ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1302/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele; Prin cererea înregistrată la data de 25 iulie 2002, pe rolul Tribunalului București sub nr. 5387/2092, reclamantul H.M.D.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții D.N. și D.E., H.A. și H.P., l.B.N. și l.B.A., B.E.D.A. și B.C., G.D.I. și D. (G.) I., E.D.G., R.E., R.R. și R.M. și în contradictoriu cu Municipiul București prin primarul general, constatarea inaplicabilității Decretului nr. 92/1950 cu privire la imobilul din, sector 4, constatarea inexistenței dreptului de proprietate a statului și, în consecință, anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu privire Ia apartamente și, totodată, înlăturarea bunei credințe a statului și a cumpărătorilor; de asemenea, a solicitat restituirea imobilului în posesia reclamantului.

Prin sentința civilă nr. 282 din 18 martie 2003, Tribunalul București, în urma invocării din oficiu a necompetenței materiale, a admis excepția și a declinat competența în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București, cu motivația că cererea principală constituie într-o acțiune în constatare a nulității absolute a mai multor contracte de vânzare-cumpărare a căror valoare nu depășește 2 miliarde lei. Prin sentința civilă nr. 1792 din 26 februarie 2010, Judecătoria sectorului 4 București a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind constatarea inaplicabilității Decretului nr. 92/1950 în temeiul art. 246 C. proc. civ.; a disjuns capătul de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare-cumpărare referitor la apartamentele, situate în imobilul din, sector 4 și s-a acordat termen pentru soluționarea cestora la 29 martie 2010; a admis cererea formulată de reclamantul H.D.

în contradictoriu cu pârâții D.N., D.E., D.C.M., B.E.D., B.C., E.D.G., E.A.S., R.R., R.M., Primăria Municipiului București (Municipiul București) și Consiliul General al Municipiului București; a constatat nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare; contractul din 27 septembrie 1996 privind apartamentul nr. I; contractul din 27 septembrie 1996 privind apartamentul nr. 9; contractul din 1973 privind apartamentul nr. 7; contractul din 06 ianuarie 1997 privind apartamentul nr. 2 și contractul din 25 octombrie 1996 privind apartamentul nr. 13 situate în imobilul din sector 4 București și au fost obligați pârâții D.N., D.E., D.C.M., B.E.D. și B.C., E.D. și E.A., R.R. și R.M., ia restituirea în natură a apartamentelor către reclamant.

Prin Decizia civilă nr. 620 din 5 iunie 2012, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondate, apelurile formulate de pârâții B.C., B.E., R.R., R.M., D.N., D.E. și E.D.G. împotriva sentinței civile nr. 1792 din 26 februarie 2010, pronunțată de Judecătoria sectorului 4 București; a admis apelurile declarate de pârâții Municipiul București prin primarul general și D.M.C., a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului D.M.C. privind apartamentul din sector 4, ca neîntemeiată; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate. Prin Decizia civila nr. 358 din data de 05 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, au fost respinse, ca nefondate, recursurile declarate de recurentul-reci amant H.M.D.G., de recurenți i-pârâți B.C.

și B.L.P. (moștenitoarea defunctei B.E.D.A.), de recurenții-pârâți E.A.S., E.D.G., de recurenții-pârâți D.N., D.E. și de către recurenți i-pârâți R.R. și R.M., împotriva Deciziei civile nr. 602/A din 05 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, în Dosarul nr. 12472/4/2005. Împotriva acestei decizii, la data de 19 septembrie 2014 a formulat cerere de revizuire pârâtul B.C., care a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie sub nr. 5789/2/2014. În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de ari. 322 pct. 7 C. proc.

civ., revizuentul a invocat faptul că, la data pronunțării deciziei atacate, exista deja o alta decizie definitivă si irevocabilă, pronunțată de aceeași instanța într-o cauză disjunsă din același dosar, prin care s-a reținut cu putere de lucru judecat o situație de rapt total diferită față de aceea care a fost luată în considerare la soluționarea prezentului litigiu. Cauza respectivă, disjunsă ca urmare a faptului că o parte dintre apartamentele revendicate fuseseră înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973, a făcut obiectul Dosarului nr. 4010/4/2010 și a fost soluționată definitiv și irevocabil prin Decizia civilă nr. 2136/R din 10 decembrie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, Pe lângă situația apartamentelor înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973, prin aceasta decizie a fost tranșată și situația apartamentului nr. 10, care a fost cumpărat de pârâții G.D.I.

și P.I. în baza Legii nr. 112/1995, prin contractul din 1997, așadar în aceleași condiții ca și revizuentul. În ceea ce privește cererea de revizuire întemeiată de dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuentul a justificat promovarea cererii pe existența a două înscrisuri noi, ce emană de la autoritățile publice, în cauză fiind îndeplinite cerințele legale privitoare la admisibilitate, respectiv este vorba despre descoperirea unor înscrisuri noi, cu caracter doveditor, determinante, existente la data pronunțării hotărârii atacate și care nu au putut fi prezentate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.

