ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2057/2015

După deliberare, asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 6

aprilie 2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. 2145/2/2015,

petenta V.V. a solicitat,

în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului București, prin Primarul

General, revizuirea Deciziei nr. 346/ R din 16 martie 2015. pronunțată de

instanța mai sus menționată, care este potrivnică Deciziei nr. 1641 din 8

octombrie 2012 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

În motivarea cererii de revizuire,

petenta a arătat, în esență, că hotărârile pretins potrivnice au fost

pronunțate de instanțe de același grad, în una și aceeași pricină, între

aceleași persoane având aceeași calitate.

Astfel, prin Decizia nr. 1641 din 8

octombrie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 24649/3/2010, Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

recursurile formulate de reclamanta V.V. și de pârâtul Municipiul București,

prin Primarul General, împotriva Sentinței nr. 1692 din 7 octombrie 2011 a

Tribunalului București, secția a V-a civilă, pe care a casat-o, dispunând

trimiterea cauzei, spre rejudecare, acestei instanțe.

Îndrumările instanței de casare au

vizat obligația de completare și de reapreciere a probatoriului administrat în

cauză, în scopul stabilirii situației juridice actuale a imobilului în litigiu

și a clarificării aspectelor contradictorii ce rezultau din înscrisurile depuse

ia dosar.

În rejudecare, cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 24649/3/2010*,

iar prin Sentința nr. 2085 din 13 decembrie 2013, acțiunea civilă formulată de

reclamanta V.V. a fost respinsă, ca prematură.

Prin Decizia nr. 66 din 19 ianuarie

2015, pronunțată în Dosarul nr. 24649/3/2010*, Curtea de Apel București, secția

a IV-a civilă a admis recursul formulai de reclamanta V.V. împotriva sentinței

mai sus menționate, pe care a casat-o, reținând cauza spre rejudecare. Astfel,

această instanță a pronunțat Decizia nr. 346/ R din 16 martie 2015, constatând

că reclamanta nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la

despăgubiri, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, situația sa fiind

'înrăutățită în propria cale de atac.

Prin urmare, hotărârea mai sus

menționată este contradictorie cu Decizia nr. 1641 din 8 octombrie 2012, pronunțată

în Dosarul nr. 24649/3/2010, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și

pentru cauze cu minori și de familie, care a stabilit aspectele ce urmau a fi

clarificate în rejudecare, respectiv situația juridică a terenurilor și

calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la restituire.

În drept, cererea de revizuire este

întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 574/ R din 18 mai 2015,

pronunțată în Dosarul nr. 2145/2/2015, în temeiul dispozițiilor art. 323 alin. (2)

C. proc. civ., Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a declinat

competența de

soluționare

a cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.

în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În urma declinării, cauza a fost

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la

data de 18 iunie 2015 și repartizată, aleatoriu, spre soluționare, completului

C2.

Examinând cu prioritate, conform

dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., îndeplinirea condițiilor de

admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ.,

revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare,

precum și a unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evoca

fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de

instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una si aceeași pricină,

între aceleași persoane, având aceeași calitate.

Prin urmare, pentru ca cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. să fie

admisibilă, este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor impuse de acest

text legal, și anume existența triplei identități cu privire la părțile,

obiectul și cauza litigiilor; existența unor hotărâri definitive

contradictorii; hotărârile potrivnice să fie date în dosare diferite.

Motivul pentru care a fost instituită

obligativitatea îndeplinirii acestor condiții de admisibilitate a cererii de

revizuire se datorează necesității de a se înlătura încălcarea principiului

autorității de lucru judecat, situație care ar face imposibilă punerea în

executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice, prin interesul

fiecăreia dintre părți de a se prevala de hotărârea care îi este favorabilă.

În speță, condițiile de admisibilitate

prevăzute de dispozițiile citate în privința litigiilor în care s-au pronunțat

hotărârile judecătorești, care, în opinia revizuentului sunt potrivnice, nu

sunt îndeplinite cumulativ.

Astfel, în cazul în care hotărârile

supuse revizuirii sunt pronunțate în același dosar, aflat în faze sau în

cicluri procesuale diferite, rezultate în urma admiterii unor căi de atac prin

care s-a dispus desființarea unor hotărâri și reluarea judecății, iar nu în

dosare distincte, cererea de revizuire nu poate fi primită, întrucât problema

existenței unor hotărâri potrivnice se pune numai atunci când acestea au fost pronunțate

în dosare diferite.

Analizând cererea de față, în raport

cu principiile enunțate, se constată că hotărârile pretins contradictorii au

fost pronunțate în același dosar, care a parcurs faze procesuale diferite, în

cicluri procesuale succesive.

Astfel, prin Sentința nr. 3692 din 7

octombrie 2011, pronunțată în Dosarul nr. 24649/3/2010, Tribunalul București, secția

a V-a civilă, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V.V. și a

obligat pe pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, să emită o

dispoziție de restituire în natură pentru imobilul în suprafață de 200 mp,

situat în București, str. Dârza, sector 1.

Prin Decizia nr. 1641 din 8 octombrie

2012, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, a admis recursurile formulate de reclamanta V.V. și de pârâtul

Municipiu! București, prin Primarul General, împotriva Sentinței nr. 1692 din 7

octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, pe

care a casat-o, trimițând cauza, spre rejudecare, acestei instanțe.

În rejudecare, dosarul a fost

înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă, sub nr. 24649/3/2010*,

care, prin Sentința nr. 2085 din 13 decembrie 2013 a respins, ca prematură,

acțiunea formulată de reclamanta V.V.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs reclamanta, care a fost soluționat prin decizia nr. 66/ R din 19

ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, prin care s-a

dispus admiterea căii de atac exercitate, casarea sentinței recurate și

reținerea cauzei, pentru rejudecarea fondului. Astfel, prin Decizia nr. 346/ R

din 16 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a respins,

ea neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta V.V.

Potrivit aspectelor mai sus expuse, se

constată că, în cauză, nu s-au pronunțat două hotărâri definitive potrivnice în

două dosare diferite, ci că acțiunea reclamantei V.V. a parcurs, în același

dosar, două cicluri procesuale diferite ca urmare a exercitării căilor de atac.

Pentru acest motiv, revizuirea pentru

contrarietatea hotărârilor pronunțate în cadrul aceluiași litigiu nu poate ti

cerută, chiar dacă după casarea uneia dintre acestea, rejudecându-se fondul,

s-a revenit asupra soluției pronunțate inițial.

În acest caz, revizuirea nu poate fi

primită și pentru că ar fi încălcată premisa ca cererile să se fi judecat

separat, eu neobservarea existenței autorității de lucru judecat. Or, în cadrul

aceluiași litigiu nu se poate pretinde că au fost pronunțate hotărâri

potrivnice, deoarece, chiar dacă soluțiile date în etape sau cicluri procesuale

distincte pot fi diferite de cele pronunțate anterior, în final, o singură

hotărâre pune capăt judecății.

Prin urmare, revizuirea fiind o cale

extraordinară de atac, de retractare, aceasta poate fi exercitată numai în

cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege.

În consecință, pentru considerentele

expuse, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire

formulată de petenta V.V. împotriva Deciziei nr. 346/ R din 16 martie 2015 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire formulată de revizuenta V.V. împotriva Deciziei nr. 346/ R din 16

martie 2015 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

6 octombrie 2015.