ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3449/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă sub nr. x/2011, la data de 29 septembrie 2011, reclamanta A., în calitate de cesionară a drepturilor succesorale asupra imobilelor situate în București, str. x și nr. 61 sectorul 1 a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, prin Primarul General ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului să-i plătească despăgubirile cuvenite reclamantei prin exproprierea imobilelor situate în București, str. x și nr. 61, care au aparținut autorilor reclamantei și pentru care formulase notificări în baza Legii nr. 10/2001; iar, în subsidiar, în măsura în care despăgubirile stabilite pentru aceste imobile nu sunt la valoarea reală a imobilului și nu cuprind și prejudiciul cauzat la momentul transferului dreptului de proprietate solicită ca instanța să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat să plătească valoarea reala a acestor imobile.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin Notificările nr. 5718 și nr. 5719 din 5 noiembrie 2001 autorii reclamantei B. și C., au solicitat în baza Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilelor situate în București, str. x și 61 sectorul 1.

În ședința publică din data de 31 ianuarie 2012, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active, având în vedere că reclamanta își invocă calitatea de notificator în temeiul Legii nr. 10/2001, aceasta făcând dovada existenței notificărilor. Chestiunile referitoare la calitatea de proprietar nu vizează calitatea procesuală în cauză, această chestiune fiind o chestiune care vizează fondul pricinii.

Prin Sentința civilă nr. 1659 din 18 septembrie 2012, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București prin Primarul General și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3.909.369 RON, cu titlu de despăgubiri pentru exproprierea imobilului situat în București, str. x și nr. 61.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamanta nu a formulat o cerere în sensul art. 5 din Legea nr. 198/2004, iar pârâta la rândul său nu a notificat în temeiul legii exproprierii, notificatorilor în temeiul Legii nr. 10/2001, sumele propuse pentru plata despăgubirilor. Tribunalul a constatat că metoda de calcul folosită de cei doi experți ce au întocmit împreună un coraport, este mai apropiată de ceea ce are în vedere art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit căruia instanța va ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, va omologa acest raport de expertiză.

Împotriva sentinței primei instanțe a formulat apel pârâtul Municipiul București prin Primarul Genera.

Soluționând excepțiile invocate de apelantul-pârât, în condițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Curtea le-a respins, pentru următoarele considerente:

Apelantul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, apreciind că, formulând contestație împotriva dispozițiilor emise în temeiul Legii nr. 10/2001, reclamanta nu putea să formuleze cerere prin care să solicite despăgubirile cuvenite prin exproprierea imobilelor situate în București, str. x și 61. Curtea constată că la fila x din vol. I al dosarului de apel a fost depus extras de pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, privitor la situația Dosarului nr. x/2012, având ca obiect contestația formulată de intimata A., împotriva Dispozițiilor nr. 14382 și nr. 14598 din 29 august 2011 emise de Primarul General al Municipiului București privitor la propunerile de acordare de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele obiect al prezentului dosar, ce a fost suspendat la 12 februarie 2013 în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a prezentului dosar.

De altfel, succesiunea acțiunilor promovate de reclamantă s-a făcut în ordine logică, procedura exproprierii a fost declanșată la 23 iunie 2010, așa cum rezultă din H.G. nr. 590/2010, iar reclamanta a ridicat Dispozițiile nr. 14382 și nr. 14598 din 29 august 2011 la 6 decembrie 2011, așa cum rezultă din adresa aflată la dosarul de fond. Cum în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 5 pct. 6

1

din Legea nr. 198/2004 excepția inadmisibilității acțiunii a fost respinsă ca nefondată, pârâta făcând dovada că dosarul privitor la măsurile reparatorii acordate în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost suspendat de Tribunalul București până la soluționarea irevocabilă a prezentei cauze.