Prin Decizia nr. 1867 din 19 decembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cu minori și de familie, a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție competența de soluționare a cererii de revizuire a Deciziei civile nr. 358 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.C.; a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., formulată de revizuentul B.C. împotriva aceleiași decizii civile. Cauza fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. 5789/2/2014.

Totodată, la data de 19 septembrie 2014, revizuentul B.C. a promovat o nouă cerere de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 358 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a Ill-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, identică ca motivare cu cea dedusă judecății în prezenta cauză, și pe care a depus-o la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind înregistrată sub nr. 3292/1/2014 și soluționată prin Decizia nr. 3299 din 25 noiembrie 2014, prin care s-a dispus respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și declinarea competenței soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc.

civ. în favoarea Curții de Apel București, reținându-se, în esență, că, în raport de data pronunțării ultimei deciziei, respectiv 05 martie 2014, termenul prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., se împlinește la data de 05 aprilie 2014, astfel că cererea de revizuire promovată a fost înregistrată la data de 19 septembrie 2014, a fost formulată în afara termenului prevăzut de lege. Intimatul H.M.D.G. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii de revizuire, iar la termenul de judecată din 15 mai 2015, în urma decesului acestui intimat, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia. La termenul de astăzi, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției autorității de lucru judecat invocată de intimații H.L., V.R.

și B.M., pe care o va analiza cu prioritate, față de dispozițiile art. 137 C. proc. civ. și pe care o va admite, pentru considerentele care succed: Potrivit art. 1201 C. civ. vechi, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate. Autoritatea de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată și că o constatare fâcută prin hotărâre judecătorească definitivă nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre în scopul de a se realiza o bună administrare a justiției. În speță, revizuentul B.C. a formulat două cereri de revizuire identice, întemeiate pe prevederile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ., formulate împotriva aceleiași Decizii nr. 358 din 05 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a X-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, existând astfel tripla identitate de părți, obiect și cauză. Ambele cereri au fost formulate la data de 19 septembrie 2014, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ., în raport de data pronunțării ultimei deciziei, respectiv 05 martie 2014. Prima cerere de revizuire a formulat obiectul Dosarului nr. 3292/1/2014 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, fiind soluționată prin Decizia nr. 3299 din 25 noiembrie 2014, prin care s-a dispus respingerea, ca tardivă, a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. și declinarea competenței soluționării cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. în favoarea Curții de Apel București. Or, în măsura în care rezolvarea dată asupra unei cereri de revizuire privește persoane, temeiuri juridice, motive si apărări ce fac obiectul unei cereri de revizuire ulterioare, cu conținut identic, această nouă cerere de revizuire nu constituie decât o repetare a cetei deja soluționate, intrând în coliziune cu dispozițiile legale privind autoritatea de lucru judecat.

Contrar susținerilor reprezentantei intimaților, în sensul că autoritatea de lucru judecat ar fi incidență numai cu privire la excepția de tardivitate reținută prin decizia anterioară, iară a se putea trece peste excepția de tardivitate a cererii de revizuire dedusă judecății în prezenta cauză, se reține că, potrivit doctrinei și practicii judiciare, autoritatea de lucru judecat nu se atașează doar hotărârilor care au soluționat cauza pe fondul ei, ci, deopotrivă și acelora care au judecat pricina pe baza unei excepții, în aceste din urmă situații, ale necercetării fondului raporturilor juridice, o eventuală reluare a dezbaterilor fiind posibilă numai în măsura în care se invocă împrejurări noi care ar putea scoate, din sfera excepției autorității de lucru judecat, hotărârea anterioară.

Cum în speța, sesizând pentru a doua oară instanță cu o cerere de revizuire identică cu prima, revizuentul se regăsește în aceeași situație (de nerespectare a termenului de o lună prevăzut de art. 324 alin. (5) pct. 1 teza ultimă C. proc. civ.), va funcționa excepția autorității de lucru judecat raportat la prima hotărâre, Decizia nr. 3299/2014, câtă vreme nu a fost adus în dezbatere nici un element nou, iar asupra pricinii în această stare, instanța s-a pronunțat deja. Așadar, pe aspectul tranșat, tardivitatea cererii de revizuire, hotărârea anterioară are autoritate de lucru judecat, iar reluarea dezbaterilor, pentru a se ajunge la excepția tardivității prezentei cereri de revizuire ar fi fost posibilă numai în situația în care s-ar fi invocat elemente noi, care să înlăture incidența excepției autorității de lucru judecat.

Față de această situație, Înalta Curte constată că în cauză este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 1201 C. civ. vechi, în condițiile în care anterior, prin Decizia nr. 3299 din 25 noiembrie 2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I-a civilă, a fost respinsă, ca tardiv formulată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. împotriva Deciziei nr. 358 din 5 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Prin urmare, având în vedere considerentele sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 166 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire, pentru autoritate de lucru judecat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, pentru autoritate de lucru judecat, cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. împotriva Deciziei nr. 358 din 5 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 mai 2015.