ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1067/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 342 din 25 februarie 2011, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Prefecturii Municipiului București, reprezentată prin Prefect și a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, în consecință: a respins acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Prefectura Municipiului București, prin Prefect și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, pentru lipsa calității procesuale pasive; a respins excepțiile prematurității și inadmisibilității acțiunii, reclamanților ca nefondate; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General; a obligat pârâtul Municipiul București, prin Primarul General, să acorde reclamanților măsuri reparatorii prin echivalent în cuantum de 712.181 RON/ron pentru construcție și 552.188,69 RON/ron pentru teren (imobil ce nu poate fi restituit în natură), situat în București, str. x.

Prin Decizia nr. 1.683 din 28 noiembrie 2011, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a respins, ca nefondate, excepțiile privind tardivitatea recursului formulat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și privind lipsa de interes al aceluiași recurs.

A admis recursurile formulate de recurenții - pârâți Municipiul București, prin Primarul General, și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 342 din 25 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în Dosarul nr. x/2009, în contradictoriu cu intimații - reclamanți A. și B. și cu intimata - pârâtă Prefectura Municipiului București.

A modificat în parte sentința recurată, în sensul că a obligat Primăria Municipiului București, să emită decizie motivată cu propunere de acordare măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul situat în București, str. x, constând în teren în suprafață de 305,71 mp. și construcția, în favoarea contestatorilor.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Prin cererea înregistrată la data de 28 noiembrie 2018, recurenții - pârâți Municipiul București, prin Primarul General, și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, au solicitat lămurirea dispozitivului deciziei de mai sus, deoarece situația de fapt reținută prin decizie nu coincide cu dispozitivului acesteia, în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.

Prin încheierea de ședință din data de 15 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, în condițiile art. 281 din C. proc. civ. de la 1865, a îndreptat eroarea de calcul strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 1.683/28.11.2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul a obligat Primăria Municipiului București, să emită decizie motivată cu propunere de acordare măsuri reparatorii pentru cota de 5/8 din imobilul situat în București, str. x, constând din teren în suprafață de 305,71 mp și construcție, în favoarea intimaților - reclamanți A. și B.

În motivare, curtea a avut în vedere prevederile art. 281 din C. proc. civ., și ale art. 281

1

alin. (1) din C. proc. civ., declarațiile făcute în ședință publică și actele depuse la dosar, din care a rezultat că reclamanta A., a cumpărat în anul 1981 cota de 5/8 din imobilul situat în București, str. x.

Ulterior, în anul 1987, reclamanta A., a ieșit din indiviziune, astfel cum s-a dispus prin Sentința civilă nr. 4.264/30.06.1987, pronunțată de Judecătoria sectorului 6 București, iar cota de 5/8 din imobil a fost individualizată prin unitatea locativă de la et. 1 și mansardă, cu intrare separată prin casa scării de parter și toate dependințele necesare, pentru care Primăria Municipiului București urmează să emită decizie motivată cu propunere de acordare de măsuri reparatorii și cu teren pentru suprafața de 187,5 mp, astfel cum este menționat în actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.12.1981 de Notariatul de Stat Local sector 6 București.

Față de aceste considerente, curtea a îndreptat eroarea de calcul strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 1.683/2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, în sensul că a obligat Primăria Municipiului București, să emită decizie motivată cu propunere de acordare măsuri reparatorii pentru cota de 5/8 din imobilul situat în București, str. x, constând din teren în suprafață de 305,71 mp și construcție, în favoarea reclamanților C.

La data de 29 martie 2019, reclamanții au formulat cerere de revizuire împotriva încheierii de lămurire a dispozitivului, apreciind că este contradictorie cu Decizia nr. 1.683/2011, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ.

În motivare, revizuenții au arătat că respectiva încheiere nu lămurește și nici nu îndreaptă vreo eroare, ci evocă fondul și modifică dispozițiile Deciziei nr. 1.683/2011 a Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie, încălcându-i, în final, autoritatea de lucru judecat.

Au mai susținut că măsura dispusă prin respectiva încheiere nu este cea prevăzută de art. 281 din C. proc. civ., ci excede acestui text de lege, pentru că a repus în discuție fondul litigiului.

În plus, arată revizuenții, Decizia nr. 1.683/2011 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie a fost pusă în executare de Primăria Municipiului București, prin emiterea dispoziției nr. 19.878/4.01.2018, prin care s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în suprafață de 305,71 mp teren și construcție.

Analizând excepția inadmisibilității cererii de revizuire, invocată de intimata Prefectura Municipiului București, prin Prefect, Înalta Curte, reține următoarele:

Potrivit art. 322 din C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: … pct. 7) dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Fundamentul acestui motiv de revizuire îl reprezintă puterea de lucru judecat și presupune îndeplinirea mai multor condiții cumulative: să fie vorba de hotărâri definitive contradictorii și să existe tripla identitate de elemente - părți, obiect și cauză, hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat.

Așadar, una dintre condițiile existenței cazului de revizuire în discuție vizează tripla identitate de părți, obiect și cauză, între litigiile în care s-au pronunțat hotărârile pretins contradictorii.

În speță, revizuenții invocă contradictorialitatea Deciziei nr. 1.683 din 28 noiembrie 2011, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie cu încheierea de ședință din data de 15 martie 2019, a aceleiași instanțe, prin care a fost îndreptată eroarea de calcul strecurată în dispozitivul deciziei mai sus amintite.

Înalta Curte, constată că prin Decizia nr. 1.683 din 28 noiembrie 2011, a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie au fost soluționate recursurile formulate pârâții Municipiul București, prin Primarul General, și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, împotriva Sentinței civile nr. 342 din 25 februarie 2011, a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, iar prin încheierea din data de 15 martie 2019 a aceleiași instanțe, a fost îndreptată eroarea de calcul strecurată în dispozitivul deciziei mai sus amintite.

Or, pentru a fi incident cazul de revizuire întemeiat pe art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., este necesar ca hotărârile pretins contradictorii să vizeze aceleași părți, obiect și cauză și să fie pronunțate în cauze diferite, ceea ce nu este ipoteza din speță.

Având în vedere cele arătate mai sus, Înalta Curte, va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenții B. și A., împotriva încheierii de ședință din data de 15 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 mai 2019.

GGC - OB