Curtea nu a reținut nici excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale autentificat la nr. 2882/2008 la BNP D., aflat la dosarul de fond, deoarece cesiunea drepturilor privind măsuri reparatorii de orice natură, inclusiv prin echivalent, oneroasă sau gratuită nu este prohibită de lege. Prin contractul de vânzare - cumpărare de drepturi succesorale aflat la dosarul de fond notificatorii B. și C., în calitate de vânzători de drepturi succesorale rămase de pe urma decesului mamei lor, E., zisă și F., au vândut reclamantei toate drepturile succesorale pe care le dețin asupra imobilelor situate în București, str. x și 61, împreună cu "orice drepturi litigioase și/sau de creanță referitoare la aceste imobile".

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, prin decizia nr. 609 A din 11 decembrie 2015 Curtea de Apel a constatat că apelul este fondat și în baza art. 296 C. proc. civ. l-a admis, a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor la un total de 336.987 euro, în echivalent în RON la cursul BNR la data plății, pentru următoarele considerente:

Curtea nu a reținut critica apelantei privitoare la împrejurarea că reclamanta A. nu are calitatea de notificator în temeiul Legii nr. 10/2001.

Contrar susținerilor apelantei, calitatea de notificator a intimatei a fost recunoscută chiar de apelantă la dosarul de fond, fiind depuse Dispozițiile nr. 14382 și nr. 14598 din 29 august 2011, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele situate în București, str. x și 61, persoanei îndreptățite A..

Curtea constată că, prin Încheierea din 31 ianuarie 2012 instanța fondului a soluționat excepția lipsei calității procesuale active invocate de apărătorul apelantului, apreciind că reclamanta a făcut dovada existenței notificărilor și calitatea de proprietar nu vizează calitatea procesuală într-o cauză având ca obiect plata despăgubirilor cuvenite prin exproprierea imobilelor ce a aparținut autorilor reclamantei și care formulaseră notificări în baza Legii nr. 10/2001, tribunalul apreciind că susținerea pârâtului privește fondul pricinii și nu reprezintă o excepție de procedură.

Intimata - pârâtă era îndrituită să formuleze cerere pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor, deoarece apelanta nu a făcut dovada respectării cerințelor art. 7 din lege, respectiv comunicarea hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirilor și contestațiile formulate împotriva dispozițiilor Primarului General, prin care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, au fost suspendate până la soluționarea prezentei cauze. Față de împrejurarea că reclamanta a cerut și s-a suspendat soluționarea contestațiilor aflate pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, obiect al Dosarului nr. x/2011, nu se poate reține critica apelantei că solicită despăgubiri pe două căi reglementate diferit de legislația în vigoare. A fost găsită ca întemeiată critica apelantei privitoare la cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentința instanței fondului.

Pe parcursul soluționării prezentului apel, Curtea Constituțională prin Decizia nr. 12/2015 a statuat în sensul că art. 9 teza a II-a din Legea nr. 198/2004 presupune ca experții și instanța de judecată să țină seama la calcularea cuantumului despăgubirilor de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la momentul transferului dreptului de proprietate, motiv pentru care Curtea a dispus efectuarea unei noi expertize.

Expertiza dispusă de instanță în etapa soluționării apelului a avut ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a celor două imobile în funcție de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză și la momentul transferului dreptului de proprietate, ținând cont de caracterul de domeniu public sau privat al terenului, de caracterul de spații comerciale expropriate a unor imobile, cu luarea în considerare a standardelor internaționale de evaluare.

Experții au avut în vedere la evaluarea imobilelor standardele de evaluare ANEVAR - 2014 și s-au folosit pentru evaluarea imobilelor expropriate prețuri care rezultă efectiv din tranzacții prin metoda abordării prin piață. La filele x au fost depuse mai multe contracte pentru a fi avute în vedere de experți drept comparabile. Experții au stabilit cuantumul despăgubirilor și în funcție de uzura fizică a construcțiilor în conformitate cu Ghidul cuprinzând coeficienți de uzură fizică normală, aprobat prin MTCT cu Ordinul nr. 85/N/1999. Această valoare a fost determinată în urma desemnării experților pentru efectuarea expertizei în condițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, valoarea fiind determinată și de expertul desemnat de apelantă a face parte din colectivul de experți.

