei le mai am”), cu același prilej ei convenind ca în cursul aceleiași zile, inculpatul să mai vândă 10 doze de heroină. La cererea inculpatului, pentru aceste 10 doze, colaboratorul i-a dat 300 RON, iar inculpatul i-a spus că procurarea drogului se face de la cunoștințele sale.

Spre ora 13.00, cei doi s-au întâlnit din nou, inculpatul predând cele 10 doze de heroină.

Cele de mai sus rezultă din interceptarea discuțiilor în mediul ambiental. Inculpatul a fost recunoscut și din planșele foto depuse în dosarul de urmărire penală. Implicarea inculpatului în traficul ilicit de droguri de mare risc a fost detaliată și de declarațiile investigatorilor nume de cod P.M. și I.I.

În ce privește susținerile martorului C.R.D. de la urmărirea penală și de la instanța de fond, acesta implicându-l pe inculpat cu ocazia ascultării lui de către procuror, și schimbându-și poziția în faza judecării, în mod legal declarația sa a fost înlăturată pe considerentul că nu oferă explicații veridice privind poziția oscilantă.

Astfel, fără dubiu, a fost probată activitatea infracțională a inculpatului, cazul de casare invocat în recurs, respectiv cel prev. de art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nefiind incident.

Verificând decizia instanței de apel și din oficiu, astfel cum prevede art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se reține că aceasta este și temeinică, motiv pentru care, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.

Potrivit art. 192, cu referire la art. 189 alin. (1) același cod, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva Deciziei penale nr. 206 din 26 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reținerii și arestării preventive de la 18 ianuarie 2012 la 4 septembrie 2012.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4 septembrie 2012.

Procesat de GGC - N