Cu privire la cheltuielile de judecată, Curtea a obligat intimata - reclamantă la plata cheltuielilor de judecată în apel, în condițiile art. 274 C. proc. civ. - 2.106,3 RON.

Împotriva Deciziei nr. 609 A din 11 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs Ministerul Public și pârâtul Municipiul București prin Primarul General.

Recurentul Municipiul București, prin Primar General a arătat că decizia civilă recurată este nelegală, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. deoarece hotărârea pronunțată ar fi lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Prin motivele de apel s-a criticat Sentința civilă nr. 1659 din 18 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă sub aspectul nelegalității acesteia, instanța fondului ignorând faptul că A. nu a avut calitatea de notificatoare în baza Legii nr. 10/2001, a primit cu toate acestea două dispoziții de acordare de măsuri reparatorii, respectiv Dispoziția nr. 14382 din 29 august 2011 prin care Primarul General al Municipiului București a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în București str. x și în aceeași zi prin Dispoziția nr. 14598 a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul din str. x.

Ambele dispoziții pentru acordarea măsurilor reparatorii au fost emise în baza Legii nr. 10/2001 și au avut la bază Notificările 5718 și 5719 din 5 noiembrie 2001 depuse de C. și B.

Față de împrejurarea că reclamanta a înțeles să solicite despăgubiri pe două căi încălcând principiul electa una via se apreciază că se impunea admiterea excepției inadmisibilității cererii de chemare în judecată .

În ceea ce privește temeiul de drept invocat de către instanța fondului în motivarea sentinței civile, arată că a solicitat instanței de apel să aibă în vedere faptul că dispozițiile art. 5 pct. 6

1

din Legea nr. 198/2004 modificată de Legea nr. 184/2008 nu sunt incidente în cauza dedusă judecații și că au înțeles să invoce de asemenea încă din faza procesuală a fondului și excepția nulității absolute a contractului de cesiune de drepturi succesorale autentificat sub nr. x din 8 iulie 2008, motivat de faptul că la baza acestui contract sta certificatul de calitate de moștenitor cu o valabilitate limitata, emis doar pentru Comisia de Aplicare a Legii nr. 112/1995.

Recurentul învederează că acest certificat de calitate de moștenitor nu poate fi nici măcar asimilat certificatului de moștenitor astfel încât transmiterea unor bunuri care nu se aflau nici măcar în patrimoniul defunctei la data decesului acesteia este lovită de nulitate absolută și că au solicitat să se constate nulitatea absolută a contractului de cesiune de drepturi succesorale, să se constate că reclamanta nu are calitatea de succesoare în drepturi a lui E. și nici a cedenților C. și B.

În ceea ce privește excepția nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare a drepturilor succesorale autentificat sub nr. x/2008 de către BNP D., se solicită a se constata faptul că în mod greșit a reținut instanța de apel faptul că B. și C. erau îndreptățiți să vândă toate drepturile succesorale pe care le dețin asupra imobilelor situate în București str. x și 61 sector 1.

Se conchide că instanța de apel, deși a constatat că apelul formulat în cauză de către Municipiul București este fondat, prin omologarea raportului de expertiza întocmit în faza de judecată a apelului se produce o încălcare flagrantă a dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, modalitatea de calcul influențând valoarea stabilită de către comisia de experți și valoarea despăgubirilor pe care instanța de apel le-a acordat reclamantei. Se susține că Decizia civilă nr. 609 A din 11 decembrie 2015 este nelegală, instanța de apel aplicând greșit dispozițiile legale incidente.

Recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat următoarele critici de nelegalitate: hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incident cazul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ.

Se arată că, potrivit art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile pârâților.

Comisia a calculat valoarea imobilelor expropriate prin trei metode: abordare prin cost, abordare prin piață și abordare prin venit, pentru fiecare din cele două momente stabilite de instanță. Se mai reține că experții au avut în vedere la evaluarea imobilelor standardele de evaluare ANEVAR - 2014 și s-au folosit pentru evaluarea imobilelor expropriate de prețuri care rezultă efectiv din tranzacții prin metoda abordării prin piață, ținând cont și de uzura fizică a construcțiilor.

Examinând cuantumul despăgubirilor acordate de Curte în urma admiterii apelului, se constată că acestea sunt cele menționate de comisia de experți la capitolul "Concluzii". Astfel, la obiectivul nr. 1 - evaluare la data transferului dreptului de proprietate/iunie 2010, experții rețin valorile celor 2 apartamente, ale spațiului pentru locuit și ale terenului, calculate prin metoda "abordării prin piața", iar pentru cele două spații comerciale, valorile calculate prin metoda "abordării prin venit".

Recurentul consideră că nici experții, în cuprinsul raportului, și nici Curtea, în motivarea hotărârii, nu justifică alegerea ca și valori ale despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru imobilele cu destinația spații comerciale, pe cele calculate prin metoda "abordării prin venit".

Se apreciază că explicitarea de către Curtea de Apel a alegerii pentru spațiile comerciale a valorilor calculate prin metoda "abordării prin venit" era absolut necesară în condițiile în care Ministerul Public a invocat nerespectarea dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, respectiv că experții nu au avut în vedere, pentru toate metodele de calcul efectuate, "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele de același fel în unitatea administrativ teritorială" la momentul indicat pentru evaluare. Tocmai de aceea, Ministerul Public a solicitat ca, în urma admiterii apelului și schimbării în parte a sentinței civile apelate, pârâtul să fie obligat la plata despăgubirilor pentru imobilele în litigiu în varianta calculată de experți prin metoda "abordării prin piață", respectiv prin compararea directă a prețurilor rezultate din tranzacții efective, inclusiv pentru imobilele cu destinația spații comerciale, despăgubirile stabilite prin aceasta metodă diferind semnificativ de cele stabilite prin metoda "abordării prin venit".

Cum instanța de apel nu a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, se conchide că în cauză nu s-a făcut o cercetare a fondului pricinii, hotărârea pronunțată fiind nelegală și netemeinică sub acest aspect.

Analizând recursurile declarate prin prima motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 609 A din 11 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie este nefondat, iar cel declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași decizii este fondat pentru următoarele considerente:

Criticile recurentului Municipiul București prin Primarul General vizează eronata interpretare și aplicare de către instanța de apel a prevederilor legale privind soluționarea excepțiilor lipsei calității procesuale active în ceea ce o privește pe notificatoarea A. și a nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare a drepturilor succesorale autentificat sub nr. x/2008.

Instanța de apel a interpretat și aplicat în mod just prevederile legale incidente și anume art. 5 pct. 6

1

din Legea nr. 198/2004 considerând nefondată excepția lipsei calității procesuale active în ceea ce o privește pe notificatoarea A..

Criticile recurentului Municipiul București prin Primarul General sub acest aspect nu subzistă, în mod corect s-a reținut incidența prevederilor art. 5 pct. 6

1

din Legea nr. 198/2004, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 184/2008, care statuează că prin derogare de la prevederile art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, imobilele pentru care s-au formulat notificări de restituire vor fi expropriate în condițiile prezentei legi sau, după caz, transferate în domeniul public al statului și în administrarea Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale - SA.

În situația în care imobilul se află în domeniul public al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, acesta va face obiectul transferului în condițiile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare. În această ipoteză persoana îndreptățită la restituire va fi despăgubită în condițiile Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

În speță s-a făcut dovada formulării notificărilor de către autorii reclamantei, astfel că în mod just s-a considerat că pârâtul Municipiul București prin Primarul General era obligat să respecte dispozițiile art. 5 pct. 6

1

din Legea nr. 198/2004 și să deruleze procedura exproprierii în condițiile Legii nr. 198/2004, reclamantei A. fiindu-i recunoscută calitatea de persoană îndreptățită la restituirea imobilelor solicitate. Dispozițiile de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent consacră caracterul abuziv al preluării de către stat al imobilelor în condițiile Decretului nr. 92/1955, ele fiind emise la 29 august 2011, deci ulterior declanșării procedurii de expropriere prin H.G. nr. 590 din 23 iunie 2010.

Corect s-a respins de către instanță și excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale autentificat sub nr. x/2008, invocată de pârâtul Municipiul București, acțiune ce a constituit obiectul dosar nr. x/2016 aflat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, prezenta cauză fiind suspendată până la soluționarea acestui dosar.

Prin Decizia civilă 617A din 13 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București în acest dosar s-a respins ca nefondat apelul declarat împotriva Sentinței civile 1289 din 27 septembrie 2017 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă. Prin Sentința nr. 1289 din 27 septembrie 2017 Tribunalul București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul București, cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Certificatului de calitate de moștenitor nr. 50/1996 eliberat de BNP G. și a Contractului de vânzare-cumpărare de drepturi succesorale nr. 2882 din 8 iulie 2008.

Așadar, față de cele statuate prin această hotărâre, se va reține puterea de lucru judecat a acestei decizii, constatându-se că excepția nulității absolute a Contractului de vânzare-cumpărare a drepturilor succesorale autentificat sub nr. x/2008 invocată de recurent nu poate fi primită.

Efectul pozitiv al lucrului judecat se impune în al doilea proces care nu prezintă triplă identitate cu primul, dar care are legătură cu aspectul litigios dezlegat anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. În acest sens, puterea de lucru judecat, în forma prezumției, vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contraziceri între două hotărâri judecătorești. Prezumția nu oprește judecata celui de-al doilea proces, ci doar ușurează sarcina probațiunii, aducând în fața instanței constatări ale unor raporturi juridice făcute cu ocazia judecății anterioare și care nu pot fi ignorate.

Nu se justifică nici susținerile recurentului pârât Municipiul București prin Primarul General privind solicitarea de către reclamantă a unor despăgubiri pe două căi prin încălcarea principiului electa una via deoarece s-au depus la dosar înscrisuri ce atestă faptul că s-a suspendat soluționarea contestațiilor aflate pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă (ce fac obiectul Dosarului nr. x/2011 formulate de reclamanta A.), neputându-se reține că aceasta ar solicita despăgubiri pe două căi reglementate diferit de legislația în vigoare.

Drept urmare, aceste motive de recurs invocate nu subzistă, nefiind incident cazul de modificare reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul declarat de Municipiul București prin Primarul General urmând a fi respins ca nefondat.

Recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat.

Criticile recurentului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București privind nemotivarea deciziei recurate în ceea ce privește alegerea valorii imobilelor stabilite de către comisia de experți sunt fondate.

Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea instanței să nu cuprindă motivele pe care se sprijină sau să cuprindă motive contradictorii ori străine de natura pricinii.

Susținerile formulate de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București sub acest aspect al nejustificării alegerii de către Curtea de apel ca și valori ale despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru imobilele cu destinația spații comerciale, pe cele calculate prin metoda "abordării prin venit" sunt fondate.

Atunci când vorbim de prețul cu care se vând în mod obișnuit terenuri de același fel, trebuie să avem în vedere acea valoare cel mai probabil convenită de cumpărătorii și vânzătorii bunului disponibil pentru cumpărare. Această valoare nu reprezintă un fapt, ci o estimare a celui mai probabil preț care va fi plătit pentru terenuri, la o anumită dată, în funcție de caracteristicile proprii ale fiecăruia.

În aceste condiții, membrii comisiei de experți au folosit ca metodă de evaluare, pentru stabilirea prețului imobilului expropriat și abordarea prin piață, această metodă fiind practic un proces de obținere a valorii proprietății subiect, prin compararea acesteia cu proprietăți similare care au fost vândute în perioada de referință sau care sunt oferite pentru vânzare.

Această abordare prin piață este apreciată ca fiind cea mai directă și adecvată abordare ce poate fi aplicată pentru estimarea valorii de piață. Pornind de la definiția valorii de piață conform Standardelor Internaționale de practică în evaluarea bunurilor imobile ca fiind "suma estimată pentru o proprietate ce va fi schimbată, la data evaluării, între un cumpărător decis și un vânzător hotărât, într-o tranzacție cu preț determinat obiectiv", constatăm că aceasta este cea mai apropiată de noțiunea de "prețul cu care se vând în mod obișnuit imobilele dintr-o unitate administrativ teritorială" utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.

Având în vedere faptul că experții au identificat mai multe comparabile adecvate, instanța trebuia să aleagă și să motiveze abordarea prin piață pe baza ofertelor de vânzare, cu aplicarea, bineînțeles, a corecțiilor necesare.

Stabilirea despăgubirilor cuvenite în caz de expropriere, chiar dacă aceasta se realizează în temeiul legii speciale se face în conformitate cu prevederile cadrului normativ general cuprins în Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Finalitatea procedurii de expropriere este aceea de a stabili o dreaptă (justă) despăgubire, în condițiile în care exproprierea reprezintă o ingerință permisă nu numai de art. 44 din Constituție, dar și de art. 1 Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care este fundamentată pe o cauză de utilitate publică. Or, o dreaptă sau justă despăgubire presupune acordarea proprietarului expropriat a prețului pe care l-ar fi încasat în cazul în care ar fi vândut de bună voie terenul, acesta fiind prețul pieții, adică prețul cu care se vând sau se cumpără, în mod obișnuit astfel de terenuri.

Fiind în realitate o vânzare forțată, în care consimțământul vânzătorului nu este cerut de lege, în considerarea efectelor general benefice a utilității publice căreia îi va fi afectat imobilul, este firesc ca despăgubirea pentru bunul expropriat să cuprindă un preț echivalent cu prețul la care s-ar fi vândut, în mod normal bunul, în cazul unei vânzări obișnuite, consimțite de ambele părți, astfel că abordarea prin piață răspunde exigențelor legale pentru toate imobilele solicitate.

Drept urmare, cum instanța de apel nu a explicitat alegerea metodei de calcul a despăgubirilor și nu a arătat în considerentele hotărârii motivele de fapt și de drept care au condus la soluția pronunțată, apare ca fiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., astfel că se va admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei recurate, în baza art. 312 C. proc. civ. se va modifica în parte decizia, în sensul acordării contravalorii despăgubirilor calculate de expert prin metoda abordării prin piață și pentru spațiile comerciale astfel: 10.113 euro pentru spațiul comercial din str. x, parter; 11.141 euro pentru spațiul comercial din str. x, rezultând un total de 322.277 euro (având în vedere și despăgubirile acordate de instanța de apel pentru celelalte imobile expropriate) în echivalent în RON la cursul BNR la data plății. Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul București prin Primarul General împotriva Deciziei nr. 609 A din 11 decembrie 2015 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Admite recursul declarat de recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva aceleiași decizii.

Modifică în parte decizia recurată, astfel: Contravaloarea despăgubirilor este de 10.113 euro pentru spațiul comercial din str. x, parter; 11.141 euro pentru spațiul comercial din str. x, rezultând un total de 322.277 euro (având în vedere și despăgubirile acordate de instanța de apel pentru celelalte imobile expropriate) în echivalent în RON la cursul BNR la data plății.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2018.

Procesat de GGC - LM